Ce vrea el si ce vrem noi ...

Ce vrea el si ce vrem noi ...

Ce vrea el si ce vrem noi ...

Dupa 3 luni si ceva in noua profesie de parinte cred ca am descoperit adevarul suprem! Stiu ce vrea copilul nostru si, la fel de important, stiu ce vrem si noi. Cu cine sa incep, sa dau cu banul? Sau sa o iau in ordinea importantei? OK, in ordinea importantei. Asa ca incep cu... ce vrea el (adica Vlad, baietelul nostru).Mai cititi: Botezul povestit de un bebelus

Ce vrea el?

El, adica bebelusul, vrea... ATENTIE. Nu radeti, nu plangeti, nu va dati coate, nu zambiti ironic. Nu mai alergati la cartile de psihologie pentru ca lucrurile sunt clare. Copilul, mai ales copilul sugar, are nevoie de atentie. Aceasta atentie se traduce prin: vorbit cu el despre orice (de la acordul de la Kyoto cu incalzirea globala pana la romanul Orbitor al lui Cartarescu), gadilat pe tot corpul pana face pipi pe el de bucurie, strambat in toate felurile pana te lasa muschii faciali, facut ca toate orataniile de pe fata pamantului pana cand vin vecinii si te intreaba daca e nevoie sa chheme salvarea de la Spitalul 9 si, bineinteles, creme de la creme, cum zice francezul, luat in brate. Asta cu luatul in brate este, in fapt, si cea mai discutabila problema la un bebe. Toata lumea o sa-ti spuna sa nu-l iei in brate.

M-am numarat printre cei ce formau "toata lumea". Numai ca atunci cand vii de la birou, pe la 8 seara, si-l vezi cum se bucura, cum gangureste, cum da din maini si din picioare, ca semn suprem de incantare, parca nu te poti opri. Sotia mea are dreptate cand imi spune ca eu sunt de vina pentru faptul ca baietelul nostru a devenit un copil rasfatat. Dar, pentru Dumnezeu, daca nu-l tii in brate acum, la cateva luni (si cateva kilograme), cand o sa-l tii, cand isi face petrecerea de majorat?!

Asa ca, sfatul meu, de tatic (deja) cu experienta, este sa-ti iei copilul in brate. Nu exagera, adica nu depasi, cumulat, o ora pe zi. Dar cand vezi ca nu poate adormi, ia-l si leagana-l. Cand il vezi ca-si baga pumnul in gura si-l suge (semne ca apar dintii), ia-l putin si plimba-l prin casa. Cand il vezi ca rade din toata inima si se bucura ca te vede, recompenseaza-l cu un gest de iubire.

Atentia pe care o acordam copiilor nostri la aceste varste fragede le modeleaza caracetrul, personalitatea. Daca-l lasi in patut toata ziua, ii dai sa manance si ii schimbi scutecul, nu te astepta sa ai cine stie ce geniu.

Copilul va vorbi mai tarziu, mai mult ca sigur va fi introvertit. Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa realizezi acest lucru...


Vlad, eroul principal al acestui jurnal :)

Un copil de 3 luni si jumatate nu plange din prea multe motive. El vrea mancare, vrea sa fie schimbat la timp, vrea un ceai (ca nu-i poti da doar lapte), vrea sa fie mai imbracat/dezbracat in functie de temperatura din camera si vrea sa fie alinat cand nu poate adormi sau il doare ceva (burtica, dintii etc.). Cam asta vrea el.

 Cititi: Primul anisor pe luni:
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |

Pentru tatici incepatori :

 Comunitatea taticilor
Asteptam gandurile taticilor despre Meseria de Tatic la acest topic >>.

Stimularea nou-nascutului

Sanatatea bebelusului (0-12 luni)

Pentru suport va recomandam forumurile

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)

Ce vrem noi?

Aici ar fi bine sa impartim "NOI" intre mame si tati. Nu stiu ce vor mamele, asa ca le las sa ne spuna pe blog. Dar stiu ce vrem noi, tatii. Si o sa vorbesc despre mine, cu mentiunea ca se poate generaliza fara nici cea mai mica problema. Asadar, noi vrem ca el sa doarma mult:-) Asta pentru ca suntem in urma cu somnul si ne-am dori ca bebelusul nostru sa doarma 12 ore, de la 22.00 la 10.00. Din pacate, asa ceva nu este posibil...

Mai vrem ca atunci cand este o emisiune interesanta pe Discovery sau cand ne uitam la un meci de fotbal, rugby, handbal, el sa stea cuminte in patut, si sa astepte finalul emisiunii/transmisiei. Din pacate, nici acest lucru nu este posibil. Am mai dori, deisgur, sa manance precum astronautii, un fel de tuburi de pasta de dinti pline cu fel si fel de bunatati. Degeaba, nu scapam de sterilizat biberoane si pregatit lapticul, la fiecare 3-4-5 ore, depinde ce program de masa are "regele". I-am spus "regele", pentru ca, efectiv, copilul nostru este regele nostru, iar noi suntem niste simpli supusi.

Si am mai dori sa se schimbe singur, sa creasca intr-o zi cat altii intr-un an, sa se faca de 10 ani ca sa mergem cu el la pescuit, la tenis, pe stadion, prin parc cu rolele sau cu bicicleta. Ei bine, nici aceste lucruri nu sunt posibile... "Cel mai greu de pe pamant se creste puiul de om", mi-a spus tatal meu. Si cum are ceva experienta de viata, trebuie sa-i dau dreptate.

Asa ca bucurati-va de fiecare clipa petrecuta in familie, de fiecare gangurit, de fiecare cuvant rostit, de fiecare intrebare pe care vi-o pune (fie care are 2 ani, fie ca are 14 ani) si ganditi-va ca aceste perioade vor trece. Si vom imbatrani, in vreme ce copiii nostri vor deveni adulti, se vor maturiza. Vom incerca sa-i intelegem si ne vom dori sa-i tinem, din nou, in brate. Adica acolo unde nimic rau nu se putea intampla si de unde primeai, frecvent, cele mai frumoase si sincere zambete. Orice clipa pe care nu o simtim este o clipa moarta. Asa ca, tragand o concluzie, ar fi bine ca noi sa ne dorim sa fim PARINTI. Si atat.


autor: Florin Campeanu (blogul sau de tatic aici)
Toate drepturile rezervate (c) 2008

Asteptam gandurile taticilor despre Meseria de Tatic la acest topic >>.

Despre Igiena si ingrijirea nou-nascutului, cititi:

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)

Ultimile 1 comentarii
Trimis de andruskandu

Cata dreptate ai, Florin! Copiii cresc atat de repede, totusi... Cel putin pentru mine asa e... parca acum tineam bobocul in brate si papa sanut (si cu cata placere i-am dat san)... acum e vlajgan mare, are 2,4 ani si ne intelegem de minune! Cand era bebe mic il tineam mult in brate, incercand sa-i alin durerile de la colici sau dinti, si iata, nu a devenit super alintat, si da! am vorbit cu el cate-n luna si-n stele, l-am gadilat, giugiulit, alintat atat cat am putut, pentru ca timpul trece, si, asa cum ai spus tu,

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.