Draga doamna invatatoare: scrisoarea cu 17 dorinte ale unui scolar

Draga doamna invatatoare: scrisoarea cu 17 dorinte ale unui scolar

Draga doamna invatatoare: scrisoarea cu 17 dorinte ale unui scolar

  • Incepe scoala si in fiecare an ne incredintam copiiii cadrelor didactice cu speranta si increderea ca ei vor face tot ce e mai bine pentru a le descoperi potentialul si pentru a-i calauzi mai departe, cu multa intelepciune. Insa si scolarii au ceva de spus si trebuie ascultati.

    "Am și eu ceva de zis cu privire la școala asta care stă să înceapă, cu privire la noi doi, cu privire la drumul pe care-l parcurgem împreună. Și ăsta e primul lucru pe care al vrea să ți-l spun, să te rog să-l ții minte: că și eu am ceva de zis. Că oi fi eu mic, dar voi crește mare. Iar felul în care o voi face depinde mult de tine, de ce mă vei învăța și de cum mă vei învăța asta. Nu știu pe lumea asta o meserie mai responsabilă și mai importantă decât a ta: să crești oameni mari."

    Citeste scrisoarea cu 17 dorinte ale unui scolar - adresata invatatoarei.

in articolul Draga doamna invatatoare!, veti citi mai multe despre:

Draga doamna invatatoare - am o scrisoare pentru tine

Sper că ai avut o vacanță cel puțin la fel de frumoasă și relaxantă ca și a mea. Sper că te-ai odihnit și că ți-ai adunat energie pentru un an de zile; eu, unul, știu că am făcut-o. Și mai știu sigur că amândoi aveam mare nevoie de asta.

Îți scriu acum, când e încă vacanță, când încă mai sunt câțiva copaci de cățărat și vreo două alei de explorat cu trotineta. Dar am hotărât să-ți scriu, totuși, pentru că încep să se îngălbenească frunzele și știu eu ce înseamnă asta: ne vom reîntâlni în curând. Și eu nu vreau ca întâlnirea să mă prindă nepregătit, mi-ai spus de multe ori cât de important e asta. Am hotărât, deci, să-ți scriu o scrisoare pentru că s-ar putea ca, față în față, să uit ce voiam să-ți spun și e important să-ți comunic toate ideile, să nu omit nimic.

Si eu am ceva de zis pentru ca si parerea mea conteaza ...

Am și eu ceva de zis cu privire la școala asta care stă să înceapă, cu privire la noi doi, cu privire la drumul pe care-l parcurgem împreună. Și ăsta e primul lucru pe care al vrea să ți-l spun, să te rog să-l ții minte: că și eu am ceva de zis. Că oi fi eu mic, dar voi crește mare. Iar felul în care o voi face depinde mult de tine, de ce mă vei învăța și de cum mă vei învăța asta. Nu știu pe lumea asta o meserie mai responsabilă și mai importantă decât a ta: să crești oameni mari.

Iata cele 17 dorinte la inceput de an scolar:

1. Fii un far

Asta ești, din momentul în care ai hotărât să devii doamna învățătoare. Ești punctul meu de reper în lumea școlii, o lume care la început e o nebuloasă, mă copleșește, mă sperie, mă destabilizează. Nu știu de ce copiii mari se împing, de ce sună clopoțelul, ce e aia ”cancelarie”, cine e domnul ăsta director, ce-i cu statul în bancă atâta timp și de ce trebuie să ridic două degețele. Tu ești farul față de care mă orientez. Și-atunci scanez întreaga ta persoană, constant, remarcând de la detalii de îmbrăcăminte, tonalități ale vocii și expresii ale feței până la reacții, comportamente și acțiuni. După prima săptămână de școală ți-aș recunoaște parfumul discret încă din curtea școlii. Ești punctul meu fix într-o lume nouă în continuă mișcare cu care trebuie să mă familiarizez.

2. Învață-mă sa citesc printre randuri

Știu că ăsta e scopul venirii mele la școală și se presupune că asta facem, oricum, dar învață-mă cu adevărat. Dacă memorez nu înseamnă că am învățat – învață-mă, te rog. Arată-mi cum să citesc printre rânduri, fă-mă să văd cu ochii minții toate istoriile pe care mi le povestești, demonstrează-mi teoriile din manuale. Arată-mi la ce-mi folosesc, fă-mă să înțeleg că eu voi fi un om mai bine pregătit dacă știu și rețin ceea ce îmi spui.

3. Îndrăznește sa treci linia dintre catedra si banci

Fă ceea ce îmi ceri tu, mie, deseori: să îndrăznesc să fiu eu. Iartă-mi exprimarea aceasta care, dat fiind că eu sunt elevul și tu ești învățătoarea, poate că e un pic... îndrăzneață. Dar aș fi mai interesat și aș învăța mai natural dacă, cel puțin uneori, te-ai încumeta să interpretezi creativ chestia aia la care-i zice ”programă” și pe care o invoci deseori cu un soi de obidă. Îndrăznește să treci tu linia aia invizibilă dintre catedră și bănci; chiar dacă nu o văd, ne separă atât de categoric încât cu siguranță un personaj negativ a pus-o acolo odată și a uitat de ea. E simplu, e ca la șotron, trebuie doar o simplă săritură. La urma urmei, ai fost și tu aici, în banca asta, când erai fetiță. Ai uitat?

4. Explică-mi limitele

Știi, dacă ar fi să-ți vorbesc despre mine, mă simt acum ca un căluț zburdalnic. Alerg în toate direcțiile, sar peste obstacole, simt un tremur înăutru, în piept, ce nu poate fi liniștit decât într-o zănatică fugă cât e ziulica de lungă. Nu știu unde alerg: te rog, arată-mi limitele. Marchează-mi drumul, spune-mi unde se poate desfășura în siguranță rotogolul asta de energie cotidiană din pieptul meu. Am nevoie să-mi spui care sunt limitele, pentru ca în interiorul lor să caut drumuri și să le urmez. Și chiar și când mă îmbufnez că-mi arăți limitele, crede-mă, am nevoie de ele. Trasează-mi-le cu înțelepciune, te rog.

5. Lasă-mă să greșesc

Atât timp cât sunt la școală, tu ești farul meu, îți amintești? Dar, dacă nu mă lași să fac propriile mele greșeli, mă vei învăța să mă uit mereu după luminițele farului. Iar tu nu vei fi mereu aici, în spatele meu, ținându-mi mâna să fac corect buclele literelor de mână. La un moment dat, voi fi singur și va trebui să fac propriile mele alegeri. Oferă-mi șansa de a greși controlat acum, pentru ca mai târziu să știu cum să evit asta.

6. Nu-mi pune etichete

Te rog. Nu-mi plac etichetele nici măcar când le lipesc pe caiet – asta dacă nu sunt cumva cu supereroii din desenele animate. Alina nu este ”incapabilă”, Paul nu este ”rău” și noi cu toții nu suntem ”obraznici”. Da, corectează-mi comportamentul și atrage-mi atenția când fuga mea năvalnică face victime colaterale. Arată-mi că există niște consecințe pentru asta. Dar nu mă eticheta, nu mă reduce la un cuvânt care se va întipări pentru mult timp în inima mea.

7. Lasă-mă să mă joc

Sunt mare acum, da? Am crescut cu zece centimetri în vara asta. Dar sunt încă copil, te rog, nu uita asta. Merg la școală să învăț, desigur, dar am nevoie de joacă chiar și aici. Și tu, doamnă învățătoare, amintește-ți că poate mergeai și tu la școală cu ursulețul de pluș în ghiozdan. Nevoia mea de joacă este, acum, una primordială: așa cunosc eu lumea. Lasă-mă să mă joc cu mingea în pauze, învață-mă jocurile de pe vremea ta, inventează jocuri de grup, include-mă. Îngrijește-mi și respectă-mi nevoia de joacă la fel ca și pe cea de învățare, pentru că ele sunt realmente același lucru.

8. Fii corectă

Nu-mi promite ce nu-mi poți da. Nu mă minți. Ține-ți promisiunile, întotdeauna. Fii imparțială. Nu, nu sunt prea mic pentru principiile astea și sunt extrem, dar extrem de sensibil la acest capitol. Ești farul meu, îți amintești? Am încredere în tine, să nu mă dezamăgești niciodată.

9.Tratează-mă ca pe egalul tău

Doar pentru că sunt mic, nu înseamnă că nu merit exact același tratament respectuos și civilizat pe care îl merită orice adult. Aprecierea și respectul nu se pot impune la nicio vârstă – ele se câștigă. Tu ești pionul principal aici: ești adult, și ești modelul meu din școală: arată-mi respect și ți-l voi întoarce.

10.Încurajează-mă

Știi cum învăț eu cel mai bine? Atunci când cineva mă urmărește și se bucură de progresul meu. Mai bâjbâi uneori atunci când nu-mi iese din prima soluția exercițiului sau atunci când nu găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a-ți povesti basmul. Am mare nevoie să mă uit atunci în ochii tăi și să văd încredere. Spune-mi că sunt în stare s-o fac, asigură-mă că mersul meu e mereu înainte, în ciuda abaterilor. Spune-mi ce pot să fac, nu ce nu pot. Arată-mi care sunt atuurile, abilitățile și aptitudinile mele și nu cât de grele-mi sunt poverile.

11.Arată-mi ce e dincolo de cărți

Explică-mi cum cărțile nu sunt decât o poartă deschisă înspre lume și mai spune-mi cât de bogați sunt cei care citesc. Povestește-ne despre cărțile tale preferate de cînd erai mică. Spune-mi cine era eroul tău preferat. Cine te-a făcut să plângi, la final, cine ți-a șters lacrimile cu un zâmbet larg. Recomandă-mi cărțile potrivite pentru vârsta mea – vreau să citesc pentru că îmi place, nu pentru că mă obligi. Întreabă-mă ce am învățat din cărți. Spune-mi să desenez cartea din capul meu.

12.Fă echipă cu mama

Voi două semănați foarte mult, știi? Amândouă vreți ca eu să devin cunoscător, să știu multe lucruri despre lumea asta, despre oameni, despre viață. Și amândouă vreți să îmi dați cel mai bun start. Ar fi păcat să nu fiți amândouă în aceeași barcă, nu crezi? Două vâsle care trag în aceeași direcție mă aduc mai sigur la destinația dorită. Cere-i ajutorul și oferă-i-l, când îl cere. Vorbește cu mama, las-o să-ți vorbească. Fă-te ascultată, ori de câte ori e nevoie de cunoștințele și experiența ta. Și ascultă, la rândul tău: ea mă cunoaște, la urma urmei, cel mai bine.

13.Nu mă transforma în concurent

Nu mă compara cu colegii mei; fiecare are drumul lui de parcurs și fiecare este condiționat de propriile lui experiențe. Ajută-mă , în schimb, să devin un formidabil jucător de echipă. Iar daca e să mă compari cu cineva, compară-mă cu ”eu” cel de anul trecut și, din când în când, povestește-mi cum va fi „eu” cel din viitor.

14.Nu mă umili niciodată

Chiar dacă poți, chiar dacă e o metodă la îndemână, chiar dacă ți-am solicitat, poate, răbdarea la maximum. Chiar dacă sunt salarii mici, chiar dacă ești, poate, la rândul tău, umilită de monstrul ăsta numit ”sistem” de care aud uneori vorbindu-se la televizor. Chiar dacă știi sigur că voi învăța lecția. E o lecție amară, lecția asta a umilinței, iar eu nu vreau să o învăț de la tine.

15.Scoate-mă din clasă

Arată-mi că lecțiile sunt peste tot, că școala e doar o clădire, iar învățarea are loc constant în jurul nostru. Deschide-mi ochii și arată-mi lecțiile din jurul meu; du-mă la spectacole, la pădure, în vizită la muzee, în excursii. Arată-mi lumea așa cum e ea, în afara pereților școlii.

16.Zâmbește-mi, hai să mai glumim uneori

Arată-mi cum râsul tău e mai frumos decât orice clopoțel care-ar putea suna vreodată sfârșitul orei. Mănâncă-ți câteodată sandwichul împreună cu mine, în pauză. Lasă-mă să-ți mângâi ușor mâna.

17.Ai grijă de încrederea din ochii mei

Ți-o dau ție, să o meriți, să ai grijă de ea. E încrederea pe care o vezi, cu siguranță, în ochii tuturor copiilor în prima zi de școală si e cel mai frumos dar pe care l-ai putea primi vreodată. Treizeci de inimioare își pun în mâna ta, cu simplitate și candoare, în prima zi de școală, toate visele lor: tu trebuie să fii cel mai puternic om din lume.

Incepe scoala: lista secreta de lucruri necesare oricarei mamici

Cand am devenit mamica de copil scolar, am avut grija sa respect stereotipul din literatura de specialitate.

Adica sa lacrimez duios cand i-am calcat camasa de scoala, cand l-am vazut pe cel mic cu ghiozdanul in spate, cand a intrat in sala de clasa pentru prima oara.

Am uitat însă cu repeziciune de orice sentimentalism și am lăcrimat din nou, la fiecare lovitură pe care am încasat-o în plină figură, până ce ultima fărâmă de nostalgie și duioșie maternă s-au evaporat în fața aspectelor practice de genul cumpărat parchet, dulapuri, perdele, consumabile – toate venite să-mi distrugă înduioșătoarea naivitate de mămică de proaspăt școlar. citeste mai departe lista secreta aici. 

Ajuta-ti copilul sa se adapteze la viata de scolar

A inceput scoala... cu emotii, cu bucurie, cu sperante si cu teama fireasca de ceea ce va urma, care este un fenomen absolut firesc pentru copiii care merg pentru prima data la scoala si la fel de firesc pentru parintii lor ... citeste mai departe

Despre cum cladim increderea copilului nostru - trebuie citit:

Cand copilul nu are incredere in el
Despre copilul timid: semne si particularitati
Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...
Copiii materialisti: cauze, valori si de ce trebuie sa ii invatam ca fericirea este diferita 

Mai multe despre psihologia copilului aici > 

 Forum dedicat psihologiei copilului

 Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.

autor: NANA01 - redactor Desprecopii.com

toate drepturile rezervate - Desprecopii.com - 2017
Nana scrie si pe blogul ei:Cutia cu gagavaiți

 

Tema:La scoala

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Draga doamna invatatoare: scrisoarea cu 17 dorinte ale unui scolar.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII