Cand un parinte moare ...

Cand un parinte moare ...

Cand un parinte moare ...

Copiii conştientizează disparitia unei persoane apropiate si simt durerea la fel ca şi adulţii. Ei trec prin aceleas stagii ale durerii, desi probabil că le vor depasi mai repede decât adulţii. Există parinţi care incearcă să-si protejeze copiii de moarte, de ideea de doliu. Dar e mai bine să fii onest cu copilul în legătură cu propria ta durere şi să-i încurajezi să vorbească şi ei despre durerea lor şi despre dorurile care sigur il vor cuprinde.
Tema: Meseria de parinte | Subiecte tratate: moartea, doliu in familie

Nu scriu acest articol cu inimă uşoară, dar îl scriu cu intenţia de a veni în ajutorul unei mămici sau al unui tătic, pentru atunci când nicăieri nu pare să fie nici o lumină. Am căutat pe internet metode de a-ţi ajuta copilul să depăşească moartea prematură a unui părinte. Nu prea există informaţii. Aşa că după ce am citit destule pagini în limba engleză, am alcătuit un mic ghid de supravieţuire, în speranţa că va fi de folos cuiva şi că Desprecopii.com va fi, ca în atâtea alte situaţii, o insulă pe o mare agitată.

 

N-am trecut prin această experienţă deci nu pot povesti ce mi s-a întâmplat mie, cum am depăşit eu această situaţie cumplită. Dar a trebuit să răspund la întrebările fetiţei mele de trei ani, care fusese anunţată de bunica ei că într-o zi va dispărea, pur şi simplu. De atunci mă tot întreba, ori de câte ori bunica deschidea uşa să plece,  dacă buni a dispărut, sau se mai întoarce. I-am explicat moartea aşa cum m-am priceput mai bine. Folosind trucul cu “toţi ne facem îngeri” am încropit o poveste  pe care o puteţi citi.

Copiii conştientizează dispariţia unei persoane apropiate şi simt durerea la fel ca şi adulţii. Ei trec prin aceleaşi stagii ale durerii, deşi probabil că le vor depăşi mai repede decât adulţii. Există părinţi care încearcă să-şi protejeze copiii de moarte, de ideea de doliu. Dar e mai bine să fii onest cu copilul în legătură cu propria ta durere şi să-i încurajezi să vorbească şi ei despre durerea lor şi despre dorurile care sigur îl vor cuprinde.

Copiii în a căror familie are loc un deces, au nevoie de ajutorul adulţilor pentru a depăşi momentul. Dacă intenţionaţi să ajutaţi un copil să treacă peste perioada de doliu şi peste pierderea suferită cu bine, trebuie să înţelegeţi cum simt ei durerea şi pierderea din viaţa lor.

Trebuie să fiţi în stare să ascultaţi şi să vorbiţi cu copilul pe înţelesul lui, în funcţie de vârsta pe care o are. Copiii şi adolescenţii au nevoie să vorbească despre ce s-a întâmplat, să-şi exprime emoţiile legate de această situaţie. Încurajaţi-i să deseneze, să scrie, să vorbească despre cel dispărut. Încurajaţi-i să iasă din casă şi să facă sport, sportul ajută creierul să elibereze endorfine, care aşa cum ştiţi, alină durerea.

Deşi sună crud, copiii şi adolescenţii pot trece mai uşor peste durere dacă sunt anunţaţi din timp că mama/tatăl este pe moarte decât dacă sunt luaţi complet prin surprindere.

Deşi vi se va părea poate nepotrivit să îi luaţi la înmormântare şi veţi fi tentaţi să îi ţineţi departe de vaiete şi de bocetele specifice înmormântărilor româneşti, copiii au nevoie să participe la ritualuri.

  Meseria de parinte

  Articole despre Psihologia Copilului

Mai multe despre psihologia copilului aici >

 Forumuri specializate ale comunitatii

Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

 

Poate măcar după înmormântare e recomandat să mergeţi cu ei la cimitir, să le arătaţi locul unde părintele decedat este înmormântat.
Copiii înţeleg moartea diferit, în funcţie de vârsta pe care o au. Unii pot părea indiferenţi sau neinteresaţi, dar acesta nu este decât un semn că suferă foarte tare.

De la 0 la 1 an

Bebeluşii simt emoţiile celor care îi îngrijesc. Ei simt tristeţea în vocea celui ce-i vorbeşte, o văd pe faţa lui şi o simt din felul în care sunt îmbrăţişaţi. Dar un bebe de şase luni nu poate înţelege că a murit cineva drag. Nu vă ascundeţi emoţiile de bebeluşi, ei acum învaţă despre emoţii. A îngriji un bebe poate fi reconfortant atât pentru bebeluş cât şi pentru părintele rămas în viaţă. Sub trei ani, copiii pot echivala moartea unui părinte cu abandonul sau cu o dispariţie temporară. Trebuie să le explicaţi că moartea este ceva permanent şi natural pentru orice fiinţă vie.

Între 3-6 ani

Între trei şi şase ani, copii înţeleg vag moartea şi sunt foarte curioşi. Cred că gândurile, dorinţele şi acţiunile lor pot cauza moartea cuiva. Se pot simţi vinovaţi de moartea părintelui şi trebuie să li se spună în mod repetat că nu ei au fost cauza din care părintele a murit. Este posibil să vă pună foarte multe întrebări legate de aspectele fizice ale morţii: ce se întâmplă când mori, unde este cel ce a murit? Nu le spuneţi că persoana în cauză doarme, vor înţelege că odată şi-odată acea persoană se va trezi. Preşcolarii cred că moartea este ceva ce li se poate întâmpla doar celorlalţi.

E posibil să vă întrebe dacă şi căţeii mor sau dacă şi copiii mor. Cu ajutorul răspunsurilor pe care le veţi da, copilul dumneavoastră va înţelege că şi moartea face parte din viaţă.

 Intre 6-9 ani

Între 6 şi 9 ani, copiii înţeleg că moartea este ceva permanent dar se simt vulnerabili şi simt nevoia să fie încurajaţi să-şi exprime durerea şi nesiguranţa.
Deşi înţeleg fenomenul, le este frică. La această vârstă copiii au nevoie să participe la ritualuri, dacă nu la înmormântarea propriu-zisă, măcar la un ritual de adio, conceput de dumneavoastră, atunci când apele se mai liniştesc. Dacă până la această vârstă copilul a avut o legătură cât de mică şi cu religia, credinţa îl poate ajuta să depăşească momentul.

Copiii peste 10 ani

Dacă aveţi un copil adolescent şi acesta preferă să plece de-acasă, să stea de vorbă cu prietenii în loc să vă vorbească, amintiţi-vă că acesta nu este un semn de lipsă de respect sau de nepăsare ci, pur şi simplu, felul în care adolescentul îşi asumă dispariţia părintelui. 

Ajutaţi-i să înţeleagă ideea de moarte

Nu există cale uşoară de a da aşa o veste unui copil. Iată câteva idei care să va ajute să le spuneţi.

Explicaţi-le ce s-a întâmplat.  O rudă apropiată poate să-i explice copilului dispariţia unui părinte. De exemplu o matuşă sau un bunic. Nu folosiţi exemple pe care nu le pot înţelege. Spuneţi-le pe faţă, ceva de genul: “Probabil te întrebi ce se întâmplă. Seara trecută tăticul tău a murit. Ştii că era bolnav. Când cineva moare înseamnă că nu mai respiră, inima nu-i mai bate. Când mor, oamenii nu mai simt nici un fel de durere. Nu mai mănâncă şi nu mai dorm. Asta înseamnă că tăticul tău nu se mai întoarce.”

Spuneţi-le că e normal ce simt

“Ştiu că ţi-e teamă, că eşti trist şi nu prea înţelegi ce se întâmplă.” – sunt cuvinte simple dar de folos.Unii copii plâng, alţii stau fără să scoată o vorbă. alţii pun întrebări sau par să evite ideea în sine. Nu-i izolaţi dar lăsaţi-le timp să se gândească la ceea ce le-aţi spus.

Răspundeţi-le la întrebări

Unii copii vor pune întrebări imediat ce află. Alţii vor aştepta câteva zile. Încercaţi să le răspundeţi clar şi sincer. Spuneţi-le şi următoarele cuvinte: “nimeni nu putea să împiedice moartea tăticului/mămicii tale. Te-a iubit foarte mult. N-a murit pentru că era supărat(ă) pe tine, nu din cauza ta a murit. Dar noi (eu, bunica, mătuşile) suntem aici şi te iubim şi o să avem grijă de tine. E normal să fii trist, e normal şi să te joci. Nu se supără nimeni dacă te vede râzând sau jucându-te.”

Înţelegeţi-le comportamentul

Copiii au propriul lor fel de a trece peste moartea unui părinte. Durerea lor va fi reflectată în mod cert în felul în care se comportă. Poate unii vor fi arţăgoşi şi pretenţioşi. Alţii pot avea probleme cu dormitul, mai ales dacă li s-a spus că moartea e ca un somn lung. Unii vor plânge. Alţii îşi ascund tristeţea pentru a-şi proteja părinţii. E posibil să fie furioşi sau să creadă că din pricina lor părintele a murit. Unii se vor plânge că-s bolnavi sau că îi doare stomacul. Unii se tem să rămână singuri sau vor spune foarte des că vor să se ducă după cel mort.

Durerea pierderii unui părinte în copilăria mică poate cauza:

  • Insomnii, coşmaruri.
  • Probleme cu mâncarea, pierderea apetitului.
  • Probleme cu mersul la toaletă (Copilul poate regresa din acest punct de vedere, e posibil sa reinceapa sa faca pe el)
  • Manifestări fizice noi sau acutizarea problemelor deja existente (exeme, astm)
  • Anxietate, teama de separare, dispoziţii schimbătoare, izolare, ieşiri agresive, probleme la şcoală. Lipsă de concentrare.
  • Sentimentul de responsabilitate pentru moartea părintelui.
  • Pierderi de memorie, dificultăţi de învăţare. Pierderea motivaţiei. Hiperactivitate, mici scene, asumarea unor riscuri noi, evitate până la dispariţia părintelui.

Înmormântarea

Unii copii mai mărişori vor vrea să se implice în pregătiri. Daţi-le voie, ei simt în felul ăsta că fac ceva pentru cel dispărut. Scrieţi împreună o scrisoare sau ajutaţi-l să facă un desen pe care să-l lase la mormânt. Explicaţi-i dinainte ce se va întâmpla. De exemplu: “Corpul mămicii tale va fi în coşciug, la biserică. O să vezi că oamenii plâng.” Explicaţi-i că trupul celui mort e posibil sa arate puţin altfel decât atunci când era în viaţă. Un prieten adult ar trebui să-i explice copilului ritualul de înmormântare. Dacă e prea speriat să meargă la înmormântare, nu-l obligaţi. Aprindeţi o lumânare împreună, rugaţi-vă cu copilul, priviţi fotografii vechi, depănaţi amintiri amuzante.

Cum să procedaţi pentru a vă ajuta copilul

  • Încercaţi să le păstraţi rutinele cu care sunt obişnuiţi.
  • Nu trimiteţi copiii de-acasă, la bunici sau la alte rude. Se vor simţi abandonaţi.
  • Daţi-le voie copiilor să îşi viziteze prietenii, bunicii dacă asta doresc.
  • Daţi-le voie copiilor să vorbească despre a muri şi despre moarte, explicaţi-le că este normal.
  • Dacă simţiţi că vă pierdeţi răbdarea şi vă vine sa ţipaţi la copil, amintiţi-vă că deşi e normal să nu fiţi senin(ă) ca o zi de primăvară, copilul nu e vinovat. Trageţi aer în piept înainte să deschideţi gura. Dacă nu v-aţi putut abţine, cereţi-vă scuze de la copil şi explicaţi-i că şi dumneavoastră suferiţi enorm şi de aceea, în aceste momente trebuie să faceţi front comun şi să vă ajutaţi unul pe celălalt.
  • Deşi copilul are nevoie de ceva mai multă atenţie nu vă neglijaţi propriile nevoi.
  • Încurajaţi copilul să facă un album cu fotografii şi orice îi aminteşte de părintele pierdut. Ajutaţi-l.
  • Încurajaţi copilul să desenze, să picteze sau să scrie despre ceea ce simte. 
  • Plantaţi împreună o floare sau un copăcel în amintirea celui pierdut şi îngrijiţi împreună plăntuţa.
  • Asiguraţi-l că, deşi nu sunteţi nemuritor, nu veţi dispărea şi dumneavoastră din viaţa copilului foarte curând.
  • Ascultaţi-i când vă vorbesc.
  • Explicaţi-le ori de câte ori e nevoie că moartea este ceva firesc.

Sigur, toate acestea vi se par greu de făcut când propria durere vă copleşeşte, dar nu uitaţi, în ochii copiilor, părinţii sunt atotputernici şi aşa trebuie să rămâneţi. Dumnezeu să vă ajute să treceţi cu bine peste momentele grele.

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Andreea Demirgian, Desprecopii.com iulie 2008, cu informaţii de pe site-urile: ceinfo.unh.edu
si
www.hospicenet.org)

 Forumuri specializate ale comunitatii

Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • In unul sau n doi, mergem ai departe
    In unul sau in doi... mergem mai departe!

    Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

  • La Bucatarie
    La Bucatarie

    Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Bucatarii si bucataresele au cuvantul!

  • Ajutor umanitar

    Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

  • Forumul General

    Sufrageria Comunitatii DC. Aici ne intalnim, ne prezentam si sporavaim despre orice.Vii?

  • Clinica Virtuala DC

    Consultanta medicala online.





5 comentarii din 15
Trimis de Emilia

Mi-am pierdut tatal intr-un accident rutier in 2012, am 24ani si inca nu ma impac cu ideea ca nu mai este. Imi lipseste enorm, orice situatie cu care ma confrunt am mereu tendinta de a ma gandii sa-i cer sfatul. Inca ii pastrez nr. de tel. , nu am putut renunta la el. Am doi frati mai mici, desi in fata familiei am incercat sa fiu mai tare , sa le ridic moralul, m-am simtit responsabila pentru tot ce urma sa vina, mama e in imposibilitatea de a se deplasa si astfel inca ma confrunt cu greutati , nu financiare ci rautati si birocratie. E dureros sa fi respins spunandu-ti-se ca esti " o mucoasa " pentru ca iti ceri drepturile tale ,ale tatalui tau si ca vrei sa ii se faca dreptate . Dupa 2 ani de la accident , inca nu a inceput procesul de judecata , desi am batut toate holurile pe la parchet , in audiente , tot penttu a urgenta. Poate e cum spuneti , copiii trec mai usor peste durerea aceasta, insa eu nu am putut trece . Am avut parte de o copilarie as putea spune perfecta , parinti extraordinari ce mi-au fost mai mult de atat , mi-au fost cei mai buni prieteni si sa pierzi toata armonia asta dintr-odata e groaznic , nu poti trece. Gandul ca tata n-o sa poata imbatranii langa noi si nu o sa se poata bucura de nepoti ,sau sa ne vada casatoriti ...e foarte greu!!

Trimis de Nico

Am un verisor care acum aprox3saptamani si-a pierdut tatal...are doar 14 ani...am reusit sa-l fac sa se apropie de mine si sa-l ascult,sa incerc sa-l ajut...am reusit sa-l fac sa tin la mine si sa se descarce...dar ma doare cand il aud zicand ca va merge dupa el...stiu ca il doare. L-a inceput cand imi zicea asta nu-i ziceam nimic,dar mai apoi incet incet am inceput sa-i explic ca nu e bine cum gandeste, ca viata merge inainte si ca el este dator sa-si faca tatal mandru...am doar 18 ani si nu stiu daca am sa reusesc sa-l fac sa porneasca pe un drum bun in viata...dar totusi sper ca voi reusi

Trimis de tina

mi-a murit un frate de 44 de ani., si parintii de 73 respectiv 71 ani traiesc si nu se pot acomoda cu ideia ca copilul lor nu mai traieste si ei triesc, am icecat sa le spun ca trebie sa traim pentru nepoti pentru mine copilul lor care am mai ramas dar se pare ca pe zi ce trece se instaleaza dorul si este mai greu.Ce ma sfatuitti sa fac cum sa-i ajut sa treaca peste acet eveniment tragic. Mentionez ca nu sta nimeni cu ei in cursul saptamanii doar sambata si duminica mergem la ei in provincie. Multumesc

Trimis de delia

ma numesc delia si am trecut printru in deces an familie a decedat tata inpreuna cu bunica mea am simtit ca numi am nicio motivatie sa mai traiesc penru ca au murit pe neasteptate antrun acident de masina a fost groaznic am simit ca mor am fost la sphiolog de cateva ori nici acuma nu ma pot resemna ca antro secunda sa stins si ca medici de salvare au spus ca na decedat pe loc si ca am mai trait un minut si an minutul ala a spus ca a fost orbit si ca va muri an fiecare zi merg sal vizitez la mormant de si ami vine foarte dreu sa stiu ca sa dus si numai este si ca eu am ramas fara tata la o varsta frageda sper ca antro zi sa pot sa acept idea ca tata numai este.

Trimis de Dana

Am un copil pe care il cresc de un an jumatate.Mama lui a murit in urma cu 2 ani copilul avand atunci 5 ani jumate(acum are 7 ani jumate).M-a acceptat din prima clipa,se vedea ca are nevoie de mangaieri si imbratisari si,de la inceput i-am spus ca mamica lui m-a trimis pe mine sa am grija de el,ca mami nu mai vine pentru ca a fost atat de buna incat Dumnezeu o tine la el si toti,cand o sa fim destul de buni,vom merge la Dumnezeu unde o sa fie si mami.Acum am facut pomana pentru mami si a fost multumit ca noi dam mancare sa manance si mami.E un copil bun,ca orice copil,cu bune si rele,dar cred ca toti merita sa stie adevarul.Important este sa le fim alaturi,sa-i iubim,sa-i sustinem in tot ce fac,sa nu se simta singuri si abandonati.Dumnezeu ne ajuta sa fim intelepti.

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile
Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.