Dupa 12 ani si cu momente ce au incaput inghesuite intr-o cutie de carton

TEMA: Ciocolata pentru suflet | 0 | 11/1/2018

Un tatic de la Desprecopii ne spune: Cand viata va da lamai, faceti o limonada strasnica din continutul cutiei proprii.
Sau despre ieri, cu gandul catre maine.

Au fost 12 ani in care ne-am petrecut impreuna ca am vrut sau nu, cate 10 ore pe zi. Ati fost un surogat de familie si mi-e dor de voi.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Pana intr-o dimineata din primavara 2006
Pareau doi pustani de liceu, fix pe gustul meu
Femeia parea rupta dintr-o poveste cu vrajitoare
Cumva am supravietuit, ne-am reinventat, ne-am certat, ne-am impacat
Undeva intre toate astea au incaput si oameni minunati
M-as putea intinde cu amintirile vreo trei saptamani

Prin 2004 am incercat o afacere de capul meu. Esuata glorios, bineinteles. Finalul apoteotic, undeva prin iarna 2005, mi-a adus la usa apartamentului parintilor 40 de muncitori in constructii murdari de praf de ciment, furiosi precum taurii la corida si expliciti precum versurile baietilor de la Parazitii. Am scapat asa cum am facut-o intotdeauna, vorbind mult si haotic zapacindu-le mintile afumate de gradele lui Dobrin. Am rasuflat usurat bucurandu-ma ca integritatea fizica mi-a ramas neafectata.

Demnitatea insa a iesit un pic sifonata. Mi-am sters lacrimile de pasarica afectata si mi-am reevaluat spiritul intreprizator. Rezultatul autoanalizei a iesit negativ in privinta demersurilor de capatuire pe cont propriu. Nu-i de mine business-ul. Eu nu-s in stare sa-mi administrez eficient bugetul personal, dar sa le am pe mana si pe-ale altora. Mai bine nu. Fuck it! O sa prestez asa cum m-o ajuta capul la un angajator. Care-o fi dispus sa ma suporte.

Pana intr-o dimineata din primavara 2006

Asta era contextul in care am aterizat, la recomandarea Andreiului meu, in Andreescu intr-o dimineata din primavara 2006. Dupa vreo doua discutii cu HR-ita, careia nu-i mai retin numele, am ajuns la Diana Visan, Grecu si Popovici. I-am gasit inotand sincron in gramezi uriase de hartie, respirand aerul incins al copiatorului si sortand pe mocheta sute de placute de inmatriculare. Pe langa ei se invarteau rataciti alti muncitori de-astia necalificati ca mine adusi special sa trudeasca la munca de jos a celui mai mare proiect pe care l-a avut vreodata Ager Leasing. De Fane Tronaru imi amintesc cu drag. De la Ana Garafil mi-a ramas o jumatate de hartie de 1 leu semnata. De “tutzar” (va explica Simona) nu-mi mai amintesc mare branza, iar de cealalta fatuca nici atat.

I-am cunoscut pe rand pe Geani Iliescu, Alex Petcu, Ionut Marin. Geani m-a trimis cu metroul la birou de la Preciziei parca, in brate cu o cutie uriasa plina de PV-uri de la livrarea unuia dintre loturi. Mi-a zis ca se duce la o intalnire si n-are timp de mine. L-am crezut. Parea grav si important.

Alex Petcu m-a asteptat intr-o dimineata cu o cafea de la Mc. L-am iubit instantaneu. Fermector, elegant si plin de tact.

Ionut Marin era demn si impunator printre Loganurile cu rampa de la Ceta. Radu Gheorghe, comisarul de la IGP, il trata cu respect. Iar lui parea sa-i pese de mine. Nu m-am inselat.

Pareau doi pustani de liceu, fix pe gustul meu

In scurtul timp petrecut la birou in perioada aia a livrarilor mi-a placut de Carmen Grigore, m-am speriat de Petronela, am vizitat de vreo doua ori acvariul lui Razvan, Medi Levandis mi-a dat o portocala. Edi Andreescu si Ionut Radu erau ca fratii, haiosi si sociabili. Pareau doi pustani de liceu, fix pe gustul meu. Draganca mi-a parut infumurata si sexoasa, iar Mari blanda ca o mama. Fetele de la conta erau cuminti acolo langa geamul balconului.

Dupa feed back-uri cerute tuturor celor implicati in procesul ala complicat al livrarilor, Dumi banuiesc, a decis in toata intelepciunea lui, sa ma pastreze acolo pentru o folosinta ulterioara. Bine a facut. Oricum n-aveam altceva de facut.

Femeia parea rupta dintr-o poveste cu vrajitoare

Apoi a urmat petrecerea de la Bamboo unde am cunoscut-o pe Simona. Brrrr! Mi-a facut pielea de gaina femeia. Parea rupta dintr-o poveste cu vrajitoare. Cuuum???!!! Maleficent o sa fie sefa mea???!!! Mamaaaa!!! Timpul insa a dovedit ca am judecat-o gresit la momentul respectiv. Probabil de la berea de fite bauta cu ochii la hostess ele zaiafetului. A urmat o relatie de 12 ani de love-hate cu muierea asta nebuna. Trebuie sa recunosc, indiferent de cat de arogant as fi, ca este omul care mi-a influentat cel mai mult viata profesionala. Cu asa da uri si asa nu uri, am tacut si-am inghitit, am zbierat unul la altul, am postit tigari, ne-am povestit vietile si ne-am incumetrit. Acum e mama spirituala si nasa copchilului meu fabulos. Ete-asa!

Cumva am supravietuit, ne-am reinventat, ne-am certat, ne-am impacat

Perioada petrecuta in cladirea din Andreescu, pe cat de frumoasa, pe atat de scurta, a lasat locul magaoaiei din Floreasca. Ne-am ratacit cu totii prin open space-ul ala mult prea mare si rece pentru oameni incalziti de fierbinteala propriilor suflete. Procedurile, necesare nu neg, in conditiile unei extinderi rapide, invidiile, interesele personale, ambitiile prostesti au adus cu ele o atmosfera apasatoare. Bisericutele au luat locul grupului unit, prietenia (una din valorile Ager) a fost detronata de indiferenta si foloase personale. Cumva am supravietuit, ne-am reinventat, ne-am certat, ne-am impacat. Am livrat si ingrijit mii de masini, am rupt Profitul cu un munte de facturi, ne-am adunat cand ne-a fost greu si am dormit fericiti la birou cand a fost cazul.

Am dansat beti in Delta pe Andrii Popa, am facut filme despre noi, am plutit deasupra norilor si-am cantat melodii desucheate in autocarul veseliei de se auzeau pana-n fund la Domnul Dan, acolo unde gaseai si berile. Am construit fericirea din bucati de lemn si am daruit-o copiilor pe malul marii.

Undeva intre toate astea au incaput si oameni minunati

Draghici, cu invartelile si nesigurantele lui, sufletist adevarat, iute la manie ca un adolescent in calduri. Prieten bun cu o inima uriasa. Trebuia doar sa-i apesi butoanele potrivite. Mi-e dor de Fane Nitu, rusinos ca o fata mare si generos cu efortul pe terenul de fotbal. Stefan Ion mi s-a parut initial alunecos si un pic imoral. L-am cunoscut suficient cat sa-mi dau seama ca-i un mucalit, o companie excelenta si cu o viata destul de interesanta. Doamna Nicoleta, curioasa satului, a avut grija de noi de toti. Cu vorbe blande si povesti plictisitoare s-a facut placuta de toata lumea.

Mi-a placut spiritul competitiv al lui Petronel si nonsalanta cu care defila in fiecare zi. Baiat destept, poate cel mai destept om pe care l-am cunoscut profesional, dar cu abilitati sociale dezastruoase. Mi-a placut eleganta lui Vali Vasi. Mi-au placut scriiturile sefiste ale lui Eugen, un om aparent apatic, dar cu o furtuna de idei asternute pe hartie. Mi-a placut de Gogu. Poti sa-l pui pe rana si garantat se vindeca. Miorita, o adevarata doamna in toate aspectele vietii. Mi-au placut Raluca Popescu si Miha Carcale. Mi-a placut s-o tachinez pe Moise si s-o fac sa se indoiasca de sine. Sunt fanul obsesiv compulsivitatii Alinei Zamfir. E dus la rang de arta. Bogdan Vladau, un exemplu de bun simt. Fin, demn, cavaler. Jos palaria! Nici Marius Gurita nu-i departe. Apreciati-l si iubiti-l. Se hraneste din bunatatea oamenilor. Am luat parte, imi place sa cred ca am ajutat, la tranzitia dinspre Dark Side catre lumina a lui Razvan, de la un birocrat cu tendinte sadice catodata, la un om cu suflet autentic. Bine ai venit in lumea celor vii! Nu-l mai lasati sa iasa din zona asta, aveti nevoie de sarcasmul lui. Daniela este enervanta de cat de calma poate sa fie. Nu-i lucru curat. Stati cu ochii pe ea.

Mi-a placut de Toni si de Anca Savin, doi oameni antagonici, straini total, deosebiti pana-n maduva oaselor. Si uite ca au loc amandoua sub acelasi acoperis. Si de BS mi-e drag. A fost un domn, nu de putine ori. Cu mine a fost corect si deschis. Sa nu uit de Danuta. Multumesc ca mi-ai spalat cana! Fara sa te rog vreodata.

Au fost 12 ani in care ne-am petrecut impreuna ca am vrut sau nu, cate 10 ore pe zi. Ati fost un surogat de familie si mi-e dor de voi.

Imi pare rau daca am uitat sa fac referiri la cineva. Imi mai scapa lucruri. Deh, batranetea!

M-as putea intinde cu amintirile vreo trei saptamani. Imi eram dator mie cu textul asta si poate si voua.

Cand am plecat toate astea scrise mai sus, mici obiecte personale, un pix cu gel pe care l-am furat de la voi si milioane de alte momente au incaput inghesuite intr-o cutie de carton, cutie pe care n-am desfacut-o nici acum.

O s-o las asa pana peste vreo alti 12 ani. Cand viata va da lamai, faceti o limonada strasnica din continutul cutiei proprii.

Va pup.
Al vostru,
Oli.

autor: Oli Strimbei - Oli scrie si despre meseria de tatici aici: Tatic cu lipici

Amintiri din Notebook ... un loc unde poti fi tu insuti

La doi pasi de parc. La doi pasi de orice, de fapt. Poti bate orasul la picior in cel mult 20 de minute. La intrare, deasupra usii litere de mana aprinse discret: Notebook. Prin constructie e o carciuma. Botezata de taticul ei mandru nevoie mare, prietenul nostru "Dedi" Nitescu cu Raul si Edi pe post de unchi protectori. Un stabiliment nascut recent in urbea pe care noi puciosenii inca o numim "acasa". Insa menirea ei e o alta poveste. Una frumoasa cu iz de spirite tinere ... mai departe