Cititul – o pasiune pe care si tu i-o poti insufla copilului tau

Cititul – o pasiune pe care si tu i-o poti insufla copilului tau

Cititul – o pasiune pe care si tu i-o poti insufla copilului tau

Cititul a devenit de multi ani incoace un hobby din ce in ce mai rar intalnit, mai ales la varsta adolescentei. E drept, exista inca multi copii care citesc din placere inca de mici, cand abia silabisesc cuvintele, insa, din nefericire, odata cu inaintarea in varsta cei mai multi dintre ei renunta la citit in favoarea altor moduri de a-si petrece timpul liber.

Sa citim cat mai des!
Sa vizitam librarii!
A sti sa citesti singur nu e o graba!
Sa citim mereu impreuna!
Sa trecem impreuna la nivelul urmator!
Sa alegem cartile potrivite!
Sa limitam influenta tehnologiei!
Sa fim modelele copiilor nostri!

Cititul a devenit de multi ani incoace un hobby din ce in ce mai rar intalnit, mai ales la varsta adolescentei. E drept, exista inca multi copii care citesc din placere inca de mici, cand abia silabisesc cuvintele, insa, din nefericire, odata cu inaintarea in varsta cei mai multi dintre ei renunta la citit in favoarea altor moduri de a-si petrece timpul liber. Cititul devine din ce in ce mai greu si, in cele mai multe cazuri, se transforma din ceva frumos intr-o obligatie impusa de scoala sau de staruinta parintilor care par sa nu inteleaga de ce copiilor lor nu le mai place sa citeasca. Prin natura meseriei pe care o am, aceea de profesor de literatura, ma confrunt adesea atat cu distantarea din ce in ce mai dramatica a copiilor de carti, cat si cu disperarea parintilor care isi doresc ca ai lor copii sa citeasca. Ma confrunt insa eu insami, in viata personala, cu refuzul de a citi al propriului copil, pe care nu reusesc de multe ori sa il fac sa inteleaga cat de frumos si de util poate fi sa citesti o carte buna. Si ma trezesc uneori intrebandu-ma cine este de vina pentru acest fenomen social care isi face simtite indirect efectele in infinite directii. Cel mai adesea dam vina pe tehnologie, pe televizor si computer, pe viata virtuala care ne-a acaparat parca mintile si ne-a resetat prioritatile si gustul de frumos intr-o maniera de neinteles. Dar oare tehnologia, ea singura este intru totul responsabila? In spatele ei nu ne aflam tot noi, oamenii?

Coplesita de astfel de intrebari retorice si purtand cu mine zilnic povara esecului meu in a-mi convinge propriul copil aflat la varsta preadolescentei ca cititul este una dintre cele mai frumoase preocupari pe care le-ar putea avea, m-am inarmat cu rabdare si cu simt analitic si mi-am propus sa aflu cum as putea sa indrept lucrurile, insuflandu-i lui Tudor, care abia acum descopera cartile, placerea lecturii. Pentru Elisa s-ar putea ca descoperirile mele sa fie tardive, dar sunt convinsa ca in cativa ani va realiza singura ceea ce eu nu am reusit sa ii transmit decat partial si va recupera singura ceea ce din incapatanarea ei si din nestiinta mea de parinte imperfect a ratat in acest domeniu in vremea copilariei. Iata marele meu plan de insuflare a pasiunii pentru lectura. Stiu ca este perfectibil si ca necesita multa multa rabdare si daruire, insa am toata increderea ca poate fi o reusita…

Sa citim cat mai des!

Mi-am dat seama ca noi parintii ne crestem o buna bucata de vreme copiii cu ideea ca cititul se practica doar inainte de culcare. Le citim povesti inainte sa ii adormim si… cam atat. Ce-ar fi insa daca le-am cumpara carti la fel de des pe cat le cumparam jucarii? Ce-ar fi daca in rucsacul cu care mergem in parc si in care ticsim jucariile lor preferate, am pune si o carticica? Imi imaginez ca nu ar fi atat de greu, ba chiar ar fi extrem de placut sa cream efectiv ocazii in care sa le citim: pe o banca in parc, la cafeaua de dupa-amiaza, dupa pranz sau in oricare moment al zilei. Nu avem nevoie decat de 10 minute pentru a rasfoi o carte cu imagini colorate…

Sa vizitam librarii!

Asa cum vizitam adesea spatii de joaca din supermarketuri sau raioane de jucarii… de ce nu? Mi-l si imaginez pe Tudor, la cei doi ani ai lui, printre rafturile pline cu carti, plimbandu-si manutele peste copertele colorate. Exista diverse activitati pentru copii organizate in multe librarii si chiar daca nu avem intotdeauna acces la ele din diverse motive, nu este imposibil sa iti duci copilul intr-o librarie in loc sa il urci intr-o masinuta cu fise. Nu am experimentat inca ideea, insa abia astept sa o fac si am un feeling extrem de pozitiv in legatura cu ea. Sunt tare curioasa ce va alege cel mic. Cu Elisa fac asta deja de ceva timp si aproape ca da roade.

A sti sa citesti singur nu e o graba!

Este o idee pe care noi, parintii, ar trebui sa ne-o fixam bine in minte atunci cand incepem sa ne cream asteptari de la copiii nostri prescolari. A devenit un fel de moda printre parinti si un motiv de lauda atunci cand copilul invata sa citeasca la o varsta foarte frageda. E drept ca este de apreciat un astfel de progres, insa fiecare copil invata in cele din urma sa citeasca in ritmul sau, deci nu ar trebui sa ne grabim copiii in directia asta doar pentru ca asta ne face noua placere. Exista copii extrem de inteligenti care citesc singuri abia foarte tarziu, la fel cum exista copii care citesc la 3 ani, dar al caror progres incetineste ulterior. Cititul e ca si mersul. Unii il invata mai repede, altii mai tarziu, dar in final toata lumea stie sa citeasca, la fel cum toata lumea stie sa mearga. Asa incat nu are rost sa ne grabim copiii sa citeasca singuri, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa ne oprim din a-i incuraja sa o faca. Un ritm natural este cel mai potrivit.

Copil citind

Sa citim mereu impreuna!

Odata ce invata sa citeasca, copiii devin foarte independenti in ceea ce priveste cartile. Multi dintre ei nu mai vor sa li se citeasca, isi aleg singuri cartile, incep sa aiba preferinte si refuza adesea sugestiile parintilor, de aceea trebuie ca alegerile facute sa fie in concordanta cu preferintele lor, dar sa fie coordonate subtil de un adult care stie sa aleaga ceea ce este mai potrivit pentru varsta lor si pentru puterea lor de intelegere. Momentele de citit impreuna trebuie perpetuate si dincolo de varsta copilariei timpurii. Niciodata nu e prea tarziu sa citesti impreuna cu copilul tau. Nici chiar atunci cand e destul de mare ca sa i se mai citeasca povesti. Timpul pentru lectura poate fi transformat intr-un ritual zilnic, in care toata lumea citeste pentru sine, dar impreuna. Poate fi jumatate de ora sau o ora sau mai mult. Important este ca in acel interval de timp sa existe o atmosfera propice pentru lectura, indiferent unde se desfasoara ea. Impartasirea impresiilor de lectura este si ea importanta, pentru ca starneste curiozitatea copilului care va deveni din ce in ce mai dornic sa aiba acces la lecturile parintilor.

Ce citeste copilul tau? citeste si: Ce citeste copilul tau? Sugestii pentru lecturile copilariei

Sa trecem impreuna la nivelul urmator!

Trecerea de la cititul impreuna la cititul de unul singur nu este intotdeauna usoara. Copiii sunt tentati de multe ori sa renunte usor, pentru ca li se pare prea greu sa citeasca singuri. Trecerea la nivelul urmator poate fi insa facuta subtil, prin alegeri potrivite, facute in moment potrivite. Cititi impreuna pana la o anumita pagina sau pana la un anumit capitol, apoi fixati un termen pana la care copilul trebuie sa ajunga singur la o alta pagina. Majoritatea copiilor intra in acest joc al competitiei. Daca nu o fac, nu e o tragedie. Strategia poate fi schimbata, prin alegerea unei carti mai usoare sau prin negocierea numarului de pagini. Un lucru este cert – copilul nu poate fi fortat sa citeasca, asa incat insistenta parintilor pe o anumita carte sau in anumite momente trebuie sa fie flexibila. Ritmul in care copilul devine capabil sa citeasca singur si sa descopere singur fascinatia lecturii depinde in mare masura de el insusi. Parintii nu pot decat sa il sprijine, iar incercarea de a-l face sa citeasca “cu forta” e sortita din start esecului.

Sa alegem cartile potrivite!

Sugestii de lectura gasim peste tot, pe net, in librarii, in reviste de specialitate. Ele trebuie insa mereu adaptate preferintelor copilului, personalitatii sale. Varietatea lecturilor este atat de mare, incat ar fi absurd ca toti copiii sa citeasca aceleasi carti. Desigur, exista anumite lecturi universale care intr-o anumita etapa ii incanta pe toti, insa in timp unii copii prefera povestile, in timp ce altii sunt atrasi de benzile desenate, iar altii de cartile de aventuri. Unii s-ar putea sa prefere fabulele sau mai stiu eu ce alte genuri de scrieri. Spre exempul, domnisoara mea mi-a spus zilele trecute ca ar vrea sa citeasca o carte de Agatha Christie. Pe moment m-am panicat, pentru ca nu stiu cum ar percepe ea la cei 12 ani ai sai, un roman politist. Apoi m-am relaxat si am inceput sa caut niste alternative mai adecvate, spunandu-i ca pentru a intelege o carte de Agatha Christie ar trebui mai intai sa parcurga alte cateva lecturi. E drept ca eu nu am fost niciodata pasionata de romanele politiste, insa poate ca ea va fi, cine stie. Asa ca incerc sa gasesc alternative placute in aceasta directie. In fond, fiecare cu gusturile lui.

Sa limitam influenta tehnologiei!

Daca am invatat un lucru legat de disputa dintre carti si tehnologie in ultimii cativa ani, acela este ca nu exista niciun mod realist in care o carte sa concureze cu televizorul sau cu computerul. Stiu ca noua, parintilor, nu ne place ideea, insa realitatea este ca majoritatea copiilor, pusi in fata alegerii intre cele doua lumi, cea a cartilor si cea a tehnologiei, o aleg pe cea de a doua. Si, in fond, nu e de neinteles, pentru ca ei s-au nascut intr-o lume in care tehnologia pare sa guverneze intreg universul. De aceea, limitarea accesului la tehnologie pana in momentul in care cititul devine el insusi un obicei agreat de copil este esentiala. Si nu, nu ar trebui ca aceasta limitare sa fie impusa ca un fel de pedeapsa, ci prin oferirea continua de alternative care nu tin neaparat de lectura. Amanarea deschiderii televizorului sau a computerului poate fi facuta cu usurinta in sute de moduri. Depinde doar de parinti si de capacitatea lor de a rezista tentatiei de a ceda.

Sa fim modelele copiilor nostri!

Nimic nu functioneaza mai bine intr-un proces de educatie decat puterea exemplului. Degeaba ne punem copiii sa citeasca daca nu citim noi insine. Asa cum cei mici isi imita parintii facand diferite treburi casnice in joaca sau imprumutandu-le gesturile, tot asa atunci cand isi vad parintii citind constant, copiii devin interesati de carti. Ritualul lecturii in familie este esential pentru insuflarea pasiunii pentru citit si el poate deveni un lucru extrem de placut atat pentru copii, cat si pentru adulti. Atunci cand vrem sa ne facem copiii sa citeasca, ar trebui sa ne gandim de cand nu am mai citit noi insine cu placere o carte. Interesul pentru lectura sporeste odata cu stimularea discutiilor despre carti si a obiceiurilor prin care acestea devin parte integranta a vietii cotidiene. Pe masura ce copiii cresc, parintii pot face cu ei schimburi reale de impresii de lectura care conduc adesea spre discutii extraordinare despre viata, despre frumos, despre bine si rau. Aceeasi carte, citita de toti membrii unei familii si discutata apoi liber poate deveni o adevarata experienta spirituala benefica formarii personalitatii copiilor. Desigur, drumul de la cartile de colorat si de la cele cu povesti ilustrate pana la o astfel de discutie este imens, insa imi imaginez ca satisfactia este pe masura.

Cam acesta este planul meu de a le insufla dragostea pentru carti copiilor mei. Date fiind varstele lor diferite, stiu ca incercarea nu va fi deloc usoara si ca va trebui sa fac un slalom printre toate aceste sugestii teoretice pentru a le adapta in practica. Insa mai stiu ca nimic nu este imposibil atunci cand faci totul cu pasiune, cu dragoste si cu dorinta de a reusi.

Despre homeschooling - parerile parintilor pe forumul desprecopii


De ce ati ales homeschooling?
Jurnalul unei "Homeschooling mom"
Educatia acasa (homeschooling)
Homeschooling in Romania

Va recomandam sa mai cititi si:


 

Forumuri de discutie ale parintilor

 In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate

 Scoli, gradinite, crese, bone...
La ce cresa merge copilul tau? As vrea si eu o recomandare!
Am nevoie de un baby-sitter...

autor: redactor Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2014 

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)

Comentarii la articol

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga tu un comentariu si poti castiga un tricou Desprecopii.com

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.