O mare frustrare...

O mare frustrare...

O mare frustrare...

Pe forumul In unul sau in doi mergem mai departe  am intalnit un topic despre frustrare si singuratate. <<Stiu ca aici femeile pot povesti liber si deschis aspecte din vietile lor. Mi-e jena sa spun ce urmeaza, dar in ultimul timp sunt din ce in ce mai trista.Am divortat acum 3 ani, am doi copiii, inca nu am 34 de ani si...simt cum deja mi-am pierdut dreptul la a visa ca voi fi pe deplin implinita....>>

In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi.  Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special v eti gasi intotdeauna intelegere.

Stiu ca aici femeile pot povesti liber si deschis aspecte din vietile lor.
Mi-e jena sa spun ce urmeaza, dar in ultimul timp sunt din ce in ce mai trista.
Am divortat acum 3 ani, am doi copiii, inca nu am 34 de ani si...simt cum deja mi-am pierdut dreptul la a visa ca voi fi pe deplin implinita.

O sa radeti, dar, cu toate ca am trecut printr-o experienta groaznica ca sa pun capat unei casniciide 9,6 ani, nu vreau sa renunt sa lupt pentru dragoste.
Am nevoie , ca toate femeile, cred,sa am pe cineva alaturi,dar...cred ca faptul ca am 2 copii este un mare handicap.
Credeti ca doar eu am vrut sa-i am? Faci copii cand ai speranta ca lucrurile merg bine, sunt fiinte dorite de ambii parinti, cel putin asa am crezut.

Problema e ca-mi dau prea bine seama ca nu mai am nicio sansa sa apara barbatul care sa-mi spuna:te iubesc pentru ceea ce esti tu, iar faptul ca ai 2 copii e un merit, nu un handicap.
Oare sa fie barbatii asa de putin dispusi sa iubeasca o femeie cu copii dintr-o casnicie anterioara?
Asta ne face sa fim considerate niste "ciumate"?Sunt om, sunt femeie si vreau sa nu spun cu capul plecat ca am dreptul sa visez si sa cred intr-o dragoste adevarata!

Sunt ingrozitor de deprimata din cauza asta.O sa-mi spuneti ca e o mare fericire ca am copiii, asa e, dar mi-e si foarte greu.Lipseste ceva..acel ceva care sa-mi dea energie pentru tot!

Si cand ma gandeam ca era o vreme cand credeam ca puteam urni muntii din loc!
Ce sa fac? Sa traiesc doar pentru a creste copiii?Oare sa nu merit ce-mi doresc?

Sunt un om normal,vreau sa fiu iubita si sa iubesc, nu ma pot complace in legaturi pasagere.Dar ce optiuni am?

Ultimele 7 dosare din dulap

Asta nu e tot.Simt ca am nevoie de ajutor, sunt irascibila, parca am facut o fixatie din faptul ca deja sunt condamnata sa fiu singura, ii urasc pe barbati pentru ca sunt superficiali, mi-e teama de ei, nu mai am incredere in ce spun, chiar daca ar fi sinceri, iar, din pacate..uneori nici copiii nu ma mai ajuta sa mai uit de asta.

O sa spuneti ca asa ceva nu se poate, ca nu-s normala, dar...credeti-ma...sunt cat se poate de serioasa.Sa ma duc la psiholog? In ultimul timp stau mai mult la serviciu,pentru a refuza sa preiau sarcinile legate de copii care ma asteapta acasa, nu mai vreau doar casa, serviciu, lectii, probleme administrative, etc.
Ma simt fara rost, kiar daca veti spune ca am pentru ce sa lupt(pentru cei mici).
E cam grav cu mine.

autor: crisseis

************************

 1) Mie copiii mei imi dau energie pt. absolut tot, ei sunt mobilu meu de a respira, datorita lor pot urni muntii, pe care in doi nu i-am putut urni, pt. ca atunci cind eu impingeam ditr-o parte, ex, in loc sa traga impingea si el din partea cealalta, si invers, nu voi mai accepta niciodata in viata un partener numai pt. a-l avea, ca sa nu fiu "ciumata", sau "oloaga", nu ma simt de loc asa, de cind sunt singura, ci dimpotriva.

2) Normal ca nu trebuie sa traiesti "numai" ca sa-ti cresti copiii, dar eu de exemplu am luat-o ca pe o oportunitate sa ma cresc pe mine, si personalitatea mea, care mi-a fost ciuntita in casnicie.

3) Atunci cind ai sa incetezi sa VREI cu tot dinadinsul se va produce, lasa lucrurile sa curga de la sine!

autor: Yasmine

************************

 , Well... din pacate nu pot sa te incurajez foarte tare. Dintr-un motiv obiectiv. Eu nu sunt de parere ca barbatii se feresc neaparat de femeile divortate si cu copii. Dar eu gandesc asa: ai zis ca ai 34 de ani. Cam ce te-ai gandit sa gasesti? un barbat intre 30 si 40, presupun. Pai.. barbati intre 30 si 40 fara hibe majore (in sensul de betivi, mitocani, agresivi etc), care sa isi doreasca viata de familie (inclusiv copii)... nu prea sunt.

Pentru ca daca sunt acest soi sunt deja casatoriti la varsta asta. Ok, mai sunt si exceptii, se mai gasesc, insa... oferta e mica, cererea mare. Asa incat... depinde numai de tine. Cu ce ii atragi tu pe acei putini care sunt eligibili? Cu neincredere, irascibilitate etc? Gandeste-te un pic la asta! E si chestie de bafta, clar, dar depinde si de tine.

autor: Ymkar

***************************

 dar daca ar fi invers si ai cunoaste un barbat care are 2 copii (tu fiind fara copii), ai avea curajul sa te implici? si sa nu uitam ca in cele mai multe cazuri copii sunt la mame...deci el ar fi singur si parca tot ai o strangere de inima gandindu-te ca are deja 2 copii...

ca sa nu mai zicem ca poate copii ar fi la el...

"oare sa fie femeile asa de putin dispuse sa iubeasca un barbat cu copii dintr-o casnicie anterioara?"

deci cred ca problema e la fel de senzitiva de ambele parti, daca asta te consoleaza cu ceva

asta ca sa pun lucrurile in alta perspectiva

cam ce optiuni ai? cred ca se disting 2 optiuni: sa te macini si sa fii din ce in ce mai deprimata, sa te simti "incompleta" si sa faci din umplutul acestui gol scopul tau in viata sau sa iei situatia asa cum e, sa consideri ca (deocamdata) sunteti o mica familie formata din 3 persoane, sa va faceti traditiile voastre de sarbatorit craciun, paste etc...sa incerci sa te dezvolti ca om si ca persoana si cu timpul sa te gandesti la copii tai ca la niste privilegii (nu impedimente)

restul vine de la sine, daca e sa vina

autor:Meg67

*********************************

Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic >>

Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

Forumuri recomandate:

 

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • In unul sau n doi, mergem ai departe
    In unul sau in doi... mergem mai departe!

    Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

  • La Bucatarie
    La Bucatarie

    Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Bucatarii si bucataresele au cuvantul!

  • Ajutor umanitar

    Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

  • Forumul General

    Sufrageria Comunitatii DC. Aici ne intalnim, ne prezentam si sporavaim despre orice.Vii?

  • Clinica Virtuala DC

    Consultanta medicala online.


Ultimile 4 comentarii
Trimis de cucura dumitru

foarte frumos cred ca lumea a uitat de fapt ce inseamna craciunul, primim si oferim cadouri dar nu mergem la biserica pt a face un cadou si Noului nascut ,ne bucuram ca ne intalnim cu familia dar uitam de nasterea Domnului,ne bucuram chefuim dar de fapt ce sarbatorim , nu mai tine nimeni cont de asta de fapt am uitat ca sarbatorim nasterea Domnului Iisus acest mar dar facut de Dumnezeu ar trebui sarbatorit iar craciunul sa nu fie un motiv de betie sau pt facut cadouri

Trimis de Stanciu Ionela

Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare din an. Dupa serbarile de la scoala ale copiilor si cea de la serviciu, vom sta acasa in sanul familiei, vom pregati mancare traditionala, vom aranja mese de sarbatoare si vom astepta colindatori, vizite de la rude si prieteni. Sarbatori fericite tuturor!

Trimis de Cristina

Draga mea, in urma despartirii de sotul tau e clar ca ai suferit si din aceasta cauza tind sa cred ca suferi de o forma usoara de anxietate, mergi la un psiholog sau psihoterapeut si sunt convinsa ca vei incepe sa vezi viata cu alti ochi, trebuie sa te gandesti ca ai pt ce trai, esti tanara si viata ti-o poti reface, nu stii de unde o sa apara barbatul potrivit..nu te mai inchide in tine si mergi si discuta cu un psiholog, elibereaza-te.Tu de asta ai nevoie!!!

Trimis de bilancia

sunt normale frustrarile tale, trebuie sa inveti sa convietuiesti cu ele, sa le accepti si sa le intelegi.........e normal sa ne completam ca mame,sotii, profesioniste....trebuie doar sa ti acorzi timp si sa nu ti faci o obsesie din asta.

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.