Cand mama nu doreste sa alapteze

Cand mama nu doreste sa alapteze

Cand mama nu doreste sa alapteze

  • Nu exista subiect care sa starneasca valuri mai mari de pasiune intr-o comunitate de mamici asa cum reuseste sa o faca de fiecare data cuvantul magic: alaptarea. Apar doua tabere: mamele care de indata ce au pus bebelusul la san au fost invadate de un val de endorfine care le-au facut sa uite durerile, ragadele, obstacolele… si cele care s-au speriat, s-au gandit mult dinainte de a naste daca vor fi in stare sa isi alapteze pruncii ori daca pe termen lung beneficiile alaptarii sunt mai mici decat neplacerile pe care mama trebuie sa le depaseasca. Sa fim realisti: ce se intampla deci cand mama nu doreste sa alapteze?

    Pe forumul desprecopii.com exista constant grupuri de suport pentru sustinerea alaptarii - si discutii din care puteti afla o multime de raspunsuri la cele mai frecvente intrebari. Dincolo de argumentele pasionale veti gasi si raspunsuri menite sa va linisteasca. Alaptatul este ceva natural, firesc, laptele de mama e cel mai bun pentru prunc, e bine sa incercati sa alaptati cat mai mult dar daca nu reusiti, nu va lasati coplesita de vina si nici nu faceti din asta un capat de tara.

Daca mama nu vrea sa alapteze

Nu exista subiect care sa starneasca valuri mai mari de pasiune intr-o comunitate de mamici asa cum reuseste sa o faca de fiecare data cuvantul magic: alaptarea.

De fiecare data sunt doua tabere: mamele care de indata ce au pus bebelusul la san au fost invadate de un val de endorfine care le-au facut sa uite durerile, ragadele, obstacolele… si cele care s-au speriat, s-au gandit mult dinainte de a naste daca vor fi in stare sa isi alapteze pruncii ori daca pe termen lung beneficiile alaptarii sunt mai mici decat neplacerile pe care mama trebuie sa le depaseasca.

Ce spun mamicile de la Desprecopii

Pe forumul desprecopii.com exista constant grupuri de suport pentru sustinerea alaptarii - si discutii din care puteti afla o multime de raspunsuri la cele mai frecvente intrebari. Dincolo de argumentele pasionale veti gasi si raspunsuri menite sa va linisteasca. Alaptatul este ceva natural, firesc, laptele de mama e cel mai bun pentru prunc, e bine sa incercati sa alaptati cat mai mult dar daca nu reusiti, nu va lasati coplesita de vina si nici nu faceti din asta un capat de tara. 

De ce unele mamici nu sunt atrase de alaptare

A fost intrebarea lui Lilian de pe forumul Desprecopii, care a starnit o noua polemica. Iata de la ce a plecat discutia:

Din tot ce am aflat si citit, stiu ca sunt si multe mamici care nu au alaptat, nu pt ca nu au putut, ci pt ca nu au simtit ca vor sa faca asta.

Se stiu foarte bine avantajele alaptarii, si dezavantajele si avantajele (mai putine) ale formulei. Mai am putin pana imi voi tine puiul in brate si deocamdata nu am aceasta pornire, mi-e teama ca nu voi gasi placere in asta.

Am mari mustrari de constiinta si un stress imens, desi totul e instinctiv, nu stiu daca as avea de ce ma acuza. De ce totusi unele dintre noi nu se simt atrase de acest pas atat de natural si firesc?

 Iata cateva dintre cele mai interesante raspunsuri pe care Lilian le-a primit:

“Pentru ca poate sa fie foarte greu inceputul....si poate pentru ca multe mamici nu au incredere in ele, se tem ca nu au lapte destul de mult, de bun, de hranitor...etc... Si poate pentru ca exista femei care nu gasesc nici o placere in alaptat, dimpotriva !” (marimar

“O prietena mi a zis ca-i pica sanii daca trage bebe de ele.” (Corinadana)

“Corinadana - chestia cu "deformarea" pieptului e f diferita de la mama la mama (aici isi pune cuvantul si factorul genetic, si conformatia fiecareia, etc). Nasa fetitei noastre a alaptat amandoi copiii si are asa un piept fain (un B perfect). Eu, de la B, cat aveam in mod normal, am sarit la DD... si chiar daca am acum aceleasi kg ca inainte de a ramane insarcinata... pieptul tot DD a ramas... Nu mai pot purta tricourile mele mulate si le privesc cu jind in sertare... Pentru ca sunt mame care au intampinat greutati la alaptat inseamna ca aceste greutati exista si atunci trebuie vazute care au fost solutiile adoptate de aceste mame pt a depasi situatia si a alapta cu placere. A nega existentza acestor greutati si a spune ca totul e super-roz si alaptatul e floare-la-ureche pt toate mamele nu face decat sa dea un sentiment de neputinta si de esec acelor mame care nu reusesc... ceea ce NU e drept!” (lorelaim)

“Din pacate, sunt si femei care simt ca nu vor sa alapteze. Si nu pentru ca au apucat sa se loveasca de ceva greutati in domeniul asta (care sunt cu duiumul), ci pentru ca inca dinainte de a naste hotarasc ca nu vor alapta. Eu am o prietena care nu a dorit sa alapteze, si i s-a facut injectie de oprire a lactatiei dupa nastere. Pe principiul ca daca ea a crescut binemerci cu lapte praf, la fel va creste si fetita ei.” (Coraly)

“Daca simti ca nu vrei si atunci cand iti ti copilul in brate pt prima oara si atunci cand cauta sa se cuibareasca la pieptul tau, atunci asta e. Sunt mame care nici nu se gandesc sa nasca natural si probabil daca s-ar intampla ceva si nu li s-ar face cezariana la timp, n-ar putea sa nasca. Eu instinctual am ales nasterea normala si alptatul pana la 11 luni. Asa ca daca instincul va zice altfel, urmati-l ca poate e mai bine. Totusi in viata nu stii pana nu incerci macar odata. Poate aveti lapte si va place sa-i oferiti puiului anticorpii vostri.” (Guguluff)

 “Chiar exista femei care nu au placere din alaptat. La mine nu a fost vorba ca nu mi-a facut placere, dar m-a terorizat psihic. Fizic nu am avut probleme (rani, mastita) dar pur si simplu simteam o repulsie enorma fata de alaptat (nu fata de copil), am ajuns la 3 saptamani sa stau cu ochii pe ceas si toata ziua mea sa se desfasoare in felul urmator: mai sunt 2 ore si trebuie sa alaptez, mai sunt 1,5 ore si trebuie sa alaptez, mai e o ora si trebuie sa alaptez , in jumatate de ora trebuie sa alaptez . Intr-o zi am simtit ca urmeaza sa-mi pierd mintile, eram singura acasa si am simtit ca am 2 variante: ies pe usa si ma duc unde vad cu ochii sau trec copilul pe lapte praf.

Am luat copilul, am coborat din bloc la farmacia din colt, am cumparat o cutie de lapte praf si m-am intors acasa. I-am pregatit o sticla si i-am dat-o. A mancat-o cu placere si a adormit la mine in brate. Am stat asa, cu ea in brate vreo 2 ore si a fost prima data cand am observat cat de perfecta este si cat e de frumoasa. Abia atunci am inceput sa ma bucur cu adevarat de ea. La al 2-lea copil mi-am propus sa-i dau colostrul si am alaptat fix 10 zile, a fost greu, m-a demolat dar stiam ca se termina si numaram orele pana cand pot sa ma bucur in sfarsit de bebelus. Nu stiu de unde a venit acesta problema, eu imi planificasem sa alaptez dar nu am putut. Am nascut usor, fara probleme dar in sala de nasteri mi-au luat copilul fara sa ma lase sa-l ating, mi-au aratat-o si mi-au aratat niste placute cu numere iar apoi a disparut. Mai tarziu cand am intrebat de ea o asistenta mi-a zis ca nu am lapte inca si nu mi-o aduce ca e ocupata. Cand am primit-o in sfarsit a 2-a zi, era facuta pachet, numai fata se vedea (avea si mainile prinse ca sa nu se zgarie pe fata). Nu am simtit mare lucru, nu mai vazusem un copil asa mic, sanii erau umflati si ea nu reusea sa suga, iar pe mine ma dureau. Am simtit ca e cineva strain care imi invadeaza corpul ... in mod repetat.

Cand am facut practica la maternitate aici, am fost foarte surprinsa sa vad ca se pune copilul la san imediat ce s-a nascut, in primele minute, nu este luat nici un minut de langa mama lui si ca in prima zi este lasat cu un scutec si intr-o paturica. Am intrebat de ce nu ii imbraca cu haine si mi s-a spus ca daca e gol mama poate sa-l atinga peste tot si sa-l vada, sa-l studieze si sa-i simta mirosul. Asta formeaza o legatura (bond) in creierul mamei si stabileste ca acesta este copilul ei si o pune psihic intr-o pozitie in care va avea grija si va proteja acest copil. Acelasi lucru se intampla si cu tatal (dar nu atat de puternic) de aceea tatal este implicat pe toata durata sarcinii, nasterii si primele zile cat sunt in spital. Moasele incurajeaza tatal sa faca prima baita a copilului, sa-l schimbe, sa-l imbrace, sa ajute mama cand alapteaza, tocmai pentru a forma aceasta legatura. Studii recente arata ca acest bond este extrem de important pentru bunastarea copilului in familie si este direct legat de reusita alaptarii. Pentru ca acest bond sa se stabileasca solid de la inceput este important ca mama sa se simta sustinuta si ajutata de cei din jur (ceea ce nu se intampla in maternitatile din Romania), sa aibe cat mai mult contact cu copilul in prima zi (primele zile), sa poata sa atinga, studieze si sa simta mirosul copilului, sa il puna la san imediat dupa ce a nascut. Eu nu am avut parte de acestea si cred ca am ratat bond-ul de la inceput cu fiica mea. Asa cum privesc in urma, cred ca am reusit sa stabilesc aceasta legatura cu ea abia dupa ce stresul cu alaptatul a incetat, abia atunci m-am relaxat si am inceput sa o vad ca pe o minune, abia atunci am putut sa stau cu orele sa ma uit la ea uimita sa vad cat e de perfecta. Sunt sigura ca foarte multe mame au avut aceasi experienta in maternitate ca si mine, poate experiente mult mai rele si totusi au reusit sa formeze legatura cu copilul si sa alapteze cu succes, ceea ce inseamna ca exista si elemente personale in toata povestea asta. Si totusi studiile arata ca exista o relatie puternica intre bond-ul din primele zile de viata, durata alaptarii si cat de in siguranta este copilul in familia respectiva. Un copil care nu a stabilit legatura cu mama lui nu este in siguranta, are sanse foarte mari sa fie neglijat sau abuzat. Din cauza asta aici in spitale se urmareste cu mare atentie daca bond-ul s-a stabilit intre mama si copil, tatal este si el studiat cu atentie si daca moasele considera ca mama nu a stabilit o legatura cu copilul fie este retinuta sub un pretext in spital pentru cateva zile in care se incearca formarea legaturii, fie este transferata la community nurse care va face vizite la domiciliu si va urmari cu atentie evolutia copilului in familie.” (bird70 - Australia)

“Atunci cand ii dai cuiva posibilitatea sa renuntze la ceva (alaptat in cazul nostru) uneori se ambitzioneaza sa reziste si poate-poate duce munca la bun sfarsit... Daca nu era Stephanie eu nu as fi reusit sa pornesc alaptatul, daca nu era sotul meu (care-mi spunea - "doar un pic mami, doar un pic - primele saptamani si daca nu reusesti uite mergem si cumparam formula...") nu as fi reusit sa ajung cu bine la luna a 3-a cand usurel-usurel copila a devenit mai interesata de titi decat de somn… (lorelaim)

“Am doi copii gemeni nascuti prematur-la 35 de saptamani -prin cezariana si alimentati artificial. Imi amintesc foarte clar ca nu am vrut sa alaptez. Cind am ramas insarcinata cu ei erau abia 6 luni de la tratamentul ptr.TBC pulmonar chimiorezistent care tinuse 18 luni. A fost o sarcina care m-a tintuit la pat, traversata cu sufletul la gura permanent dar care s-a sfirsit bine, chiar si prin operatie cezariana, asta a fost. Imi amintesc clar cum cadrele din maternitate - care nu erau altii decit colegii cu care lucram de ani de zile - au sarit efectiv cu gura pe mine sa alaptez. Si cu cit ei insistau asupra aspectului cu atit eu dezvoltam o adversitate mai mare fata de subiect. Ma innebunea ideea sa ma mulg, sa transfer laptele in biberon si apoi sa le dau gemenilor - ideea era sa fie protejati de efort, cintareau doar doua kg. Ma oripila vederea celorlalte mamici care toata ziua isi goleau sinii de lapte dupa ce alimentau bebelusul si il lasau la vedere prin salon - in cesti, borcane, etc.Ma speria printre altele si gindul ca as putea face recidiva la tuberculoza-alaptatul ca si primul trimestru de sarcina scade imunitatea,cel putin asa am citit eu, - si i-as putea imbolnavi si pe ei pina mi-as da seama ca sint iarasi bolnava. Una peste alta, am ramas fara lapte fix in trei zile, fara sa iau ori sa fac ceva in sensul acesta, probabil factorul psihic si-a spus cuvintul.

A fost greu sa-i cresc cu alimentatie artificiala si am pierdut multe din ceea ce ar fi insemnat prin alaptat apropierea de ei. Acum regret enorm. Daca as mai avea un copil sub nici o forma nu as renunta la acest lucru-alaptatul. Recunosc chiar ca in momentele mele de liniste in care sint numai eu si gindurile mele imi imaginez cum ar fi ca ei sa fie iarasi mici si sa-i pun la sin. Insa nu mai am cum sa derulez timpul inapoi si sa fac asa cum simt acum. Pierderile, de orice fel si oricit de simple la prima vedere, nu pot fi compensate prin nimic. (incognito)

Alaptatul este o alegere a mamei

 Daca veti alege o cale sau alta, este strict la latitudinea dumneavoastra. In cazul in care aveti probleme cu alaptarea sau doriti ajutor si informatii, intrati pe forumul Alaptatul - Help Line. O intreaga comunitate va va fi alaturi.
 

Alaptarea nu este pentru toate femeile cel mai minunat lucru din lume

Ne place sau nu sa acceptam, alaptarea nu este pentru toate femeile cel mai minunat lucru din lume. Si asta nu inseamna ca mamele care refuza sa alapteze isi iubesc mai putin copiii. Ar fi absurda o astfel de teorie. Exista mamici pentru care alaptarea este un factor de stres continuu, din momentul in care au aflat ca sunt insarcintate pana cand copilul depaseste varsta la care laptele este alimentul de baza.

Voi fi in stare sa alaptez? Va fi greu? Voi avea lapte? Va fi dureros? etc. Toate aceste intrebari pot genera o adevarata criza de panica inca din timpul sarcinii. Desigur, ea poate fi depasita, mai ales cu un ajutor din afara, din partea unei persoane care stie ce inseamna cu adevarat alaptarea. Intrebarile devin insa coplesitoare in primele zile dupa nastere, cand organismul este epuizat si trebuie sa faca fata unui nou ritm de viata care include ore de nesomn si o sumedenie de griji legate de propriul copil.

Cititi pe larg si in liniste: Vina de a nu alapta

Cand se incepe diversificarea alimentatiei bebelusului

Bebelusul mananca cu entuziasm si cu mare placere exclusiv lapte pina in jurul varstei de 5-6 luni. In jurul acestei varste, bebelusul incepe sa pofteasca si la alte alimente pe masura ce aparatul sau digestiv de maturizeaza si are nevoie  de hrana din ce in ce mai variata. Bineinteles, diversificarea, se face cu atentie, cu rabdare si pe parcursul a citorva luni.

Cititi: Alaptarea bebelusului si momentul optim pentru diversificare

Forumul de ALAPTARE 

Pe forumul desprecopii.com exista UN FORUM SPECIAL DEDICAT ALAPTARII de unde puteti afla o multime de raspunsuri la cele mai frecvente intrebari. Dincolo de argumentele pasionale veti gasi si raspunsuri menite sa va linisteasca.

Alaptatul este ceva natural, firesc, laptele de mama e cel mai bun pentru prunc, e bine sa incercati sa alaptati cat mai mult dar daca nu reusiti, nu va lasati coplesita de vina si nici nu faceti din asta un capat de tara.

Asociatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptatul exclusiv pina la varsta de 6 luni - dar recomanda alaptatul pina la varsta de 2 ani (fiind combinat desigur cu alte alimente solide - de la varsta de 6 luni).

Intre varsta de 9 luni si cea de 12 luni, bebelusul va fi tot mai putin interesat de alaptatul la san. La 12 luni, bebelusul a ajuns deja la varsta la care isi poate satisface foamea si cu alte surse de hrana :).

Despre stresul primelor zile de alaptare, fara romantism dar cu lanolina

Cum trecem peste stresul primelor zile de alaptare

Stresul provocat de alaptarea bebelusului poate fi ameliorat prin aromaterapie si bai de plante, muzica linistitoare si un scaun confortabil. Cel mai important lucru este sa aveti incredere ca dvs. si copilul dvs. va veti creea curand acelasi ritm. Cand veti reusi acest lucru, alaptatul va deveni dintr-o corvoada, o adevarata bucurie!Daca inca resimtiti durerile nasterii, nu va rusinati si cereti un masaj postnatal. Un terapeut specializat in acest domeniu poate sa va ajute sa treceti peste trauma nasterii atat pentru mama, cat si pentru copil.. Atentie - aveti la indemana o crema pe baza de citeste in continuare aici.
 

Alaptarea, etapele alaptarii si nevoile bebelusului

Colostru - prima masa a bebelusului tau
Despre stresul primelor zile de alaptare
Alaptarea in timpul puseelor de crestere ale bebelusului
Secretul reusitei alaptatului
Pozitii de alaptare Ghid Complet
Primele zile de alaptare in fapte concrete
Ghid complet al primelor zile de alaptare
Alaptarea bebelusului: de la nastere la 3 luni
Alaptarea bebelusului si momentul optim pentru diversificare 

Alaptarea si elefantii care se leagana pe o panza de paianjen

Un elefant se legana pe o panza de paianjen si pentru ca nu se rupea, a mai chemat un elefant acesta a fost primul cantecel pe care i l-am cantat bebelusului meu in noptile lungi de nesomn - din timpul alaptarii.

Afla de ce si ce legatura are alaptarea cu 30 de elefanti care se leagana pe o panza de paiangen. Iti va fi util.

Citeste despre problemele alaptarii si testul de rabdare prin care trece o mamica aici: Alaptarea si elefantii care se leagana pe o panza de paianjen 

Probleme in alaptare

Infectia cu candida pe sfarc (candida mamara) - in timpul alaptarii
Cele mai mari provocari ale alaptarii
Sfarcurile ma ustura de fiecare data cand alaptez - ce sa fac?
Mastita si blocarea ductelor sanului
De ce bebelusul refuza sanul?
15 probleme de alaptare si solutiile lor (video)

Forumul de ALAPTARE 

Pe forumul Desprecopii.com exista un FORUM SPECIAL DEDICAT ALAPTARII de unde puteti afla o multime de raspunsuri la cele mai frecvente intrebari. Dincolo de argumentele pasionale veti gasi si raspunsuri menite sa va linisteasca.

autor: Desprecopii.com, Redactor: Milena Sadova, Articol aprobat de Colegiul Medicilor Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate (c) 2016

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Cand mama nu doreste sa alapteze.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori

Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori

Primele 365 zile si nopti. Casa nou nascutilor DC. Alaptare, colici, ingrijire, baite, nopti nedormite si multa dragoste.
Alaptarea

Alaptarea

Cel mai bun cadou pentru bebelus: alaptarea. Probleme, bucurii si povesti de succes din timpul acestui timp special.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Clubul scutecelor (1-4 ani)

Clubul scutecelor (1-4 ani)

Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 1 la 4 ani.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 8 comentarii

  1. Alla
    Allatrimis la 6/11/2017

    Eu imi aduc aminte cu horror de perioada de alaptare.Baietelul meu sugea foarte greu, il tineam la san cu orele.Spatele nu il simteam, nu aveam timp sa mananc, sa merg la wc, apoi mi-a ranit sanul de urlam cand il alaptam.Groaznic. Eram o mama care nu dormea, nu se odihnea, depresiva, plangeam. Si te gandesti, sunt momente unice, care trec. Pai daca sunt unice, sa fie fericite si pt mama ori mama trebuie tratata doar ca sursa de hrana si atat? Acu sunt insarcianata cu al doilea, e decis deja- nu alaptez.

    Raspunde la acest comentariu
  2. ella
    ellatrimis la 18/9/2016

    unele refuza sa alapteze ca de... tb sa mearga in discoteci..alaptatul este o piedica, tb sa stai acasa sa fii responsabila... asa e mai simplu ca dupa ce nasti sa rogi medicul sa-ti de-a un tratament de oprire a laptelui matern.. e nasol sa stai sa te mulgi in cazul in care vrei sa pleci la discoteca sau sa-ti protejezi sanul sa nu curga secretie....

    Raspunde la acest comentariu
  3. ava
    avatrimis la 28/11/2014

    am 3 baieti, ultimul nascut de doua saptamani. va spun sincer ca, pana si in timpul primei sarcini, desi nu stiam cum e sa alaptezi, eu imi faceam griji in privinta asta si ma intrebam daca o sa pot sa fac asta, daca o sa-mi placa sau nu. nu mi-a placut. in primul rand, nu aveam lapte, copilul plangea intruna, asistentele insistau enervant de mult, imi trageau de sfarc de crapam de durere si...ATENTIE, nu ma lasau sa prepar lapte pentru copil!!!!!!!!! ASTA A FOST ACUM 7 ANI. Pana la urma, sotul meu mi-a adus de acasa sticluta sterilizata, apa fiarta si i-am facut si, ghiciti, copilul a dormit 4 ore fara sa se trezeasca, de ma ingrijoram; era si comic, ma intrebam ce are de doarme asa mult. dar el, bietul, dupa vreo 2 zile de plans intruna, cu stomacul gol, era epuizat fizic si, in cele din urma, satul si a dormit bustean. va spun drept ca de atunci, urasc alaptatul. m-am mai chinuit si acasa cam o luna, pentru ca ma simteam cumva vinovata, dar chiar nici nu aveam lapte, abia de storceam 20 ml. si cu cata chinuiala. apoi a crescut cu NAN. si aa, de la bun inceput, copilul a luat extrem de greu sanul,efectiv nu voia sa-l accepte. poate laptele nu avea un gust bun, nu stiu. in fine, a fost un chin.dupa 3 ani a urmat al doilea copil. cam la fel. pe parcursul sarcinii ma gandeam la alaptat, ca o sa-mi fie greu. am nascut, dar nu a mai fost asa ORIBIL, ca prima data, adica i-am dat colostrul, lapticul venise dar, din nou, foarte putin. iar ma simteam vinovata, dar il puneam intai la san, apoi ii dadeam sticluta sa ma conving. o lua toata. din fericire, nu au existat asistente TURBULENTE care sa abuzeze de pledoaria alaptatului, faceam ce aveam chef si inca o chestie faina, in hol, intr-un locsor amenajat, eram libere sa preparam lapte praf pentru copii, era si sterilizator, fierbator, tot ce ne trebuia si nimeni nu se lua de noi. a fost o relaxare pentru mine. acasa, i-am mai dat vreo luna de la san, dar o luna chinuita, era clar ca nu se satura, desi ii placea la san. prin urmare, laptele era tot mai putin si la un mom dat, dupa vreo 2 luni de la nastere, nu mai era deloc si am trecut pe lapte praf humana.acum, dupa 3 ani jumate, la al 3 lea copil, la fel in ce priveste grijile pe care mi le faceam din timpul sarcinii, stresul, repulsia fata de alaptat, psihic ma demoraliza. eram deja epuizata , nu am mai lucrat, am stat acasa cu copiii, am facut totul pentru ei, sa le fiu aproape si stiam ca daca voi avea lapte, voi fi nevoita sa nu ma dezlipesc de bebelus, ceea ce ma ingrozea. de data asta, pe la 7 luni si ceva, aveam lichid in sani si nu mi-a placut, ma gandeam ca ..voi avea lapte mai mult. si asa a fost :) am ceva laptic, chiar am. nu sa nu mai am ce face cu el, dar am. insa, NU-MI PLACE SA ALAPTEZ, MA EPUIZEAZA PSIHIC, fizic. oricum, m-am convins si de data asta ca nu se satura, orice ar spune unele mame. cand ii dau si lapte praf, se linisteste, adoarme (daca nu-l doare burtica). daca ramane cu ce ii dau de la san, e vesnic agitat, cata cu gura intruna, plus ca bea laptic din biberon si dupa ce stau cu el tolanita in pat, la san si cate o ora!!!!!!!!! deci stau, desi urasc asta, fac tot ce pot sa-i dau ce e mai bun, desi nu stiu cat o sa mai rezist prihic sau sa stau numai pe acasa, sau sa dau doar o fuga pe undeva ca bebele are nevoie de sanul meu...si trebuie sa ma intorc repejor acasa. nu-mi place ideea de a fi dependenta fara sa vreau de chestia asta, sa nu mai scap de el un an, doi. apreciez mamele care pot, care rezista, care simt un val asa de entuziasm pentru alaptare si fac din asta caz, dar altele poate nu pot, nu se simt atrase. si eu asa sunt, o recunosc. acum ii dau ce am, cat am din sentimentul de vinovatie, nu din placere. pentru mine e o usurare sa-i dau lapte praf, sa stiu ca e satul, stiu cat a mancat si ca 3 ore stau linistita, fac ALTCEVA, nu stau tolanita in pat, LA CERERE, cate o ora sa traga intruna de san. nu ca as avea ceva cu aspectul sanilor, ci pur si simplu ma oboseste si nu-mi place. pot pleca de acasa linistita, pot sa-l las cu altcineva , etc, sunt multe beneficii. nu vreau sa ma stric de cap alaptandul luni la rand, stand numai pe acasuca , stresata fiind ca vai, iar trebuie sa-l pun la san.deci, fiecare cum este construita.eu nu pot, nu ma atrage, nu-mi place.

    Raspunde la acest comentariu
  4. Andreea
    Andreeatrimis la 2/6/2014

    Am o fetita de 1 an si 3 luni si incontinuu vrea san toata noaptea se trezeste pentru tzitzi si suge asa de mult incat simt o senzatie de ardere si simt ca nu-mai pot ii dau mancarica da ea prefera tzitzi cu chiu cu vai mananca nu stiu ce sa mai fac cu ea eu chiar mi-am dorit sa o alaptez si cred ca este de ajuns 1 an si 3 luni ! Imi puteti spune ce sa fac? Va multumesc !

    Raspunde la acest comentariu
  5. Gabi
    Gabitrimis la 3/2/2014

    Si eu sunt printre cele care si-au pus tot felul de intrebari si si-au facut griji in ceea ce priveste alaptatul. Si grijile s-au adeverit pentru ca nu posed niste sfarcuri suficient de proeminente pentru a putea fi cuprinse de gura copilului. Ca atare, am cautat solutii, nici nu mi-a trecut prin cap sa renunt. Am incercat cu acele sfarcuri de silicon, fara mare succes, cadeau mereu, copilul se enerva, ii era foame, asa ca am inceput sa ma mulg si sa-i dau din biberon, am preferat asta, nu am vrut sa las copilul sa-i fie foame si sa-l determin astfel sa fie mai hotarat sa traga la san, nu inteleg de ce trebuie sa supunem copii acestui stress in speranta ca va suge mai bine!?... Am facut si rani de la pompa de muls, dar tot nu am vrut sa renunt. Laptele meu nu era suficient cantitativ, asa ca a trebuit sa facem completare cu mutl blamatul lapte praf(chiar nu inteleg, de ce, uneori chiar este singura solutie de alimentare a unui sugar, din diverse motive, si medicale si de alta natura). Cu toata stradania mea, pana la urma pe la 4-5 luni, s-a oprit lactatia, asa ca am mers pe lapte praf mult si bine, la 5 luni jumatate am inceput diversificarea, care a decurs fara probleme. Atat cat a fost posibil, am hranit copilul cu laptele meu, indiferent prin ce metoda, am incercat, nu am nimic sa-mi reprosez. Copilul a fost hranit intotdeauna la cerere, a avut mereu programul lui dictat de organismul lui. Acum are 2 ani jumatate si nu e un copil bolnavicios, din contra, pana la varsta asta nu am fost nevoita sa-i dau vreodata antibiotice. A avut doar raceli usoare. Nu este adevarat ca acea legatura dintre mama si copil se stabileste datorita doar alaptatului, si cand este hranit cu biberonul tot la pieptul tau sta si tot acolo adoarme. Si nici faptul ca multe mame renunta la alaptat din comoditate nu este adevarat...numai cine a hranit copilul cu biberon stie cat munca in plus inseamna asta: cu sterilizatul(si a pompei de muls, acolo unde e cazul, dupa fiecare utilizare, normal), cu pregatirea biberoanelor permanent, eu noaptea, ma trezeam oricum inainte sa inceapa el sa planga, pentru ca trebuia sa ma mulg, deci e mult mai simplu si mai comod sa scoti sanul afara si sa-l dai copilului, as fi vrut sa-mi fie si mie asa simplu, dar n-a fost sa fie...stiu insa ca am facut tot ce am putut sa-i fie bine copilului.Nu sunt de acord cu promovarea alaptatului in mod agresiv, cu etichetari ale mamelor care nu alapteaza din diverse motive, cu lauda de sine cat de mult a alaptat cutare mamica. Motivele "nealaptarii " sunt multe, uneori intr-adevar nejustificate, insa sunt si cazuri de natura medicala, a mamei sau copilului, si sunt cazuri in care lactatia chiar nu exista sau dureaza foarte putin...Si atunci de ce sa punem etichete si sa judecam? Spun asta pentru ca am dat peste astfel de "promovari " foarte agresive, care nu au nici o legatura cu realitatea, nu au rolul de a consilia mamele, ci doar de a le invinovati...e trist.

    Raspunde la acest comentariu
  6. Liza
    Lizatrimis la 9/3/2012

    Alaptatul la san trebuie sa dureze atita timp cit va face placere. Mai bine un biberon dat cu dragoste decit sanul cu stringere de inima.

    Raspunde la acest comentariu
  7. florina
    florinatrimis la 17/2/2012

    eu am o fetita de 2 anisori care inca mai vrea lapte de la san si nu stiu cum sa o fac sa nu mai vrea.....si cum sa fac sa nu mai am lapte dar fara sa iau pastile?

    Raspunde la acest comentariu
  8. Cati
    Catitrimis la 14/12/2011

    Am o fetita de 2 luni si jumatate pe care o alaptez. Pot sa va spun ca de putin timp am inceput sa simt si eu intr-adevar placere in timpul alaptarii pentru ca am avut probleme foarte mari cu sanii de la inceput. Am avut rani la ambii sani la mameloane, carne vie, daca ma credeti, si nu pot sa va spun prin ce chinuri treceam de fiecare data. Cand simteam ca se apropie ora de masa, mi se facea rau, ma lua cu lesin, asa dureri mari ce aveam. Dar multumesc lui D-zeu ca m-a ajutat sa trec peste perioada asta, dar si mie ca am avut atat de mare dorinta si nu am renuntat, desi am fost de foarte multe ori tentata sa renunt. Toata lumea m-a admirat ca am fost atat de rezistenta, desi nu mai eu stiu cum am trecut si nu le venea sa creada ca am putut sa trec prin asa mari dureri. Tot timpul ma gandeam ca trebuie sa-i dau copilului meu tot ce-i mai bun si ca trebuie sa trec prin orice ca sa-i fie bine pentru ca stiam cat de important este alaptatul. Am folosit tot felul de unguente, care m-au si ajutat, recunosc. In incheiere, vreau sa incurajez toate mamicile sa alapteze, pentru ca este cel mai important pentru copii lor si se creaza o legatura atat de frumoasa si de stransa intre mama si copil si indiferent ca au sau nu probleme la inceput cu alaptatul, sa nu renunte. Va multumesc.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII