Epilatul brazilian - o alta prima nastere!

TEMA: Ciocolata pentru suflet | 0 | 8/12/2016

Printre experiențele ”first time” prin care am trecut în viața mea de femeie, experiențe pe care cele mai multe femei din lumea asta le bifează, se numără multe și diverse activități, mai mult sau mai puțin romantice. Primul sărut. Prima iubire. Prima trădare. Prima naștere. Prima parcare laterală reușită (n-o fi ea așa de rarissimă, dar a fost un mare succes personal).

În virtutea continuării acestor prime dăți, am considerat la un moment dat că n-ar strica să mai tai de pe listă o experiență inițiatică pe care am plasat-o imaginativ, mult timp din viața mea, undeva între încărcătura emoțională a primei parcări și durerea dătătoare de fiori reci asociată travaliului. Asa ca iata relatarea mea despre epilatul brazilian - o alta prima nastere!...

in articolul Epilatul brazilian - o alta prima nastere, veti citi despre:
Am decis, așadar, că e momentul pentru un epilat Brazilian
Nana, fii bărbată!
Ce-am putea avea noi „aicea”?
„Să-mi spui, te rog, dacă doare prea tare”
După lupte seculare...
Epilatul brazilian e ca durerea de la naștere

Am decis, așadar, că e momentul pentru un epilat brazilian

Acum sincer, chiar dacă scriu – sub anonimat – despre asta, știu că epilatul, brazilian sau de altă naționalitate, e o experiență tabu. Știu că noi, femeile, ar trebui să părem lustruite, bibilite, frezate, cu sprîncene arcuite și buze roșii fără ca vreun bărbat din lumea asta să știe că noi cumpărăm creme epilatoare, soluții pentru bătături, aparate de ras, tampoane superabsorbante și supozitoare pentru tranzit ușor.

Femeile trăiesc într-o lume delicată și suavă pe care bărbații o cunosc doar din reclamele de la televizor. Doamne ferește să afle vreun bărbat că ”acolo” e teren viran nu de la mama natură, ci după un amplu și dureros proces de desțelenire.

Nana, fii bărbată!

După ce am bifat așadar multe din experiențele unei femei, mi-am zis: ”Nana, fii bărbată!” și m-am programat pentru epilatul cu pricina. Percepeți ironia? Dacă eram bărbată, n-aveam nevoie de procedura vieții. Trăiam bine-mersi cu pilozitățile din dotare, neafectată de despăduriri abuzive. Ce, vi se pare că ditamai lotul de gimnastică masculină al Japoniei are vreo problemă de genul ăsta? Aș fi tăiat doar din vârfuri, uneori, pentru reîmprospătare, sau l-aș fi filat să-i mai iau din volum și să-i dau un aer vintage. N-a fost să fie.

M-am prezentat la cosmetică fix la ora stabilită, să nu mă pot răzgândi în cazul în care cabinetul ar fi fost încă ocupat. N-a fost. În prealabil, am făcut duş cu apă fierbinte vreo juma de oră să amorţesc zona. M-am răsfăţat cu şampon de muşeţel să amelioreze durerea şi cu balsam ultra soft ca să... nu ştiu ca să ce. Dar mirosea frumos, şi mi-am zis că, dacă tot se lasă cu şoc şi groază, măcar să sufăr în stil de mare clasă. Am intrat în cabinet cu emoția pe care am resimțit-o doar la examenele cele mai nasoale din facultate. Alea la care, indiferent cât înveți dinainte, știi sigur că se va lăsa cu suferință.

”Tu ești Nana, da? Pentru epilat?” „Mda...” am recunoscut într-un oftat. Era prea târziu să mai dau înapoi.
„Până la genunchi?” a fost întrebarea următoare, care mi-a înmuiat picioarele şi mi-a dat un ciudat zvâc nervos în gamba stângă.
„Nu, încă nu. Îl mai tai eu din când în când” şi am schiţat un zâmbet chinuit cum că, vezi doamne, ştiu de glumă.
„Ha, ha, ha, am crezut că vrei epilat pe picioare; bine, dezbracă-te şi urcă-te pe pat”.
Ceea ce am şi făcut.
„Să vedem ce-avem noi aicea”, purcede cosmeticiana mea la treabă, odată ce m-a văzut în poziţia misionarului, strângând din dinţi preventiv şi practicând tehnici Lamaze care mi-au fost la naştere perfect inutile. Măcar acum să le folosesc la ceva.

Ce-am putea avea noi „aicea”?

Eh, m-am gîndit. Ce-am putea avea noi „aicea”? Nu ceva la ce te aştepţi? Sau o fi aşa de deasă pădurea c-ai putea cânta, ca Cerebel, „e plin de căprioare, bine că mi-am luat alicea”? What the f..? Oricum ar fi fost situaţia, lucrurile erau cu siguranţă suficient de evidente şi nu mai aveau nevoie de nicio explicaţie. Am tăcut aşadar, în timp ce o pudră cu miros de scutec curat de bebeluş se răspândea generoasă acoperind rapid mireasma de muşeţel cu care sperasem să alung durerea. Iar duduia, cu alicea in mână, respectiv cu aparatul cu ceară, aplică din belşug ceara fierbinte, umedă și lipicioasă.

„Să-mi spui, te rog, dacă doare prea tare”

Crezusem, doar pentru o fracțiune de secundă, că șamponul de mușețel chiar urma să aibă măcar un cât de mic efect analgezic. Yeah right.

„AAAAH!!! DU-TE NAIBII, DU-TE NAIBII ȘI DU-TE NAIBII!” am tradus eu în mintea mea niște cuvinte mult, mult mai colorate în maniera în care Irina Margareta Nistor dubla filmele horror pe vremea comunismului. Dar am zbierat numai în mintea mea. Din gură mi-au ieșit cu greutate niște cuvinte relativ politicoase cum că e relativ suportabil. Foarte relativ. După fiecare procedură în stil smuls, pentru a atenua – oarecum - șocul cumplitei dezrădăcinări, tipa își punea palma pe locul vătămat și apăsa. ”Mai tare, mai tare” eram pregătită să-i cer, gemând, dacă nu aș fi remarcat chiar și în acele condiții extreme cât de inoportune erau acele cuvinte și cât de indecente spre deocheate ar fi putut suna în urechile celor două tanti care-și făceau un permanent în coaforul de care ne despărțea o ușă subțire de plastic.

După lupte seculare...

După lupte seculare care au durat cinci minute eram roșie ca o pătlăgică, transpirată ca după un antrenament intens și lucioasă ca o lună plină. Dar până la această fază, am fost de câteva ori pe punctul de a spune ”mulțumesc frumos, ne oprim aici, prefer cu breton într-o parte, mă avantajează din profil”. Rareori am simțit ușurare mai mare decât vocea cosmeticienei spunându-mi ”ești gata”. Și dusă am fost! M-am oprit direct în cafeneaua mea preferată unde mi-am oblojit rănile – nu la propriu, nu! cu o cafea aromată. O meritam.

Epilatul brazilian e ca durerea de la naștere

Una peste alta, epilatul brazilian e ca durerea de la naștere – e insuportabilă, dar uiți și pe urmă mai vrei o dată. Când te obișnuiești cu senzația aia indescriptibilă de incredibilă ușurătate a ființei de după, când poți să fii spontană și să pleci la piscină în cinci minute fără să mai treci înainte prin baie, parcă începe să merite toată tevatura. Asta ca să nu mai menționăm alte avantaje de nemărturisit public, nici măcar sub protecția anonimatului.

Eu, una, mi-am făcut între timp abonament la cosmeticiana asta. O vizitez lunar, avem o relație foarte intensă. Chiar dacă mi-a sugerat, la un moment dat, că pot să fac o pauză mai lungă iarna. Că oricum e frig și poate vreau să fac ceva economii la întreținere.

Nana mai spune:

Ce am aflat in ziua in care am implinit 40 de ani
Vreau timp de pierdut ...
Cura de slabire dupa o perioada de plin dezmat culinar
Unde au disparut idolii muzicali?

10 lucruri pe care nimeni nu le spune femeilor despre implinirea varstei de 40 de ani

Dupa ani in care te-ai ingrijit de corpul tau...si ai simtit ca nu esti suficient de buna pentru ca esti prea grasa/slaba/inalta/scunda te opresti si incepi sa te simtit comfortabil in propria piele.

Acum incerci sa rupi ringul de dans la nunti, fara a-ti pasa cat de nebuna pari. Canti, dansezi si nu iti prea pasa ... de cei care nu te cunosc. Nu-ti pasa daca ceea ce canti suna groaznic pentru ca viata este incredibil de scurta, iar acesta este modul in care amintirile iau nastere ... mai departe