Sunt trista, el s-a schimbat radical...

Sunt trista, el s-a schimbat radical...

Sunt trista, el s-a schimbat radical...

  • Sunt trista si am nevoie de un sfat de la voi, pe forumul In unul sau in doi mergem mai departe  Am nevoie de cativa prieteni virtuali care sa fie alaturi de mine. De ce sunt trista... sunt implicata de 4 ani intr-o relatie destul de agitata dar in acelasi timp o relatie rezultata dintr-o mare iubire.Ne cunoastem de 10 ani, timp de 6 ani am fost cei mai buni prieteni dupa care ne-am indragostit irecuperabil. La un moment dat m-am simtit tare pacalita, deoarece, iubitul meu de azi nu seamana deloc cu prietenul meu cel mai bun de-acum 5 ani. S-a schimbat radical sau nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat...
In sectiunea In unul sau in doi, mergem mai departe se discuta cu sinceritate despre viata in voi.  Va asteptam si pe dumneavoastra sa ne povestiti problemele de cuplu pe care le aveti. Pe acest forum special veti gasi intotdeauna intelegere.

Ne cunoastem de 10 ani, timp de 6 ani am fost cei mai buni prieteni dupa care ne-am indragostit irecuperabil. La un moment dat m-am simtit tare pacalita, deoarece, iubitul meu de azi nu seamana deloc cu prietenul meu cel mai bun de-acum 5 ani. S-a schimbat radical sau nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat...

Suntem doi oameni total diferiti si totusi asemanatori (culmea, semanam foarte mult fizic). Problemele apar unde suntem diferiti; din pacate avem principii de viata diferite (mai putin cele legate de cum ar trebui sa fie o relatie-din fericire-unde suntem total de-acord), dar total diferite, avem in general gusturi diferite, pasiuni diferite (mie imi place sa calatoresc, sa citesc, sa merg la teatru, film, sunt pasionata de politica, imi plac animalele la nebunie- lui nu, lui ii plac jocurile pe computer, fotbalul, nu suporta politica, e super comod, abia il scot din casa), eu ador sa dansez, pe el abia il misc de la masa si il conving intr-un final , tragand de el la greu (prietenii lui mi-au spus mereu ca numai in prezenta mea l-au vazut dansand).

Eu urasc viteza, el este innbunit dupa ea...si credeti-ma lista poate continua la nesfarsit. Va dati seama ca din atatea nepotriviri ies o gramada de scantei, ne certam relativ des, dar ne impacam nebuneste si parca ne iubim si mai mult pe urma.

E adevarat si recunosc cinstit ca el este capabil de mai multe compromisuri decat mine si face eforturi mari ca totul sa mearga ok. Altadata o da cu bata in balta si rabufneste. Pe de alta parte si eu am devenit mai toleranta si ma straduiesc cat pot de tare ca relatia sa mearga bine pana in momentul in care se intampla ceva si ajung ca si el la rabufnire.

Una peste alta, am ajuns la un echilibru (fragil) pe care incercam din rasputeri sa il mentinem.

V-am prezentat cadrul general, acum sa trec la subiect. Ca de obicei am ajuns la o situatie in care ne confruntam diferentele. Eu simt ca am ajuns in stadiul in care vreau ceva mai mult. Vreau o familie, vreau un copil, simt nevoia ca am ajuns la acel punct al vietii.

Deocamdata nici nu stam impreuna deoarece locuim gard langa gard si recunosc ca e confortabil asa. Si mie imi e greu sa ma desprind de familie si lui ii e...dormim cand la mine, cand la el (mai mult la el)mancam cand la mine cand la el (mai mult la mine).

Ultimele 11 dosare intime din dulap

Toate dosarele intime >>

 Comunitate - Forum recomandat

 In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!

Eu nu m-as muta la el, nici el nu ar putea sa se mute la mine-solutia ar fi sa ne mutam cu chirie. Foarte teoretic ne permitem financiar, dar vis-a-vis de situatia in care ne aflam, pare un efort f mare.
Pe mine ma sperie intr-o oarecare masura ( nu stiu cum as putea face fata ) dar sunt dispusa sa incerc. Si pe el il sperie si tot tinde sa amane acest lucru.

Mentionez ca amandoi avem 28 de ani si recunosc suntem complet imaturi din punct de vedere al unei relatii. Eu ma straduiesc macar si nu doar ca ma straduiesc, simt ca vreau si trebuie sa fac acest pas. El nu .

La capitolul copii-Vaiii, eu imi doresc enorm de mult si abia astept acel moment (desi repet, nu stiu cum o sa ma descurc, dar nu s-a nascut nimeni invatat) pe el il enerveaza ideea. Lui nici animalutele nu-i plac (desi nu m-am prins nicio secunda pe vremea cand eram prietenii cei mai buni si mergea cu mine non-stop la cate o clinica veterinara cu catei si pisici pe care ii gaseam cu diverse probleme).

Deci ne aflam intr-un impas si nu stiu ce ar trebui sa fac. Eu vreau si sunt si pregatita sa merg mai departe in relatia noastra- el nu-desi imi spune ca sunt dragostea vietii lui si cu mine vrea sa fie, bla, bla.
Ce ma sperie cel mai tare e reactia lui vis-a-vis de un copil, ca i se par enervanti si ca nu ii suporta cand plang etc.
Inteleg eu ca nu e pregatit, dar una peste alta chiar nu se da in vant dupa copii, iar eu ii ador si asta nu mai inteleg.
Intr-un final mi-a zis, ca daca eu tin neaaparat facem si pasul urmator, mutat impreuna, copii si restul...dar a sunat cum nu ar trebui sa sune.

Nu asa mi-am imaginat situatia, din contra. Sunt tare suparata si probabil nu am fost foarte coerenta, sper sa intelegeti in mare ce v-am povestit si va rog...am mare nevoie de niste pareri din afara.

si sa o luam de la inceput, l-am crezut...ce greseala imensa!

autor: Vidramembra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

************************

 Vidra, am citit cu atentie subiectul tau...si ce povestesti tu..nu e deloc strain pentru mine...asa ca iti voi spune parerea mea directa:
O astfel de relatie intre doi oameni...ce au preocupari..pasiuni...pareri...dorinte si prioritati diferite....nu poate fi o relatie buna pt nici unul dintre ei..mereu vor exista nemultumiri deoparte si de alta...compromisuri prea mari...frustari...si astfel 2 oameni nu pot fi fericiti...ci doar chinuiti. Ii poti gasi desigur luptand pt fericirea lor...dar sansa ca aceasta sa fie asa cum ar trebui e f mica.
Daca ai posibilitate sa alegi inca...trebuie sa te gandesti f bine..pentru ca fraze de genul "tu esti iubirea mea!"..eu chiar le consider bla bla bla...si cu timpul nu vor mai avea nici o importanta si doar diferenta dintre cei doi se va vedea...si accentua.
Desigur ca poate exista si o mare dorinta de a face fiecare ce poate sa fie bine! Puteti incerca...dar eu personal vad o sansa f mica ca sa formati un cuplu fericit in timp...poate doar o relatie inerta...cum sunt f multe in ziua de azi!

Depinde ce-ti doresti....Gandeste in perspectiva...
 / autor: diciu

************************

 stii, e bine ca realizezi asta acum si nu dupa vreo 2-3 ani de casnicie si tot atitia copii.
Asta iti spune cineva care l-a iubit, l-a luat (ma rog, si el m-a luat ) - si dupa aia, ups, stai ca n-am stiut ca:

- el e obisnuit cu nspe feluri de mincare gatite zilnic, io urasc sa gatesc.

- isi lasa ciorapii in mijlocul casei, eu nu string dupa el. Nici el nu stringe dupa el.

- horror, eu muncesc si castig mai mult, asa ca el e complexat si sta in vf. patului pe kestia asta.

- nu ma ajuta. Cu nimic. Problemele mele sint "ale mele".

- nu imi plac prietenii lui

- nu ii plac prietenii mei

- familiile nu se inteleg, nici intre ele, nici cu "noii intrusi"

- vrea altceva de la viata, adica nimic in afara de un film bun si un copan.

- eu vreau mashina, scandal ca din banii aia puteam sa traim cinci ani... prin fotosinteza

- el n-are dorinte, idealuri, perspective, eu sint prea "fitzoasa" pentru gustul lui. Vrea o basma tacuta care sa ii gateasca. Nu nevasta cu pretentii. Ce-i aia....

- are conceptii misogine, e purtator de ceva in plus, iar eu am fost crescuta fara sa cred ca am vreun handicap sau vreo obligatie in plus, fiind femeie. So, discutii de suprematie: el e barbat, deci el e seful, implicit merita respectul meu total. Pentru ca nu face nimic. Asa. De la sine.
Wrong. Respectul se castiga.

- descopar ca nu e multumit nici de cum arat, nici de cum ma port, sintem tot timpul in contradctie, si evident ca el are dreptatea absoluta. Asa ca nu face decit sa imi dea in cap, noroc ca increderea mea in mine nu e prea subminabila.

Si tot asa.
Si ne iubim.
Dar de la un punct incolo, nu prea mai conteaza, si nu prea mai ajuta.
Eu ajung acasa, il gasesc uitindu-se la televizor, ma duc si imi culc copilul, il gasesc tot uitindu-se la televizor. Intru pe net, bantui un pic, dl. se uita la televizor. Ii spun noapte buna, imi spune noapte buna, s-a terminat filmul, intra el pe net.
Dimineata nu ne intersectam, pentru ca doarme.

Cam asta e viata impreuna, atunci cind nu ne certam - adica in momentele fericite si linistite.
Scuze pentru sinceritate.
Da' nu cred ca asta vrei.

Noi avem un bb impreuna, pentru care eu personal as face orice - cu copilul se poarta excelent, o iubeste, e un tata bun, si un partener de viata inexistent pt. mine.
Spun "partener" nu barbat, barbatu' e existent din cind in cind, daca ii fac cite o vizita.

Cam asta e tabloul.
Analizeaza-l si vezi daca iubirea vietii tale evolueaza spre asa ceva - daca da, fugi. 
/ autor: elise

***************************

 Stii ce inteleg eu? Ca tu esti un fel de Mos Craciun ( ca tot vine sezonul) ai un mare sac cu lucruri de daruit cuiva dar ca nu prea ai cui asa ca esti gata sa le transformi in pietre de moara, un mare sac de tiriit dupa tine toata viata, in loc sa gasesti cui sa le faci cadou.

Inchide ochii, Vidra, si gindeste-te... cum iti apare viata voastra viitoare?
Ce vezi? Doua balene esuate pe-o plaja pustie (hm, sa zicem presupus romantica) in fata unui ecran color sau el balena si tu pe ecran?

(imi cer scuze fata de balene, aceasta a fost doar o comparatie si niciun animal nu a fost ranit in timpul acestei comparatii)

Vorbesc serios.
Este acesta omul linga care vrei sa traiesti si usor si greu? Este omul acesta cel care pe care sa te poti baza chiar si cind iti crapa maseaua ( desi ca prieten ti-o fi demonstrat ca da..., eu vorbesc aici de alt tip de divina prietenie in cadrul cuplului de indragostiti).
Este acesta omul caruia sa ii faci copii si sa simti ( sa simti!) ca el simte (el simte!) ca i-ai daruit lumea intreaga odata cu ei?
Ai zimbi in fiecare dimineata cind mofturosii tai de copii se vor fi uitat cu "ochii lui" la tine, chiar si daca iti vine sa "il omori" pe el fiindca a fost un "porc", lately?
Este el intru totul (intru totul!) alesul inimii tale, pe linga alesul ratiunii tale sau macar asa crezi in aceste clipe?
Este el cel pentru care ai traversa mari, urca munti, taia liane prin paduri tropicale, doar ca sa-i tii miinile intre ale tale si sa-i dai vreo doua peste ochi ca nu a reparat netul, cit sa-ti trimita un mesaj ca e bine mersi astfel incit sa nu te mai lase sa pleci sa-l cauti aiurea?
Este el cel pe care l-ai ierta pentru toate daca ai sti ca e sincer si se caieste pentru greseli?
Este el cel pe care il crezi in stare sa faca aceleasi lucruri pentru tine?


Daca da, atunci trebuie doar sa lucrezi la ritmul vostru diferit de viata ( alegeri, placeri, distractii, idei diferite) si atunci totul se va schimba.

Daca nu, nu stiu.
Poate ar trebui sa gasesti pe altcineva.

Viata, dragostea, iubirea, cautarea fericirii in cuplu, copiii crescuti impreuna, zimbetele de fiecare zi, soarele din sufletul oamenilor sint atit de valoroase incit nu le poti irosi pe doar fericirea, multumirea, confortul unui partener care asteapta sa-i faci viata frumoasa, pe "gratis" si nu se straduie sa isi adapteze ritmul dupa al tau, oricit de "nebunesc", "idiot", "fara sens" ar fi acesta.


Si sa nu uiti: dragostea este minunata, lipsita de cifraraie si planuri contabile dar functioneaza ( ma crezi sau nu) pina la capat, ca un tabel de contabilitate: "iesirile" trebuie sa fie cumva echilibrate cu "intrarile", altfel intra in faliment!
te!
/ autor: daniela_b

*********************************

 Draga Vidra,

Nu este bine deloc ca aveti "gusturi" total diferite insa nu cred ca sunt definitorii pentru relatia in sine.
Mie imi spunea sotul meu la inceputul casniciei(avem 4 ani de casnicie) ca este innebunit dupa copiii....altora! Acum ma intreaba in fiecare zi cand facem si noi unul!

Elise
, esti foarte puternica si te admir ca esti foarte pragmatica si luptatoare. Stii, eu imi imaginez venirea pe lume a unui copil ca o apropiere fara precedent intr-un cuplu. Lasa-ti pentru o ora armura deoparte si vezi tu ce este in neregula sau ce este schimbat.

Felicia, nu ne-am intersectat niciodata insa vreau sa te felicit(ca doar de-aia ai numele asta) si sa-ti doresc tot binele din lume.

Vidra, cred ca este asa important ceea ce simti tu si ce va leaga cu adevarat, restul sunt detalii fara importanta.
imi cer scuze insa eu azi sunt un pic bulversata(logodnicul prietenei mele de suflet este suspect de cancer la doar 37 de ani) si m-am hotarat sa scriu despre experienta mea, poate ajut pe cineva.
Deci, lasand la o parte toate amanuntele cu animale si jocuri pe computer, merita el ca om sa-ti petreci viata langa el sau nu?

Si, te rog, nu fii trista, nu ai motive!

Iti mai scriu si maine, acum este tarziu! Fii inteleapta si gandeste-te ce vrei cu adevarat!

Ganduri frumoase iti doresc!
/autor: laura-andreea

*********************************

Urmariti discutia si scrieti-va parerea la acest topic aici>>

Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

Forumuri recomandate:

Forum General
Discutii despre aproape orice. Aici este punctul de intilnire si de plecare catre discutii specializate

 Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)

Femina Intim ...
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.


 

Subiecte tratate:
Tema:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Sunt trista, el s-a schimbat radical....

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

15 comentarii din totalul de 15:

  1. Tessy
    Tessytrimis la 29/9/2015

    Numele meu este Tessy, Vreau să folosesc acest mediu pentru a depune mărturie despre cum i-am întors prietenul meu după 8 luni de separare, eu și prietenul meu s-au despărțit pe 12 august, pentru că simțeam că înșela pe el cu un prieten de sex masculin de-al meu , am încercat tot ce am putut pentru a explica el, dar el a plătit urechi surde, am fost devastată emoțional pentru că eu chiar îl iubesc. Am văzut un post pe internet despre o rolă vraja, care îi ajută pe oameni câștige înapoi dragostea lor pierdută, la prima m-am îndoit, dacă a fost real pentru că niciodată n-am crezut în vrăji, dar a decis să-i dea un try, atunci când am contactat acest rolă vraja, el ma ajutat să o vrajă re-unire și i-am întors prietenul meu în 48 de ore (2 zile). Contactati-ne rolă vraja mare relatie sau casatorie problemele tale prin e-mail drirediaherbalhome@gmail.com dacă sunteți acolo trece prin oricare dintre aceste probleme enumerate mai jos: 1) În cazul în care doriți ex-vă înapoi. (2), în cazul în care aveți mereu coșmaruri. (3) pe care doriți să fie promovat în biroul tău. (4) pe care doriți femei / bărbați pentru a rula după tine. (5) În cazul în care doriți un copil. (6) pe care doriți să fie bogat. (7) pe care doriți să lega soțul / soția să fie al tău pentru totdeauna. (8) În cazul în care aveți nevoie de asistență financiară. (9) Cum ai fost scammed si doriti sa recupereze ai pierdut bani

    Raspunde la acest comentariu
  2. ajutor
    ajutortrimis la 19/8/2013

    Sunt ca am ajuns la capatul puterilor SI vreau un stat ... Sunt casatorita de 5 ani ( aveam amandoi 21 cand ne am luat ) am trecut prin multe impreuna SI credeam ca totul va fii cum am visat. Dar de un an totul este extrem , BA ne iubim SI ne facem planuri BA ne certam ada rare ca zboara farfurii telefoane SI cratiti la propriu ,jigniri SI vorbe grele nu Mai zic. EU eram Mai calms inainte Dar de la o creme am rabufnit SI EU SI in etc doar Sa tip Mai rare SI Sa jignesc cum face el. Nu e normal , nu e sanatos SI chiar daca a inceput din vina Lui Sa continuat din vina la amandoi. Uneori Il iubesc uneori as vrea Sa dispara. Pare poti repara ASA ceva ? Sau Sa piers a groaza de ani din viata SI Sa zic pa la toy CE a fist?

    Raspunde la acest comentariu
  3. carina
    carinatrimis la 7/12/2012

    dragele mele, am citi toate comentariile si vietile voastre mai ales, concluzia este ca v-ati maritat doar din asa zisa dragoste fara sa deschideti ochii.Cat pentru vidra fugi, casatoria e altceva decat orelatuie de iubire, implica relatii sociale, financiare, de inrudire, din dargoste raamane f putin, eventual sexul daca e bun, dar ramane prietenia, suportul moral, care nu exista daca ceil doi au valori diferite despre viata...FUGI!

    Raspunde la acest comentariu
  4. foriasd
    foriasdtrimis la 17/10/2012

    Fetelor de ce nu va asumati relatia pur si simplu. Daca u merge sunteti amandoi vinovati. Altfel ajungem la discutii de genul : barbatii sunt pori si femeile curve. Posibil sa fie adevarat. Problema relatata mai sus este cea a unei fete, a unui cuplu care dintr-odata isi da seama ca merg spre o prapastie si ca se ot salva. Nu exista salvarea relatiei. Este o minciuna. Cand te-ai gandit intaia data la despartire nu mai e cale de intoarcere. Cautati-va fericirea si lasati bla bla bla.

    Raspunde la acest comentariu
  5. andra
    andratrimis la 17/7/2012

    Mirela tu ai mare dreptate in legatura cu alesul:),eu sunt impreuna cu sotul meu de 11 ani din care 4 ani de casatorie,avem un baiat de 3 ani....un scump care ma face sa zambesc de fiecare data cand sunt trista,si am crezut ca el ne va uni.Din pacate nu a fost asa,cu toate ca spune ca ma iubeste,felul in care se poarte cu mine arata contrariul,ieri m-am certat cu el si m-a facut in tot felul de fata cu baiatul a urlat....are probleme cu nervii,rabufneste din orice,nu accepta sa ii fac reprosuri si bservatii de nici un fel dar cu toate asta nu ma ajuta cu nimic in casa si este si foarte cheltuitor....nu stiu cum sa fac sa imi fie bine mie si copilului meu....ca in ritmul asta nu ajungem nicaieri cu siguranta......el ma ameninta ca pleaca cu baiatul in tara(suntem in italia) dar pana la 3 ani nu i-a facut odata baie sau sa ii dea de mancare....sfatuiti-ma va rog.Vidra eu zic sa nu te grabesti cu copilul...sa nu ajungi in situatia mea....un copil complica mult lucrurile

    Raspunde la acest comentariu
  6. iony
    ionytrimis la 28/3/2012

    de ce mai stam fetelor cu asemenea barbati?nu ne merita......si eu sunt in aceiasi situatie..............am o fetita dintr-o relatie esuata...........dupa 3 ani lam cunoscut pe el ,credeam ca viata imi suride ,fetita mea il iubeste foarte mult,si el tine la ia ca si cand ar fi a lui(fetita nu stie ca nu e tatal ei biologic).familia lui nu ma place,nu cred ca ma placut vreodata,dar nu ma deranja .am zis ca nu traiesc cu ei dar acum pot sa zic ca dupa 5 ani impreuna sa racit,e mai rece ca un perete,nu mai e barbatul de o data care ieseacu mine prefera sa iasa cu prieteni lui,nu mai e dragastos,simnt ca nu mai are sentimente fata de mine,eu tin la el.uneori vreau sa plec departe departe si sami plang de mila caci ma simt singura,trista.am noroc cu fetita mea ,doar ia imi da putere sa merg inainte

    Raspunde la acest comentariu
  7. claudia
    claudiatrimis la 20/2/2012

    buna ma numesc claudia si eu ma confrunt cu aceleasi probleme cu sotu meu ne certam an ultima vreme cam des si e mai mult an preajma celor din jur decat cu mine si cei doi copii ai nostrii e foarte greu nu stiu ce sa fac si cum sa mai reactionez eu am 25 ani ia el are 38 poate din cauza diferentei de varsta sunt si certuri el crede ca tot ce zice si face e corect iar eu nu gandesc deloc bine ami pare rau ca nu mai e cum a fost la anceput

    Raspunde la acest comentariu
  8. luiza
    luizatrimis la 25/1/2012

    Draga mea Prin aceleasi probleme trec si eu; e ciudat ca barbatii, de multe ori raman la stadiul de primate! La mine e mai rau, eu am terminat facultea(la buget, 4 ani)in acelasi timp am avut si serviciu si copilul in crestere-avea 1 an si 10 luni cand am inceput studiile universitare.Sotul meu m-a sustinut financiar, mereu! Nu-i reprosez nimic! Dar suportul moral.... Sper cs se va schimba....

    Raspunde la acest comentariu
  9. Trista
    Tristatrimis la 21/11/2011

    Buna, si eu trec printr-o asemenea perioada dificila. Am tot crezut ca vom gasi o solutie si ca vom reusi sa comunicam. Acum chiar nu mai am speranta sa mai rezolvam ceva. Pe el l-am cunoscut dupa un esec intr-o prima casatorie din care am o fetita (13 ani). M-am indragostit nebuneste de el si dupa 2 ani si jumatate ne-am casatorit. Acum avem impreuna un baietel de 5 ani, o minune de copil, pe care ni l-am dorit nespus amandoi. Sotul meu este un barbat pe care te poti baza, familist,isi iubeste copilul mai mult decat orice pe lume. Din punct de vedere financiar suntem OK, amandoi avem joburi care ne permit sa ducem o viata fara probleme financiare. Comunicare dintre noi este problema. El nu suporta sa auda nici un fel de critica din partea mea, nici macar o observatie minora. Nu pot sa-i spun daca este ceva ce nu imi convine sau daca este ceva ce ma deranjeaza, pentru ca face din fiecare nimic o mare problema. Exagereaza enorm si imi arunca in fata apoi tot felul de reprosuri. Nu va imaginati ca sunt lucruri grave, ne certam mereu din prostii in general. Pe mine ma deranjeaza ca nu pot sa-mi exprim nici un fel de nemultumire pentrun ca sare ca ars. In schimb el are dreptul sa imi faca observatii, ba chiar de fata cu mama lui si asta ma deranjeaza; il rog de fiecare data sa nu-mi mai faca observatii sau sa nu ma mai certe de fata cu mamam lui. Nu intelege de ce ma deranjeaza, are impresia ca eu nu o suport si ca din acest motiv nu accept sa-mi faca observatii de fata cu ea. Nu are nici o legatura insa faptul ca ma deranjeaza observatiile in prezenta ei cu faptul ca eu nu as suporta-o. Pur si simplu imi doresc sa ne exprimam nemultumirile unul fata de altul doar in particular. Singura solutie este sa nu ii mai spun niciodata nimic din ceea ce ma deranjeaza, si sa accept sa ma critice fara sa mai comentez. Ar insemna insa sa ma prefac tot timpul ca este OK, daca am o problema sa nu o mai discut cu el; nu am insa pe nimeni altcineva cu care sa discut. Am crezut ca noi doi putem sa ne spunem orice si sa ne intelegem cel mai bine unul pe celalalt. Va trebui sa afisez permanent o masca, sa ma prefac ca nu am nici o problema, ca sunt fericita, insa nu poate fi asa din moment ce nu pot spune tot ce gandesc. Pe de alta parte, el s-a distantat foarte mult de mine dupa casatorie, am devenit din ce in ce mai reci unul cu celalalt. Probabil ca nu ma mai iubeste si acesta este si motivul pentru care nu accepta sa mai discutam. Ma simt foarte singura si ma dispera gandul ca nu vom putea rezolva problemele noastre de comunicare si ne indepartam din ce in ce mai mult. As dori sa merg sa discut cu un psiholog, imi puteti recomanda pe cineva? Va multumesc!

    Raspunde la acest comentariu
  10. Mirela
    Mirela trimis la 24/5/2010

    Din scrisoarea ta reiese ca suferi foarte mult , ca ai o neimplinire .... de fapt , mai multe.......si asta e grav. Eu am o relatie super cu sotul meu ; as putea spune fara nici o exagerare ca de la luna la luna parca ne iubim mai mult. Prietenia a fost una de poveste , iar implinirea dragostei prin casatorie si apoi prin nasterea fiului nostru Mihai sunt demne de scenariul unui reusit film de dragoste . Dar draga mea .......................au trecut ani pina cind l-am gasit pe el , jumatatea mea reala ; au trecut si mai multe amicitii, prietenii si chiar iubiri peste mine pina am ajuns la el . Concluzia : 1)- Mare gafa ca ai stat doar cu acest individ timp de 10 ani . Normal, dupa 1-2 , hai max. 5 ani de prietenie daca nu vine si casatoria ceva nu este in regula. Pe bune , am 37 ani si stiu ce vorbesc. 2)- trebuie sa mai cunosti si alta persoana , poate chiar mai multe , ca sa ai de unde alege si mai ales compara . Traim intr-o lume a comparatiilor , si cand spun asta nu ma gindesc numai la oameni ci la tot si toate din jurul nostru. Tu nu ai termen de comparatie si te-ai multumit cu primul

    Raspunde la acest comentariu
  11. Mirela
    Mirela trimis la 13/12/2007

    Din scrisoarea ta reiese ca suferi foarte mult , ca ai o neimplinire .... de fapt , mai multe.......si asta e grav. Eu am o relatie super cu sotul meu ; as putea spune fara nici o exagerare ca de la luna la luna parca ne iubim mai mult. Prietenia a fost una de poveste , iar implinirea dragostei prin casatorie si apoi prin nasterea fiului nostru Mihai sunt demne de scenariul unui reusit film de dragoste . Dar draga mea .......................au trecut ani pina cind l-am gasit pe el , jumatatea mea reala ; au trecut si mai multe amicitii, prietenii si chiar iubiri peste mine pina am ajuns la el . Concluzia : 1)- Mare gafa ca ai stat doar cu acest individ timp de 10 ani . Normal, dupa 1-2 , hai max. 5 ani de prietenie daca nu vine si casatoria ceva nu este in regula. Pe bune , am 37 ani si stiu ce vorbesc. 2)- trebuie sa mai cunosti si alta persoana , poate chiar mai multe , ca sa ai de unde alege si mai ales compara . Traim intr-o lume a comparatiilor , si cand spun asta nu ma gindesc numai la oameni ci la tot si toate din jurul nostru. Tu nu ai termen de comparatie si te-ai multumit cu primul

    Raspunde la acest comentariu
  12. MIHAELA
    MIHAELAtrimis la 13/12/2007

    PE MINE MA SPERIE GADUL CU COPILUL, PT. CA SI NOI AVEM SI DE CAND S-A INTAMPLAT ASTA LUCRURILE SAU SCHIMBAT LA 180 GRADE

    Raspunde la acest comentariu
  13. andreea
    andreea trimis la 13/12/2007

    cred ca cel mai mult depinde de tine daca intr adevar relatia nu este ceea ce iti doresti odata si odata tot o sa se termine pt ca nu vei rezista la nesfarsit azi o cearta mai mica maine una mai mare si la un moment dat poate veti hotari amandoi ceea ce vreti sa faceti poate cateva sapt unul fara celalalt sa vedeti cum este.. poate isi da si el seama cum este fara tine si o sa te pretuiasca mai mult daca tu ai incredere si in adancul sufletului simti ca merita continua daca nu...urmeaza ti sufletul oricum nu cred ca se poate numi timp pierdut pt ca fiecare zi isi are sensul ei si ai invatat cate ceva din fiecare secunda dar daca nu iti este el sortitul va aparea persoana potrivita care poate te va iubi mai mult!iti urez multa bafta si poate veti trece peste aceasta perioada mai

    Raspunde la acest comentariu
  14. yrpya88
    yrpya88trimis la 13/12/2007

    Da,si eu trec prin aceleasi stari,aceleasi caderi interioare.totul pare cosmar,si... ma intreb...unde este el,cel de acum cateva luni...Dar,iata,ma consoleaza acum,cand iti scriu,ceva...arunc intamplator ochii pe tv,la ''tradati din dragoste'',e acolo un el trist,asa,ca noi .Si tipul nu e de aruncat...vezi,nu suntemdoar noi doua,nu doar noua,ci si lor li se intampla asta.Daca vrei,scrie-mi pe messenger.te pup

    Raspunde la acest comentariu
  15. pink
    pinktrimis la 7/12/2007

    stiu ce zici,te inteleg perfect.eu abia m-am despariti de cineva care seamana cu iubitul tau.am crezut ca daca ne iubim sau avem o relatie sexula f buna asta o sa ne faca sa rezistam,dar nu a fost asa.eu imi doream sa ma plimb prin ploaie paote si el zicea ca e frig,sa mergem pe jos el ca nu merge decat cu masina.pana la urma m-am despartit de el pana cand intr-o zi m-a cerut de sotie cu inel cu tot.am ramas socata dar am zis ca ma gandesc.a fost o saptamana barbatul visurilor mele dar apoi a devenit acelasi comod care sta si se uita la emisiuni cu masini,nu danseaza,nu aude ce vreau si eu.asa ca ne-am despartit si mie bine.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII