Povestea nasterii lui Razvan

Povestea nasterii lui Razvan

Povestea nasterii lui Razvan

  • Am tot ezitat sa scriu la “Nasterea unei stele”, parte pentru ca actul in sine nu a fost spectaculos (adica am nascut destul de usor) si apoi pentru ca talentul meu de narator e latent si ma temeam sa nu nimeresc intr-un moment in care inspiratia sa se odihneasca (..sper ca nu ”in pace”). Dar am citit recent povestirea Iulencai si mi-a facut pofta, asa ca…here we go!
Material original publicat pe forumul Desprecopii.com in sectiunea Nasterea pe Glob. Va asteptam si pe dumneavoastra sa publicati povestea unica a nasterii puiutului dvs.

Am aflat ca o sa avem un copil exact cand incepusem o viata noua in Grecia, dupa ce vandusem tot aici si ne hotarasem sa traim happily ever after in Atena. La fix, nu? La prima vedere s-ar zice ca a fost un moment nepotrivit, insa a fost de departe cel mai potrivit moment, in primul rand pentru ca am nascut cel mai frumos copil din lume (toate avem norocul asta,nu?) si in al doilea rand pentru ca nasterea lui a insemnat sa ne re-mutam in Romania (altfel ne-ar fi fost f. greu acolo) si asta a fost super pentru mine, ca nu reusisem sa ma acomodez acolo anyway.

Asa ca am venit, ne-am mutat cu chirie intr-o garsoniera si…am inceput sa ne pregatim de meseria de parinti, astfel ca pana in luna a treia deja stabilisem viitorul lui Razvan pana pe la 18 ani, iar in luna a patra, dupa ce am aflat ca e baiat, l-am “rezolvat” pana pe la 40 de ani…(Niciodata nu poti fi prea prevazator, nuuu?)

Initial DPN-ul era undeva pe la 25 iulie, insa cum doamna doctor trebuia sa plece in concediu…si eu vroiam sa-mi vad mai repede puradelul, am inceput sa luam in considerare si..o modificare a situatiei (naturala, insa), mai ales ca placenta era matura si incepusem sa pierd din dop..

In fine, dupa vreo 2 seri (biine, nopti) in care am avut niste cramputze (asa le zic acum, dupa ce am vazut ce inseamna, de fapt, contractii de travaliu) si l-am trezit pe barbate-miu cu bagajul de spital in mana, am stabilit ca pe data de 13 iulie (adica intr-o joi) sa ma prezint la spital pregatita sa nasc, asta daca eram pregatita..si eram… si nu se intampla nimic pana atunci..si nu s-a intamplat..

Pe 13 iulie 2007, dupa ce cu o seara inainte fusesem in Beta (prietenii stiu de ce)- o terasa din Constanta, la ora 8.00 m-am prezentat cuminte la spital, fara nici cea mai mica emotie in sufletelul meu nerabdator de viitoare mamica.

Hotarasem de mult ca voi naste natural, fara anestezie, pentru ca mi-e frica de ace, si in plus aveam ideea aia, stiti voi, care de obicei are raspunsuri dezatruoase:”Cat de rau poate sa fie?”

S-a mai nascut o stea!
Mamele povestesc povestea nasterii puiului lor.

Mai multe povestiri despre nastere aici.

 

Buun…la 9.00 a venit doamna doctor, mi-a rupt apa si m-a intins pe pat, iar o asistenta draguta (care s-a si cocotat pe burta mea in momentul suprem), mi-a zis:”In jumatate de ora vor incepe contractiile!” “O.K, sa inceapa!” ..zisei eu inca vesela ca un fluturas…

Nu va zic…la 9.30 trecute fix au inceput…si continuat…si nu s-au mai oprit pana la 12.30 cand am nascut. Acu’…eu, ca un cetatean model ce ma aflu, citisem cate ceva despre contractiile astea, si stiam ca dureaza cateva secunde, apoi o pauza mare, apoi iar cateva secunde, apoi o pauza mai putin mare, si tot asa….WRONG! La mine au inceput si tot o veselie a fost pana am nascut…erau cateva secunde luuungi de durere si cateva secunde scurte de relaxare.

Pentru ca nu ma caracterizeaza , nu am tipat DELOC in acest interval de 3 ore..am stat si m-am inverzit de durere in liniste.
Nu va mai povestesc despre cercul de cauciuc pe care il luasem cu mine, cica sa-l strang in travaliu…ce sa mai strangi, frate? Ca abia mai aveam putere sa respir. M-am multumit sa ma uit din cand in cand urat la barbate-miu, care a stat cu mine tot timpul, chiar si cand am nascut, m-a tinut de mana, si care incerca sa faca glumite pe acolo, cica sa detensioneze situatia….n-a mers!!! Faptul ca el a fost cu mine tot timpul si m-a tinut de mana insa m-a ajutat enorm.

Booon…pe la vreo 10 si ceva, dupa ce intelesesem ce inseamna contractii (nothing like it) am intrebat-o pe asistenta daca poate sa imi puna vreun calmant in perfuzie, si am fost mai mult decat fericita sa aflu ca da, exista un calmant, dar ca dupa aministrarea lui, in jumatate de ora va trebui sa nasc, pentru ca va cobori copilul, sau ceva e gen…ok, zic! Sa coboare, sa vina, doar dati-mi odata calmantul ala…

Neaahh..doamna doctor cu care trebuia sa nasc avea cezariana in sala de langa , asa ca i-a zis asistentei sa nu imi dea inca nimic, ca mai dureaza…sa mai asteptam…asa ca am mai asteptat..un secol, cred..asa mi s-a parut…pana si-a facut mila asistenta de mine si mi-a pus calmantul.

Ieeee…am zis eu in gand asteptand ca durerile sa dispara mai repede ca petele spalate cu Vanish….ei bine, nu a fost sa fie….tot ce a reusit calmantul ala meserias a fost ca in scurtele momente de relaxare ce alternau cu luungile momente de durere sa ma simt “high”..atat!Durerea nu a disparut DELOC.

Long story short..pe la 12 si un sfert, cred, i-am zis asistentei ca eu nasc cu sau fara doamna doctor, pentru ca simteam capul copilului cum coborase, asa ca s-a dus dupa doctoresa si a venit cu..un ..doctores..ca ea era inca ocupata…
Ma sui pe masa si urmeaza binecunoscutul “Impinge!”. Marfa…imping, ce sa fac, chiar daca nu mai aveam putere nici sa stranut.

Dupa vreo 2 opinteli inutile de-ale mele, (zic inutile ca nu impingeam UNDE trebuie) asistenta imi zice” Impinge, ca se sufoca bebele!”(el saracul era pe pozitie, ii mai trebuia doar un impuls). “Ce faceeee?” Cand am auzit asta, am impins o data de era sa-l dau cu capul de perete…Si gataaaa…Bebelus la orizont.

Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cand l-am vazut cum il tinea doctorul de picioruse..era atat de frumos…cel mai frumos din lume…(inca mai cred asta)Barbate-miu, saracu’, era atat de emotionat, ca a trebuit sa ii amintesc unul in motivele pentru care era acolo:SA FACA POZEEE!

And..the rest is history!Mi se parea perfect, cu toate degetelele lui mici, cu gurita atat de frumos conturata, cu ochisorii lui mari si curiosi…Si, ciudat, am inteles atunci, pe loc, pentru prima data, cum e sa iubesi pe cineva instant, cineva pe care practic nu il cunosti deloc, asa..la prima vedere, si cum ti-ai da viata fara sa clipesti pentru 51 de cm si 3500 de grame de fericire….

autor: SARILLA membra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

Link-urile personale:  FILME,POZE,COMENTARII

 Forumuri recomandate

>>Nasterea pe glob
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate. .
>>Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

Sarbatorim alaturi de dumneavoastra nasterea generatiei Desprecopii.com!

Subiecte tratate:
Tema:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Povestea nasterii lui Razvan.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Nasterea unei stele

Nasterea unei stele

Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Prematurii: Esentele tari

Prematurii: Esentele tari

Esentele tari se tin in sticlute mici. Aici isi fac stagiul prematurii DC. Putin grabiti si foarte curiosi.
Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori

Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori

Primele 365 zile si nopti. Casa nou nascutilor DC. Alaptare, colici, ingrijire, baite, nopti nedormite si multa dragoste.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 1 comentarii

  1. Luiza
    Luizatrimis la 11/1/2013

    M-a impresionat aceasta poveste! Mi-am adus aminte de cele trei nasteri ale mele ( care au fost foarte diferite una de cealalta!) si m-au dus cu gandul la cea de a patra care va urma in curand. Si totusi inca mi-e foarte frica de momentul ala! Stau pe ganduri daca sa nasc tot natural sau sa aleg alta metoda....Mai am timp de gandire: au mai ramas 3 luni!

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII