Oare ati descoperit deja ce minunat poate fi sa-i spuneti copilului o poveste? Daca nu, trebuie sa stiti ca pierdeti niste clipe minunate impreuna! Daca ati avut deja noroc de parinti care sa va spuna povesti, atunci stiti deja ca povestile spuse inainte de culcare sunt unul dintre modurile de a crea amintiri nepieritoare. Si nu-i musai sa fiti expert, tot ce trebuie sa faceti este sa dati frau liber imaginatiei. Iata sfatul de la Desprecopii. citeste mai departe
Trimite unui prieten 
Adauga la favorite 
Tipareste
Evaluat de 29 de cititori Evalueaza | 2 comentarii | Comenteaza | Comenteaza prin FacebookIata pentru inceput cateva sfaturi de la Desprecopii:
Bebelusii nu au de unde sa stie ce spuneti, insa oricum va asculta cu mare placere vocea (de fapt, stim ca pe masura ce asculta, isi dezvolta pe la patru-sase luni capacitatea de a recunoaste si de a-si aminti cuvintele individuale. Mai tarziu, ei fac legatura dintre sensuri si cuvintele pe care le stiu deja.) Ei analizeaza sunetele, ritmul vorbirii si expresiile faciale care insotesc povestile si invata sa le placa sa asculte povestile.
Fiecare copil este fascinat de gandul ca mama si tatal lui au fost candva mici si au trebuit sa se confrunte cu aceleasi dificultati pe care le au si ei.
Poate este povestea caprei cu trei iezi, dar de data asta, in loc sa se ascunda, iezii decid sa se lupte cu lupul si in final se imprietenesc cu el. Sau poate porniti de la Jack si vrejul de fasole, insa uriasul se dovedeste a fi ... ei bine, gasiti dumneavoastra altceva!
Daca aveti nevoie de inspiratie pentru povestile pe care le depanati copiilor, rasfoiti cartile de copii din librarii. Este absolut in regula sa porniti de la ideea altcuiva si fie sa o copiati fie sa ii schimbati anumite parti pentru a crea una noua.
Copiilor mai mici le puteti povesti aventuri simple si scurte (de exemplu, povestea unui baiat care trebuia sa gaseasca o cale de a traversa un rau lat pentru a ajunge intr-un anumit loc de pe malul celalalt. Cum a facut sa rezolve problema?). Pentru copiii mai mari, puteti crea povesti de infinita complexitate (o calatorie lunga-lunga, in care exista multe-multe pericole, in care trebuie salvata o printesa sau adusa inapoi o piatra magica sau trebuie gasit ceva de mare importanta ce era pierdut etc.). Copiii mici oricum inteleg lumea in moduri magice (de exemplu, pot crede ca a plouat de ziua lor fiindca nu au fost cuminti), deci nu le este deloc greu sa accepte animale care vorbesc, covoare zburatoare, pesteri secrete pline de comori, creaturi care le pot indeplini trei dorinte si asa mai departe. Intr-o anumita masura, desigur, ei stiu ca aceste personaje si evenimente nu sunt reale, dar o parte din ei le crede reale, sau ei doresc foarte mult sa creada ca ar putea fi reale! |
Articole despre Psihologia Copilului
Mai multe despre psihologia copilului aici > Dezvoltarea sociala intre 1 - 3 ani
|
Daca eroul este ceva mai mare, poate traieste in alt loc si in alta epoca, poate are o mama rea si ingrozitoare (ce nu va seamana deloc!), poate are multi frati si surori (sau nu are deloc), copilul se poate identifica usor cu acest personaj principal daca doreste. Daca veti crea un personaj prea asemanator cu copilul dumneavoastra, ii rapiti posibilitatea de a alege, spunandu-i de fapt, „asta este o poveste despre tine”. Intrucat copiilor le place sa aiba impresia ca detin controlul, este mai bine sa le dati putina libertate, lasandu-i sa traga singuri concluziile.
In cazul in care copilul incepe sa intrerupa povestea formulandu-si ideile despre ceea ce ar putea sa se intample in continuare, cu atat mai bine! Inseamna ca asculta concentrat si se implica foarte mult in poveste. Cu cat intelegeti mai bine directia sugerata de copil, cu atat puteti invata mai multe despre gandurile si emotiile sale.
De exemplu, se poate abate ori indeparta de un personaj sau de o situatie despre care crede ca este cam inspaimantatoare pentru el, sau poate formula o anumita dilema ce va aminteste de o situatie cu care se confrunta in realitate (regele rasplateste un alt cavaler pentru o fapta buna in locul adevaratului autor, de exemplu – o situatie care reflecta sentimentul copilului ca nu primeste destula atentie acasa ori la scoala).
Impartasiti povestea cu intreaga familie. Permiteti fiecarui membru al familiei sa contribuie la poveste pana cand ramane in pana de idei, apoi altcineva poate continua povestea. Povestile pe care le creati astfel sunt intr-adevar ale familiei, ramanand mereu in sufletul copilului si al dumneavoastra.
autor: Echipa
Desprecopii.com, Articol aprobat de Colegiul
Psihologilor Desprecopii.com
Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate,
2009
Comunitate, Forumuri recomandate
Parintii intreaba, parintii
raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor
parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea
lapte?)
Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in
blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani
Forumuri specializate
Generatia in blugi de maine ... deocamdata in scutece :)
Intrebari si raspunsuri la obiect despre cresterea copilului.
Consultanta medicala online.
Cel mai complet forum romanesc despre gradinite, crese si bone + experiente traite si sfaturi.
Va asteptam si pe: Jurnal de sarcina | Supereva.ro | Supercopii.com | Despredragoste.com | Numedecopii.com | Retete Culinare
Copyright © 2000-2011 Desprecopii.com. Toate drepturile rezervate.
Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj
Forumuri specializate ale
comunitatii 
... sau copiii se apropie de noi prin povesti :)) http://www.youtube.com/watch?v=YJyfapDHXsU
MOBILIERUL E SUPERB.FETITA MEA AR FI INCANTATA SA AIBA O CAMERA ATAT DE VIU COLORATA SI IN CARE SA-SI ARANJEZE PAPUSILE.INTERESANT ARTICOL,NICIODATA NU STRICA UN AJUTOR IN PLUS.