Experienta gradinitei pentru noi, de la introvertire la autonomie

TEMA: Gradinita | 0 | 25/9/2021

A trecut putin timp de la inceperea gradinitei si ma gandesc, ca proaspata mamica de copilas ce a inceput grupa mica, cat de grea poate fi aceasta tranzitie pentru toata familia, nu doar pentru micul boboc. Sa va povestec totusi in cateva randuri cum a decurs la noi toata treaba si ce am invatat...

in acest articol veti citi mai multe despre:
Inceputul a fost unul greu
Copiii invata sa se joace impreuna
Copilul invata sa ia initiative
Copilul meu a devenit mai independent
Sanatatea emotionala este importanta pentru copii
Autonomia este o abilitate de viata, nu un lux

Inca din august asteptam cu totii nerabdatori si emotionati prima zi de gradinita, mai ales piticul, si singurul copil de altfel. Numaram zilele si ne pregateam sufleteste pentru marele inceput.

Sebi este un copil cuminte, sfios, timid si foarte mamos (ca multi copilasi de altfel - dar se stie ca baietii sunt mai atasati de mamici), de aceea frica mea era (in opinia mea) intemeiata. Ma asteptam la multe crize de plans, drame si dimineti albe...

Inceputul a fost unul greu

Refuzul de a merge la gradinita a fost instant a doua zi, dimineata, spunandu-mi clar si raspicat: "Eu nu vreau la gradi, ma intorc acasa! Pa, am plecat!"

Parintii care asteptau cu ochii inlacrimati la usa clasei imi confirmau drama prin care trece fiecare, chiar si eu.

Dupa o saptamana in care lucrurile pareau sa mearga usor spre bine, au urmat episoadele de raceala ce ne-au tinut mult timp acasa, lucru ce a ingreunat o alta prima zi de gradinita, o data ce s-a insanatosit. Inceputurile sunt grele, sfasietoare ... dar in acelasi timp necesare. Cu totii trecem prin asta la un moment dat.

fetita care plange

Incetul cu incetul, Sebi a inceput sa se simta mai confortabil si mai linistit la fiecare despartire de dimineata. A inceput sa realizeze ca nimic rau nu i se va intampla si incepeam sa il aud vorbind tot mai mult de gradinita, colegi si doamnele educatoare.

Copiii invata sa se joace impreuna

Fiind doar alaturi de mine 24 din 24, este evident ca i-a fost greu sa invete sa se joace cu alti copii. Si acum este putin timid, insa vad o schimbare majora in atitudinea lui. Intra in clasa zambind si incepe sa isi caute colegii din priviri. Ii recunoaste si observ o licarire de nerabdare sa inceapa joaca.

A devenit un copil nou mie, unul care vorbeste cu drag de colegii lui, in special de fetite, care imi povesteste cum poate el mai bine ce a facut la gradinita, cu cine s-a jucat, ce a mancat, daca a dormit sau nu si cum il saruta doamna pe obraz cand este ora de somnic.

Copilul invata sa ia initiativa

Acasa jocurile decurg si ele altfel. Se joaca mai mult singur, are alte reguli, alta intonatie a vocii si este mult mai inventiv si creativ. Daca obisnuiam sa ma joc cu el intr-un anumit mod, acum imi spune ca la gradinita el face altfel, iar eu ma conformez si ii urmez indrumarile :)

Ii place sa ma ajute, sa se implice in treburile casnice, sa se simta util si de folos, spunandu-mi ca este curajos si puternic: "Vreau sa te ajut! Cum sa te ajut? te rooog lasa-ma sa te ajuuut!". O bucurie mai mare pentru o mamica, dupa un inceput dificil, nu poate fi mai mare.

Un alt lucru care ma incanta este dorinta lui de a-si pregati de cu seara hainutele pentru a doua zi. Le ia frumos pe fiecare in parte si le aseaza in locusorul lor. Iar daca, printr-o intamplare, uit de ele, are grija sa imi aduca aminte imediat: "Mamiii, hainutele pentru dimineata!"

Copilul meu a devenit mai independent

Greseala pe care eu am facut-o in prima zi de gradinita a fost sa ma strecor din clasa fara ca el sa ma vada. A fost singura si ultima. Din momentul in care m-am coborat la nivelul lui si i-am explicat ce urmeaza sa se intample, Sebi a reactionat altfel. Desi la inceput a plans si s-a intristat, cu timpul a ajuns sa imi zambeasca in timp ce se indrepta spre clasa cu doamna de mana.

Iar in timp ce inainte de a incepe gradinita prezenta mea era obligatorie in orice activitate era implicat (somn sau joaca), acum Sebi este linistit si calm chiar daca eu nu sunt prin preajma.

A inceput sa fie mai deschis, sa vorbeasca si sa ii raspunda unei persoane care o vede pentru prima data, sa puna multe intrebari, sa isi doreasca sa il las sa se spele singur (fiindca este copil mare si poate :) ) si sa interactioneze cu ceilalti copii fara a se ascunde in spatele meu.

Sanatatea emotionala este importanta pentru copii, dar multi dintre noi (adultii) uita asta

Trebuie sa ajutam copiii sa-si gestioneze emotiile - si sa le oferim spatiu pentru a-si exprima sentimentele, fara a umbri momentul cu sentimentele noastre, despre cum ar trebui sau nu ar trebui sa reactioneze.

Cand un copil intreaba de ce alegem sa facem un anumit lucru (cum face Sebi si multi alti copii), ei pun intrebarea de obicei pentru ca nu sunt de acord cu alegerea noastra - sigur ati observat si voi asta. In cazul nostru: "De ce mergem la gradi? De ce pleci si ma lasi? De ce trebuie sa ma imbrac, spal, etc?"

Probabil unul dintre cele mai cunoscute raspunsuri este "Pentru ca asa spun eu!". Am folosit acest raspuns de mai multe ori decat este necesar, din pacate, credeti-ma, va inteleg. In special in acele momente de oboseala crunta, cand tot ce vrei este sa termini mai repede ce ai de facut si sa te odihnesti pentru un minut...

Cand ne bazam pe puterea noastra (ca factor decizional final), ne concentram asupra inconvenientei interogarii copiilor, in loc sa profitam si sa ii invatam ceva.

Cu alte cuvinte, noi ne punem copiii la tacere folosindu-ne pozitia de putere in relatia cu ei si ne pierdem sansa de a explora impreuna solutii si explicatii.

Oferindu-i copilului luxul unei explicații (deoarece oferirea unei explicatii nu este intotdeauna convenabila sau chiar confortabila pentru noi...) arata ca ne pasa de parerea lui si ca depunem eforturi pentru a-i asculta preocuparile.

De aceea, am inceput sa fac mari eforturi cu mine, si ori de cate ori ma intreaba "De ce...?", incerc sa ii raspund pe un ton calm, linistit si cat mai usor de inteles. Iar raspunsul lui..."Aaaaa, am inteles acum!!" Tot siroiul nesfarsit de intrbari parca ia sfarsit, apoi il vad multumit de raspuns si fericit ca i-am explicat nedumerirea.

Autonomia este o abilitate de viata, nu un lux

Astazi, mai mult decat oricand, conducand prin exemplul propriu, respectandu-ne copiii si facand loc libertatii independente - autonomiei - nu este un lux pe care il acordam copiilor nostri, ci o abilitate vitala de care au nevoie.

Respectarea dreptului de a alege este o modalitate prin care putem sa ne sprijinim copiii si sa le respectam nevoia de autonomie. Chiar daca este vorba de alegerea hainutelor pe care vrea sa le imbrace la gradi, conteaza. Evident, nu il vom lasa sa isi ia sandale iarna, insa, putem sa ii oferim optiuni cu care noi suntem de acord.

Dupa cum spuneam, acest sprijin nu trebuie intotdeauna sa para ca un acord. Sprijinul poate insemna discutii in legatura cu motivele noastre de ingrijorare cu privire la alegerea pe care o face copilul. Sprijinul poate insemna, de asemenea, sa permitem copilului sa faca o greseala, astfel incat sa poata vedea rezultatele unei decizii proprii.

In esenta, respectarea autonomiei copiilor nostri este legata de acordarea spatiului pentru a-i face sa se simta confortabil facand alegeri cu privire la propriile lor vieti, dar in acelasi timp ramane in responsabilitatea noastra sa le oferim limite in care sa poata explora mediile in conditii de siguranra si sa-si comunice cu respect nevoile si preferintele.

Liniile sunt uneori neclare. Dar daca vom continua sa acordam atentie si sa alegem observatia si increderea in locul fricii, copiii nostri ne vor arata in cuvinte si in actiuni cum sa le oferim loc pentru a deveni oricine si-ar dori ei sa fie.

Prima zi de gradinita - 10 moduri de a o sarbatori

Prima zi de gradinita a copilului tau vine mai repede decat credeai. Insa, cu aceasta ocazie cu adevarat memorabila, pot aparea si un intreg val de emotii. Activitatile speciale inainte si dupa prima zi de gradinita ii vor oferi copilului momente memorabile si o perspectiva pozitiva.

Iata 10 activitati cu care il puteti ajuta sa simta gradinita ca pe un eveniment frumos si cu care il veti ajuta sa perceapa gradinita ca o noua faza a vietii plina de satisfactii, mai degraba decat o separare infricosatoare:

Gradinita: cand trebuie inceputa si de ce este importanta pentru educatia copilului

Daca tu, ca mamica, esti mereu in cautarea unei bone sau babysitter pentru a nu iti duce copilul la gradinita, ar trebui sa te gandesti mai bine.

Psihologii sunt de parere ca beneficiile gradinitei sunt foarte importante pentru dezvoltarea copilului. Cu cat copiii sunt inscrisi mai devreme intr-o forma de invatamant (cresa, daycare, gradinita), cu atat vor fi mai mari castigurile pentru dezvoltarea lor. Citeste pe larg Gradinita: cand trebuie inceputa si de ce este importanta pentru educatia copilului

Forumul de GRADINITE

Pentru multe intrebari, studii critice ale gradinitelor si experientele sincere ale parintilor cu aproape toate gradinitele din Bucuresti si multe orase ale tarii, studiati cu atentie forumul Desprecopii.com la - sectiunea GRADINITE.

Acolo veti gasi cele mai complete informatii independente despre gradinitele din Romania - cu detalii despre educatoare, mancare, educatie si conditii de igiena.