5 STRATEGII SIMPLE prin care poți preveni crizele de COPIL OBRAZNIC

TEMA: Educatia copilului neastamparat :) | 0 | 10/1/2024

5 strategii simple prin care poti preveni crizele de copil obraznic

Ţi-ai propus să fii calm şi să fii un părinte înţelegător, care nu îşi pedepseşte copilul, ci încearcă să comunice cu el astfel încât să nu fie pus în situaţia de a face faţă unor situaţii critice prin care majoritatea părinţilor trec la un moment dat? Ei bine, felicitări! În teorie pare simplu, practica este mai complicată însă... Cu toate acestea, nu trebuie să renunţi!

• Pentru că majoritatea crizelor de obraznicie ale copilului tău au o explicaţie şi - spre surprinderea multora, tot majoritatea pot fi evitate dacă există suficient tact pentru a o face.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Un copil mic actioneaza conform varstei lui
Conexiune
Joaca
Ajuta-l sa-si exprime emotiile!
Pune limite, dar fa-o empatic!
Gestioneza-ti emotiile personale!

Un copil mic actioneaza conform varstei lui

Inainte de orice trebuie sa accepti insa ca abilitatea creierului unui copil de 2 ani de a-si controla emotiile si comportamentul este inca in dezvoltare. Ceea ce se traduce prin faptul ca un copil de 2 ani poate sa arunce cu mancare, cu jucarii, sa aiba izbucniri de furie, sa muste cand e furios, sa scrijeleasca mobila si sa mazgaleasca peretii, fara sa fie considerat needucat ori obraznic, pentru simplul fapt ca actioneaza conform varstei lui. Si cum creierul se dezvolta continuu inclusiv in adolescenta, sa nu te mire daca un adolescent furios are uneori comportamentul unui copil de 2 ani. Iar daca stai sa te gandesti mai bine, nici tu ca adult nu esti perfect si ai cateodata manifestari comparabile cu cele ale unui copil. \

Asadar, este o iluzie ca iti poti impiedica copilul sa se manifeste atunci cand simte nevoia sa isi exprime emotiile. Ceea ce poti in schimb este sa previi un comportament haotic si sa reduci din intensitatea manifestarii emotiilor negative, mentinand un nivel moderat al acestora.

Altfel spus, poti preveni crizele de nervi si manifestarile emotionale extreme prin cateva strategii simple:

Conexiune

De foarte multe ori copiii actioneaza in mod negativ pentru ca se simt departe de noi si de aceea orice le-am spune sa faca nu fac, pentru ca in momentul in care nu mai exista conxiune, ceea ce dorim noi pentru ei nu conteaza. Furia, muscatul, aruncatul lucrurilor sunt manifestari care apar atunci cand copilului ii este frica de ceva sau se simte ranit. Motivatia copilului de a se purta intr-un anumit fel vine in primul rand din relatia pe care o are cu tine, asa ca in momentele in care simti ca aceasta conexiune nu mai exista si apar deja manifestari extreme, in loc sa pedepsesti, sa tipi, sa dai ordine, inainte de a face orice altceva, imbratiseaza-l si restableste conexiunea, la propriu. Vei fi uimit sa constati ca adesea manifestarile negative se opresc brusc dupa aceasta imbratisare… pentru simplul fapt ca dispare frica si sentimentul care a generat-o.

Joaca

Copiii isi proceseaza emotiile prin joaca, asa ca daca stii cum sa o faci poti folosi joaca pentru a dilua emotiile negaive. Copiii mici, de exemplu, simt nevoia de a arunca lucruri si adesea o transforma intr-o manifestare negativa atunci cand o asociaza involuntar cu emotii negative. Joaca-te mai des cu copilul tau jocuri ce presupun aruncatul (cu mingea, cu jucarii de plus etc.). De asemenea, jucati-va tot felul de jocuri de lupte, pentru a vedea care ste mai puternic. Alergati prin casa, luati-va la intrecere. Nu uita insa ca intotdeauna trebuie ca tu sa pierzi, pentrru ca, de fapt nu e o competitie, ci un mod de a gestiona emotiile copilului, de a-l lasa sa se elibereze de impulsurile negative. Prevenirea furiei prin joaca functioneaza si la copiii mai mari. Ce spui de o bataie cu pernele ? In mod sigur adolescentul tau va deveni mai calm dupa ea. Jocurile, in general, reprezinta o modalitate de a canaliza emotiile negative in ceva pozitiv care are si avantajul de a imbunatati comunicarea dintre parinte si copil.

Ajuta-l sa-si exprime emotiile!

Uneori nici conexiunea restabilita si nici joaca nu sunt suficiente pentru a impiedica un comportament negativ. Asta nu inseamna ca este vina ta sau a altcuiva. Pur si simplu copilul simte nevoia sa exprime ce simte si nu stie cum sa o faca pentru ca e prea mult pentru el. Atunci devine anxios si nu isi mai poate controla comportamentul, refuza orice tip de cooperare si furia sa escaladeaza. De regula, pana la manifestarile extreme exista mai multe semnale care ar trebui sa iti arate ca ceva nu este in regula, de la imbufnarea copilului la felul in care iti vorbeste. Ce trebuie sa faci? Nu te enerva, ci incearca sa ii oferi compasiune. Da, ai citit bine, compasiune. Apropie-te de el si priveste-l in ochi, ia-l de mana usor, impiedica-l sa arunce sau sa loveasca, dar fa-o cu delicatete, oricat de greu iti este. Indeamna-l sa exprime ce simte, dar in cuvinte. Probabil ca isi va exprima furia fata de tine in prima faza, dar cel mai probabil va izbucni in lacrimi in cele din urma. Pentru ca in spatele furiei se ascund de fapt lacrimi si frica.

Partea buna este ca odata ce se manifesta, emotiile se si evapora. Dupa o astfel de criza de nervi, copilul tau se va calma, se va simti mult mai relaxat si va fi mult mai cooperant. Este foarte important ca emotiile negative sa fie lasate sa se manifeste, pentru ca doar asa copilul va invata sa si le gestioneze. Daca i se interzice pur si simplu sa fie furios, sa planga, sa se supere, va acumula in interior o multime de frustrari care il vor coplesi la un moment dat. Asa ca respira adanc si nu lua personal furia copilului.

Nu ignora nimic din comportamentul sau, insa nu fa reprosuri imediate pentru ca nu vor ajuta cu nimic. Continua sa respiri si sa iti pastrezi calmul, indiferent care sunt manifestrile fizice sau verbale ale copilului. Dupa ce se va calma, copilul isi va cere probabil singur scuze, iar daca nu o va face vei avea tot timpul sa faci comentarii pe marginea comportamentului si a limbajului sau, punctand faptul ca violenta de orice fel nu ajuta la nimic. Desigur, pentru a obtine efectele pozitive dorite trebuie sa fii tu insati un model pentru copilul tau in acest sens.

Pune limite, dar fa-o empatic!

Desigur, niciuna dintre strategiile de mai sus nu te impiedica sa pui anumite limite in comportamentul copilului tau. In fond, este responsabilitatea noastra ca parinti sa ne ghidam copiii. Insa nu uita ca orice fiinta umana opune rezistenta atunci cand se simte controlata. Iar copiii, indiferent de varsta pe care o au, sunt mai dispusi sa fie ascultatori atunci cand simt ca cei mari inteleg si perspectiva din care percep ei orice situatie. De asemenea, este mult mai usor pentru orice fiinta sa isi redirectioneze impulsurile decat sa le stopeze complet.

Gestioneza-ti emotiile personale!

Nu e nimic nefiresc ca un copil sa se poarte ca un copil, adica sa fie spontan, imprevizibil si sa nu isi poata controla emotiile asa cum ti-ai dori tu. Insa dintre voi doi tu esti adultul, nu uita nicio clipa acest lucru. Iar daca iti vei putea controla propriile emotii, atunci vei putea gestiona si conflictul care sta sa izbucneasca. Asa ca, inainte de a incerca sa iti calmezi copilul si sa ii indrepti comportamentul in orice situatie, stapaneste-ti in primul rand propriile emotii negative care exista si ele, inevitabil. Nu este deloc usor la inceput, dar cu timpul vei invata sa faci acest lucru care, pe langa rezultatele pozitive legate de crizele copilului ii va oferi acestuia un model pozitiv de gestionare a emotiilor.

Conexiunea, joaca, ajutorul in trairea emotiilor, limitele puse cu empatie si gestionarea propriilor tale emotii sunt strategii eficiente prin care ii poti oferi copilului tau suportul de care are nevoie pentru a se dezvolta si pentru a-si manifesta trairile intr-un mod pozitiv si armonios..

Parentingul permisiv: perceptii si greseli de educatie care afecteaza universul emotional al copilului

Parentingul permisiv este un stil de parenting caracterizat de asteptari scazute din partea copilului corelate cu o apatie educationala din partea parintelui. Pentru ca exista foarte putine reguli, cereri si asteptari, copilul crescut de parinti permisivi are de multe ori probleme in a-si gasi si impune singur propriile limite.

Din pacate, acest lucru este greu pentru un copil - iar mai tarziu, in adolescenta de exemplu - poate fi cu adevarat o provocare - atat pentru copil cat si pentru parintii in cauza. Iata mai multe despre parentingul permisiv: greseli si perceptii de educatie care afecteaza universul emotional al copilului