Cum îi explicam copilului moartea unei persoane dragi: 8 sfaturi

Acasa > Copilul 4-6 ani

TEMA: Inteligenta emotionala | 2 | 10/10/2021

Cum îi explicam copilului moartea unei persoane dragi: 8 sfaturi

Moartea cuiva drag este o experienta traumatizanta pentru intreaga familie. Orice varsta am avea si oricata experienta de viata am detine, moartea ne readuce la un numitor comun tradus prin neputinta, revolta si durere imensa.

Atunci cand in familie exista copii mici care au avut o relatie stransă cu cel/cea care s-a dus, trauma se multiplica.... În cazul în care cineva din familie sau apropiat copilului a murit, părinții ar trebui să fie atenți la o serie de aspecte legate de nivelul de înțelegere al celui mic.  In continuare vei gasi 8 sfaturi speciale.

Până la vârsta de aproximativ 4 ani, copiii nu sunt preocupați de problema morții
Aveți răbdare
Evitați limbajul ambiguu
O altă expresie confuză pentru copil este ”Bunica a plecat, ne-a părăsit”
Folosiți cuvinte clare
Întrebările concrete au nevoie de un răspuns concret
”De ce a murit?”
”Și tu vei muri?”
Păstrează amintirea celui dispărut

Moartea cuiva drag este o imensa durere in suflet

Moartea cuiva drag este o experienta traumatizanta pentru intreaga familie. Orice varsta am avea si oricata experients de viata am detine, moartea ne readuce la un numitor comun tradus prin neputinta, revolta si durere imensa.

Atunci când în familie există copii mici care au avut o relație strânsă cu cel care s-a dus, trauma se multiplică. Nu trebuie să faci față doar propriei tale dureri și sentimentelor tale de pierdere. E nevoie, cu tact, răbdare și sensibilitate, să-i explici celui mic, în cuvinte pe care el să le poată înțelege, evenimentul tragic care a avut loc.

Până la vârsta de aproximativ 4 ani, copiii nu sunt preocupați de problema morții

Chiar dacă utilizează termenul, este un concept reversibil și fără implicații. Văd personajele de desene animate cum ”mor” și revin la viață, la fel cum fac și ei în jocurile lor. C u timpul însă, până înspre vârsta de 9 ani, conștientizează că moartea este un sfîrșit, că este ireversibilă. Îi ajută în acest proces mecanismele naturale ale vieții: văd insecte, păsări și animale moarte care nu mai revin la viață, văd plante uscate, încep să înțeleagă tot mai clar procesele vieții de naștere, creștere, îmbătrânire și moarte.

În cazul în care cineva din familie sau apropiat copilului a murit, părinții ar trebui să fie atenți la o serie de aspecte legate de nivelul de înțelegere al celui mic.

1. Aveți răbdare

Chiar dacă de-abia faceți față propriei suferințe, așteptați-vă ca cel mic să repete aceleași întrebări legate de tristul eveniment, uneori obsesiv. Nu îl repeziți, nu îi spuneți ”ți-am mai spus asta”. Întrebările lui pot fi foarte concrete, de exemplu: ”Și bunicul este acum în groapă”? Chiar dacă i-ai mai explicat procesul înmormântării, repetă-i explicația, în răspunsuri scurte și clare.  Acesta este felul copiilor de a procesa în totalitate vestea, acesta este felul în care ei își manifestă temerile. Este o modalitate de a-și recăpăta siguranța și de a înțelege caracterul definitiv al morții.

De asemenea, copilul îi poate vedea pe adulții din jurul său plângând și, deși i s-a explicat motivul, întreabă repetitiv: ”de ce plânge bunica?”. Un răspuns sincer și pe care copilul poate să-l înțeleagă ar fi: ”Bunica plânge pentru că e tristă din cauză că a murit bunicul. Îi este dor de el, din această cauză, va plânge des în această perioadă”.

2. Evitați limbajul ambiguu

Uneori, din dorința de a-l proteja pe copil de realitate brutală a termenilor legați de moarte, folosesc un limbaj metaforic care este accesibil oamenilor mari, însă care pentru copii este o sursă de ambiguitate și de accentuare a temerilor. De exemplu, nu folosiți cuvinte cum ar fi ”Bunica doarme”. Moartea nu este somn decât în eufemismele culturale ale adulților. O astfel de explicația îl poate face pe cel mic să creadă că bunica se va trezi, ca după orice somn. Sau, s-ar putea speria de ora de culcare, la gândul că ar putea și el să moară.

3. O altă expresie confuză pentru copil este ”Bunica a plecat, ne-a părăsit”

Această explicație poate să-i accentueze copilului teama pe care mulți o au, aceea de a fi părăsit. El poate înțelege din asta că și părinții pot să plece într-o zi la serviciu și să nu se mai întoarcă, la fel ca bunica. De asemenea, expresia poate să-i creeze sentimente de falsă vinovăție: de ce a plecat bunica? N-am fost cuminte cu ea? Am supărat-o? Sau dimpotrivă, o poate învinovăți pe bunica: de ce a fost atât de rea cu noi și a plecat?

4. Folosiți cuvinte clare

Copilul are nevoie să știe ce s-a întîmplat. Explicați-i că moartea înseamnă că nu mai funcționează corpul. La fel cum o planta moartă nu mai crește chiar dacă o uzi, la fel cum cățelul care a murit nu mai aleargă, nu mai latră și nu mai mănâncă, la fel cum roboțelul de jucărie nu mai funcționează dacă s-a stricat mecanismul. Corpul care nu mai funcționează este pus în cimitir, unde noi vom merge să ducem flori. Explicația pare dură pentru adulți, însă astfel copiii înțeleg exact ce se întâmplă prin moarte.

5. Întrebările concrete au nevoie de un răspuns concret

Copiii, mai ales de vârstă fragedă, nu sunt preocupați atât de mult de problemele spirituale și religioase ale morții; ei sunt curioși mai degrabă de aspectul practic. Astfel, la întrebarea ”Unde e bunica acum”, probabil că cel mic nu se așteaptă la răspunsuri care vizează lumea de apoi, ci concret, vrea să știe unde e bunica. Răspunsul cu cimitirul ar putea să-l mulțumească pentru moment. În timp, în funcție de vârsta copilului, i se poate spune copilului că sufletul bunicii e în Rai, că îl iubește în continuare și că îl veghează de acolo, de sus, fără ca noi să o vedem. Este important ca toate întrebările copilului să aibă un răspuns lipsit de ambiguitate și direct, chiar și cele de ordin practic, cum ar fi ”de ce l-au pus în sicriu”, sau ”cât de adâncă este groapa”.

6. ”De ce a murit?”

Este o întrebare pe care mulți copii o adresează părinților. Dacă răspunsul este ”pentru că a fost bolnav”, este posibil să-i creeze copilului temeri și fobii. Și el a fost răcit săptămâna trecută, va muri și el? Vârsta nu este nici ea un criteriu bun de invocat, pentru că unii oameni mor de tineri, în timp ce există persoane în vârstă care sunt sănătoase și în forță.

În funcție de credințele religioase ale părinților, copilului i se poate spune că viața pe pământ odată terminată, ea reia altă formă în cer, alături de îngeri și de Dumnezeu. Din dorința de protecție, unii părinți au, însă, tendința de a zugrăvi viața de apoi într-o lumină atât de atrăgătoare încât cel mic poate avea senzația că părăsirea acestei lumi este de dorit, atât timp cât dincolo sunt atâtea binecuvântări. Este important ca cel mic să înțeleagă că cel care a murit nu a ales să moară, nu și-a dorit asta și nu este vina lui, și nici a altora că a murit. Atâta timp cât suntem pe pământ, trebuie să avem grijă de viața noastră, să ne-o păzim, să trecem strada cu atenție, să ne ferim de pericole.

7.”Și tu vei muri?”

Da. Toți oamenii mor când se termină viața care le-a fost dată. Dar asta se va întâmpla foarte târziu, când tu vei fi mare și vei avea și tu copiii tăi, și până atunci voi fi mereu lângă tine și nu vei fi singur niciodată. Întrebarea aceasta vine, și ea, din teama de abandon specifică copilului. Liniștește-l, asigură-l că va fi în siguranță mereu, că toată familia e în jurul lui și că toți îl împresoară cu grija și iubirea lor.

8.Păstrează amintirea celui dispărut

Odată ce durerea aceea sfâșietoare începe, cu timpul, să nu mai fie resimțită atât de acut, e timpul pentru vindecare. Nu evita să-i vorbești copilului despre cel care a murit, din dorința de a-l proteja. Atitudinea ta o determină și pe a lui. Odată ce poți să vorbești despre cel drag fără să izbucnești în plâns, fă-o cu iubire. Cultivă-i memoria, amintește-i celui mic de momentele plăcute petrecute împreună, uitați-vă la fotografiile vechi. Păstrează-l viu în inima voastră și în viața familiei tale.

Depresiile copilariei: cauze si simptome

Pot fi copiii deprimati? Poate avea un copil depresie?

Cand ne gandim la un copil deprimat, ne inchipuim adesea un copil nefericit, care e mereu trist. Cu toate acestea, s-ar putea ca nu tristetea sa fie simptomul care sa defineasca starea unui copil ca fiind deprimat. Se estimeaza ca 5% din totalitatea copiilor sufera de depresii severe care necesita o anumita forma de tratament si interventie din partea medicilor sau a altor persoane din sfera asistentei de sanatate. Lucrul cel mai important pe care il putem face ca parinti si profesori este sa invatam sa identificam si sa intelegem semnele si simptomele acestei boli, ca sa putem actiona cat mai corect. Iata sfatul psihologilor de la Desprecopii.com:

Autor: Nana01
redactor invitat la Desprecopii

Toate drepturile rezervate ©  Desprecopii.com 2021

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️