De ce-o sa-mi fac cont de Facebook

TEMA: Ciocolata pentru suflet | 0 | 25/9/2017

Pentru ca viata mea monotona merita un roman. Macar o scurta nuvela.

Sau un pamflet. Cum e asta.

Iata motivele pentru care o sa-mi fac cont de Facebook:

in acest articol veti citi mai multe despre:
28 de motive... sa-mi fac cont de facebook
Amintiri din Notebook ... un loc unde poti fi tu insuti

Sa ma dau mare cu canapeaua cea noua.

Sa postez foto sau filmulete scurte din care sa reiasa superioritatea intelectuala a copiilor mei fata de-ai vostri.

Sa am intotdeauna o poveste mai buna decat cea prezentata de un prieten.

Sa nu fiu nevoit sa-mi astept politicos randul sa vorbesc.

Sa-mi creez o realitate alternativa, o distopie in care pot sa aleg cine sunt, asa cum mi-a fost prezentat in filme sau am citit in mass media.

Sa verific ce mai fac “vedetele”, in special alea autohtone si sa-mi musc buzele de ciuda ca n-am si eu un tata sau un socru dezgustator de bogat.

Sa preiau idei pe care le vad la tv, fara sa le gandesc cu capul meu, sa mi le insusesc si sa le popularizez.

Sa postez citate ale oamenilor prosti facuti celebri la tv pe care nu le inteleg cu adevarat dar care suna bine si ma fac sa par o persoana complexa si sofisticata.

Sa trimit poze din vacantele familiei din locuri exotice ca sa par cosmopolit.

Sa arat lumii selectii de momente ale unei vieti asa cum mi-as dori-o si nu asa cum se intampla ea de fapt.

Sa fiu judecat/apreciat/invidiat de lume in functie de numarul de prieteni virtuali.

Sa fiu rau, ironic, ipocrit, narcisist la adapostul tastelor.

Sa lipsesc de respect alte categorii sociale. Sa fiu rasist, homofob, xenofob, misogin, discriminator cu orice si oricine nu indeplineste criteriile mele categorice.

Sa fiu ranchiunos, superficial, incruntat, mediocru.

Sa par mai bun decat sunt in realitate.

Sa bat campii despre fotbal si politica, subiecte la care noi romanii suntem experti, detinatori ai adevarului absolut.

Sa comentez injurios articolele din ziarele online si sa-i acuz de interese ascunse pe autorii lor.

Sa-i injur, facand dezacorduri, de mame si morti pe cei care indraznesc sa aiba alta opinie decat a mea.

Sa nu fiu nevoit sa privesc omul in ochi cand sunt agresiv verbal si umplu ecranul de bale atunci cand n-am nimic bun de spus si, mai ales, de facut.

Sa-mi fac poza cu BMW ul “ursulet” second hand cumparat din bani imprumutati si inmatriculat in Bulgaria.

Sa-mi fac selfie uri cu dansatoarele la cluburile de noapte unde am cheltuit jumatate de salariu pe o doza de cola.

Sa primesc like uri la postarile mele care sa-mi intretina paranoia.

Sa am ce verifica la semafor sau in mijloacele de transport ca sa nu fiu nevoit sa vorbesc cu persoana de langa mine.

Sa imbrac uniforma de om modern si acceptat social.

Sa-mi acopar goliciunea interioara cu haine stridente si papuci cu blana.

Sa-mi arat ostentativ tatuajele scrise neaparat cu caractere chinezesti.

Sa promovez prostia si incultura.

Sa-l injur pe Mark Zuckerberg ca a avut ideea platformei asteia de care o sa devin dependent pentru a-mi intretine cultul falsei personalitati.

autor: Oli Strimbei - Oli scrie si despre meseria de tatici aici: Tatic cu lipici

Amintiri din Notebook ... un loc unde poti fi tu insuti

La doi pasi de parc. La doi pasi de orice, de fapt. Poti bate orasul la picior in cel mult 20 de minute. La intrare, deasupra usii litere de mana aprinse discret: Notebook. Prin constructie e o carciuma. Botezata de taticul ei mandru nevoie mare, prietenul nostru "Dedi" Nitescu cu Raul si Edi pe post de unchi protectori. Un stabiliment nascut recent in urbea pe care noi puciosenii inca o numim "acasa". Insa menirea ei e o alta poveste. Una frumoasa cu iz de spirite tinere ... mai departe