Scoala altfel - lungul drum de la teorie la practica

Scoala altfel - lungul drum de la teorie la practica

Scoala altfel - lungul drum de la teorie la practica

  • Cu trei ani in urma, cand s-a introdus in calendarul scolar programul "Scoala altfel" m-am numarat, ca de obicei, printre optimistii care sperau ca intr-o buna zi se va alege totusi ceva si de sistemul acesta al nostru de invatamant care functioneaza, se pare, de ani buni, intr-o perpetua inertie, alimentandu-si existenta din eterna glorie a trecutului, pe care ne place sa o numim traditie, fara sa ne mai intrebam daca prezentul mai are vreo legatura spirituala cu ea.

Din perspectiva parintelui ...
... si cum s-a dovedit a fi dupa primul an de implementare
Care sunt factorii perturbatori?
Pentru copiii vostri cum a fost saptamana de "Scoala altfel"?

Cu trei ani in urma, cand s-a introdus in calendarul scolar programul "Scoala altfel" m-am numarat, ca de obicei, printre optimistii care sperau ca intr-o buna zi se va alege totusi ceva si de sistemul acesta al nostru de invatamant care functioneaza, se pare, de ani buni, intr-o perpetua inertie, alimentandu-si existenta din eterna glorie a trecutului, pe care ne place sa o numim traditie, fara sa ne mai intrebam daca prezentul mai are vreo legatura spirituala cu ea.

Din perspectiva parintelui ...

Ideea in sine mi se parea excelenta, atat din perspectiva parintelui dornic sa-si vada copilul atras de scoala, cat si din cea a dascalulului care simte nevoia sa deschida drumuri elevilor sai in cat mai multe moduri – o saptamana in care sa scoti copiii din rutina invatatului si a predatului, a temelor, o saptamana in care scoala are sansa sa devina ceva realmente placut si sa nu mai fie considerata de elevi acel “ceva” care trebuie facut dintr-un fel de obligatie fata de societatea in care traiesc, in fine, o saptamana altfel decat tot restul anului scolar, in care, cel mai important, libertatea de creatie este practic nelimitata. Programul se nastea, asadar, din dorinta celor din forurile superioare ale sistemului de a face in sfarsit ceva bun si frumos, in acord cu interesele si preocuparile reale ale tinerei generatii. La nivel declarativ, lucrurile sunau cam asa: “Scopul acestui program este implicarea tuturor copiilor preșcolari/elevilor și a cadrelor didactice în activități care să răspundă intereselor și preocupărilor diverse ale copiilor preșcolari/elevilor, să pună în valoare talentele și capacitățile acestora în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curriculumul național, și să stimuleze participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale.”

... si cum s-a dovedit a fi dupa primul an de implementare

Toate bune si frumoase, doar ca experimentul s-a dovedit a fi, chiar dupa primul an de implementare, un alt esec, partial, ce-i drept (pentru ca am vazut si destule activitati frumoase, care au ilustrat intru totul principiile de la care s-a pornit in realizarea acestui proiect) al sistemului, dragului nostru sistem de invatamant cufundat in haos. Iar acum, la sfarsitul celei de-a treia experiente de tipul "Scoala altfel" ma declar complet dezamagita – ca parinte, ca dascal, ca om care isi doreste in permanenta sa depaseasca noi frontiere atunci cand vine vorba de frumos, pentru ca, in fond, ce altceva ar trebui sa invete copiii nostri in scoala daca nu cum sa traiasca frumos si sa fie oameni cu suflete si minti frumoase, in toate acceptiile termenului? Carui fapt se datoreaza dezamagirea? Intrebarea aceasta mi-am pus-o si eu si, in virtutea unui spirit analitic cam dezvoltat, am incercat sa gasesc raspunsuri. Trec peste factorii pur subiectivi, care tin de experienta strict personala si care, in mod cert, au avut rolul lor in acest esec pe care l-am resimtit.

Editia din acest an s-a desfasurat sub motoul "Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" si dupa o strategie elaborata cu lux de amanunte in 35 de puncte si sub-puncte detaliate intr-o anexa a ordinului de ministru cu privire la structura anului scolar. In teorie, totul pare realizabil, punctele, desi cam stufoase si cam inutile pe alocuri, reflecta faptul ca cineva a gandit intreagul proiect la nivel global, privind lucrurile in ansamblu. Nimic rau in asta si totusi, ca de obicei, de la teorie la practica distanta este enorma, mai ales in sistemul nostru de invatamant si la fel se intampla si cu trecerea de la general la particular. Totul s-a redus in cele din urma la multe activitati facute doar “ca sa fie facute”, chiar daca, in mod cert, au existat ca in fiecare an, si activitati creative, frumoase, in care profesorii si elevii s-au implicat cu drag, intr-adevar altfel decat se intampla in orele de curs.

Iata, punctual, cativa dintre factorii perturbatori:


 Plasarea acestui program in saptamana de dinainte de vacanta a fost, cum era de asteptat, prost interpretata. Multi percep aceasta saptamana ca pe o avanpremiera a vacantei, in sensul negativ, adica, mai pe romaneste, ne luam liber mai devreme de la scoala. Cati elevi au participat oare la proiect in ultima zi a saptamanii? Daca s-ar face o statistica reala, probabil ca cineva de acolo de sus ar fi sensibilizat, desi, daca stam bine sa ne gandim, lucrurile stau cam la fel si atunci cand saptamana de dinainte de vacanta este una “normala”, cu ore de studiu… Cum ar fi, oare, daca saptamana aceasta ar fi in mijlocul semestrului, dar nu inainte de vacanta?

 Obligarea tuturor scolilor de a implementa programul in aceeasi perioada la nivelul intregii tari este, cu siguranta o alta mare eroare. De acord, muzeele sunt pline, teatrele si salile de cinema la fel, traficul in oras infernal, dar oare acestea erau obiectivele? N-ar fi oare mai potrivit un calendar individual in care fiecare scoala sa aiba libertatea de a-si organiza propria saptamana altfel, ca sa nu se mai calce tota lumea in picioare incercand sa razbeasca la lumina prin cultura si civilizatie?

 Lipsa unei mentalitati sanatoase, de imbogatire a omului prin cultura si nu invers contribuie si ea oarecum la esecul procesului. Mi s-ar fi parut firesc ca in aceasta saptamana elevii sa aiba gratutitate peste tot, in toate institutiile culturale si la toate evenimentele culturale. Dar, ca de obicei, totul e pe dos. Pentru muzee si pentru alte institutii care ar trebui sa promoveze benevol valorile culturale, saptamana aceasta este un bun prilej de rotunjire a bugetului si de justificare a activitatii unor functionari care in restul timpului fac ce stiu ei mai bine, dupa model romanesc. Luvrul, cat e el de Luvru, poate fi vizitat gratuit pe tot parcursul anului de catre elevi si studenti, dar la nu stiu care casa memoriala din Romania trebuie sa platesti un amarat de leu ca sa o poti vizita. Ce e un leu acolo, veti spune? Nu e mare lucru, dar uite ca, tot dupa mentalitatea autohtona, bat-o vina, daca n-ar fi nici leul ala, atractia ar fi mai mare, ca e gratis, vorba aia. Concret, poate ca n-ar fi rau daca cineva ar gandi in profunzime acest aspect, prin care sa se incurajeze participarea efectiva a tinerilor la actul cultural.

 Lipsa unui feedback concret si eficient face ca activitatile in sine sa nu fie luate in serios de toata lumea si, cel mai grav, sa fie tratate de catre unii elevi drept facultative. Da, in legislatie se precizeaza ca “se pun absente la rubrica purtare”. Si ce e cu asta? O scutire rezolva totul pentru cel care nu vrea, la o adica, sa participe sub nicio forma. Desi, nu aceasta ar trebui sa fie premisa.

 Organizarea olimpiadelor si a concursurilor scolare in aceasta saptamana creeaza, inevitabil, un haos in interiorul altui haos. Elevii concurenti trebuie cazati in caminele scolilor gazda, ceea ce presupune ca un numar destul de mare de elevi care stau in aceste camine sa fie pur si simplu trimisi acasa, pentru ca nu exista alta solutie. N-au decat sa faca scoala altfel la domiciliu, nu-i asa? Am inteles oarecum logica plasarii olimpiadelor scolare in aceasta perioada, prin prisma organizarii dificile in perioadele de cursuri insa, obiectiv gandind lucrurile, oare olimpiadele inseamna “scoala altfel”?

 In fine, cel mai demotivant factor, ca de obicei, pare a fi cantitatea enorma de maculatura ce insoteste acest proiect atat de mediatizat de catre cei din Minister. Am auzit cazuri concrete de copii ai caror diriginti nu au vrut sa mai faca nicio vizita si nicio activitate in afara scolii din cauza numarului prea mare de hartii inutile care trebuie sa insoteasca astfel de activitati. Inutile poate ca n-or fi chiar toate, dar cu siguranta devin atunci cand accentul se pune pe hartiile in sine si nu pe activitatea ca atare, atunci cand e mai importanta o stampila pusa frumos, decat bucuria unui copil caruia i s-a luminat mintea si sufletul.

Pentru copiii vostri cum a fost saptamana de "Scoala altfel"?

Desigur, se va gasi intotdeauna cineva (din sistem, evident) care sa simplifice lucrurile si sa gaseasca o explicatie buna pentru orice. Exista insa cu siguranta loc de mai bine, chiar mult loc de mai bine. Pentru copiii vostri cum a fost, dragi parinti, saptamana de "Scoala altfel"? Ce propuneri aveti pentru ca acest proiect sa fie, intr-adevar unul care sa contribuie la dezvoltarea personala a copiilor si sa raspunda nevoilor lor reale? Va invitam la o dezbatere constructiva despre Scoala altfel in topicul special dedicat acestui subiect.

 

Despre scoala, mai cititi:

Ce facem atunci cand copilul uraste scoala

Ce facem atunci cand copilul uraste scoala

Alexandra este in clasa a IV-a, si intr-o zi a venit acasa de la scoala, anuntand din senin ca uraste scoala. Iata cum trebuie procedat atunci cand copiii devin frustrati de presiunea scolii.

Profesorul meu ma uraste !

Profesorul meu ma uraste !

Profesorul ma uraste!  - spune copilul furios. OK, cum trebuie sa procedam?Deci cum sa reactioneze un parinte atunci cand copilul vine acasa plangandu-se ca profesorul nu-l place?In primul rand,…

Testele initiale - benefice, stresante sau inutile?

Testele initiale - benefice, stresante sau inutile?

Inceputul de an scolar da un nou ritm vietii cotidiene, atat pentru elevi, cat si pentru parintii lor. Si daca prima zi de scoala este marcata de euforia inceputurilor, pentru unii, si de…



Forumuri specializate si grupuri de suport

 

 Scoli, gradinite, crese, bone...
La ce cresa merge copilul tau? As vrea si eu o recomandare! Am nevoie de un baby-sitter...

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate

autor: Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2014

Tema:La scoala

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Scoala altfel - lungul drum de la teorie la practica.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII