Iata de ce nu e bine sa dam copiilor mici samburi si seminte

Iata de ce nu e bine sa dam copiilor mici samburi si seminte

Iata de ce nu e bine sa dam copiilor mici samburi si seminte

  • Experienta noastra (neplacuta): Sebi si samburele de caisa


    Totul a inceput intr-o zi de vineri, la fel de urata si ploioasa ca si experienta de care am avut parte. Era in perioada de la inceputul lui iulie cand ploile nu se mai opreau si apa incepea sa urce pe treptele casei.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Prima oprire, la medicul de familie
A trecut prima noapte de veghe
A doua noapte situatia se inrautateste
A doua oprire - la Suceava, urgente
De ce unii medici nu isi asculta pacientii!?
Primul drum cu ambulanta si bronhoscopia
Si au urmat cinci zile de internare...
De ce v-am povestit toata aceasta intamplare?
Gestionarea corpului strain in tractul respirator - Natura corpurilor straine
Simptomatologia corpului strain
Explicatii si masuri de prim-ajutor
Concluzie

Sebi a ramas in casa supravegheat in timp ce eu faceam cale apei sa plece din curte... Nici o grija pana aici, nici o problema. In acest timp Sebi se juca cu un sambure de caisa. I s-a spart samburele si a inceput sa mestece miezul. Totul bine pana cand l-am auzit de afara ca plange... iar plansul normal de la inceput s-a transformat brusc in unul alarmant. Pe moment am inlemnit. M-am dus repede la el si am incercat sa il fac sa se linisteasca.

Prima oprire, la medicul de familie

Intr-un final s-a oprit din plans dar se vedea pe fata lui ca ceva nu e in regula. Avea senzatia de greata, tusea, era inspaimantat si spunea ca are ceva in gat. L-am luat repede, l-am pus pe picioare cu capul in jos si am inceput sa il lovesc cu palma in spate intre omoplati. Nimic... doar putina voma, dar nici o bucatica de sambure... Dupa ce s-a linistit putin am observat imediat sunete ciudate la fiecare respiratie si aici au inceput sa imi incolteasca ingrijorarile.

Ne-am urcat in masina si am mers la medicul de familie, unde ne-au spus ca totul e ok. Daca copilul poate respira si e bine, sunetul va trece, bucatica de sambure va iesi. Am intrebat "Daca ceva nu e ok, la ce sa fiu atenta, ce sa urmaresc, unde sa ma duc!?" La care raspunsul vine sec..."La chirurgie... dar nu va fi nevoie. O sa fie bine - se mai intampla"

Am plecat acasa si am dat repede telefon la un medic pediatru. Raspunsul a fost acelasi. "Daca copilul e bine, respira, se joaca, nu va faceti griji." Si totusi... eu simteam ca nu e ok.

A trecut prima noapte de veghe

In prima noapte l-am ascultat continuu cum respira - sunetele ciudate persistau si nu pareau a fi deloc normale. A doua zi tusea persista si parea ca respira ceva mai rapid, in ciuda faptului ce radea, se juca.

A doua noapte situatia se inrautateste

A doua noapte pe la 12 am pus mana pe fruntea lui si avea febra. In acel moment mi-am dat seama ca ceva nu e deloc bine. Am dat repede telefon unei cunostinte, medic. Mi-a spus ca bucatelele de sambure ramase irita laringele trahea, si s-au inflamat de la aspiratie, iar febra este rezultatul mecanismelor de aparare locala. Recomandarea este bronhoscopia, pentru verificarea imediata a cailor respiratorii cu aspirarea corpilor straini reziduali. Iar cel mai apropiat loc este suceava, la o ora jumatate de mers cu masina.

M-a indrumat sa verific cum respira si sa ma uit daca pielea dintre coaste si burtica se deprima in timpul inspiratiei, apoi sa numar inspiratiile si expiratiile pe minut. De asemenea, mi-a spus ca sunetul intermitent pe care il aud sugereaza o bucatica mica de "ceva" care isi schimba pozitia. I-am numarat inspiratiile si expiratiile, iar media era de 66 pe minut...

A doua oprire - la Suceava, urgente

Imediat dupa noaptea de febra, duminica fiind, am zis sa mergem pana la urgente in oras (cu toate ca stiam deja ce va urma - dar vroiam sa vedem ce sugereaza ei). La spital am nimerit aceeasi doctorita pediatru de care tot orasul fuge intr-un fel sau altul. I-am spus tot ce s-a intamplat iar raspunsul a venit scurt si cuprinzator: "Acest copil are pneumonie interstitiala, DAR nu are nimic de a face cu acel sambure, nu a inspirat nimic si nu e blocat nicaieri doamna! Nu arata el a copil ce s-ar fi inecat! Va internam cu antibiotic injectabil imediat."

Fara a mai astepta sa continue am refuzat imdiat internarea cu gandul de a pleca spre Suceava. D-na s-a uitat la mine ca la o mama denaturata care nu vrea sa isi trateze copilul bolnav.

Ne-am urcat in masina si am plecat spre Urgente la Suceava, cu ce aveam pe noi si copilul pe bancheta din spate care respita greoi, ii era rau, tusea din ce in ce mai des, avea febra mare si era foarte apatic. In acelasi timp, ma macinau si indoielile... am facut bine ca am refuzat internarea!? Am gresit ca am refuzat tratamentul oferit!? NU, nu am gresit si merg mai departe. Instinctul imi spunea ca fac totusi bine.

De ce unii medici nu isi asculta pacientii!?

Am ajuns si la urgente la Suceava. Am merg la receptie, ne-au luat datele si am asteptat... si asteptat... si asteptat... In sala era plin de copilasi, mai mici si mai mari, fiecare cu un parinte alaturi ce parea deznadajduit.

Ne-am auzit intr-un final numele si am intrat in camera. Am avut norocul sa o gasim de garda pe dna Dr. Vranciu. L-a ascultat, l-a verificat, am vorbit si i-am povestit tot ce s-a intamplat. Cand a intrebat asistenta care este saturatia, aceasta a spus ca nu urca mai mult de 94. L-a mai ascultat de cateva ori la plamani, a mai verificat saturatia (care era aceeasi) si m-a trimis la ORL, insa mi-a spus ca probabilitatea sa mergem la Iasi este mare, fiindca nu pare ok - se aude wheezing.

Ajunsi la etaj la un domn doctor ORL, Sebi era deja speriat de tot ce se intampla si vedea in jurul lui. Plangea si se cerea acasa cu lacrimi in ochi. Dupa un consult rapid, o privire fugara in gat si ascultat cu stetoscopul imi spune zambind ca "Pe acest copil l-a prins o viroza. Mergeti acasa linistita!"

Nu imi venea sa cred! Cum poti sa imi spui mie, mama copilului, care il stiu, il cunosc mai bine decat tine si am grija de el 24 din 24, ca nu are nimic, ca e o simpla viroza!? In gandul meu.... am trecut cu el prin n-spre viroze in aproape patru ani pe care ii face in septembrie - stiu si simt cand copilul meu e racit si cand nu!

Colind iar holurile cu copilul plangand in brate inapoi la dna doctor. Auzind "diagnosticul" de la ORL, vad in privirea ei ca nu pare a fi de acord, asa ca ma trimite la radiografie si inapoi la ORL. De la ORL, domnul doctor coboara inapoi cu mine la doamna doctor si incepe a-i explica de ce acest copil nu mai are nevoie de nici un consult din partea lui: fiindca altfel (dupa parerea lui) se prezinta un copil ce a ingerat un corp strain care sa ii blocheze caile respiratorii, altfel respira si tot ce poate face este sa il tina maxim o noapte sub supraveghere.

Am ajuns din nou in sala de asteptare. A mai trecut un timp, in care lui Sebi i-a mai fost o data rau, apoi am fost chemati din nou. In camera a mai venit o doamna doctor, l-a ascultat si ea indelungat, apoi mi-a spus ca vom fi trimisi cu ambulata la Sf Maria, Iasi. Era clar ca se auzea wheezing si nu era o simpla viroza.

A urmat un set de analize si montarea branulei. Cred ca va imaginati cum poate reactiona un copil de 3 ani si 10 luni (foarte obosit si flamand) la ace... nu intru in detalii.

A treia oprire la Iasi / Sf. Maria - Primul drum cu ambulanta si bronhoscopia

Dupa inca o perioada de asteptare, ne-am urcat in ambulanta, l-am lasat pe tati sa mearga acasa (cu grea inima) si am pornit spre Iasi.

Am ajuns la Sf Maria, la ORL in jur de ora 1:00 noaptea (deja Luni). Acolo i-au repetat lui Sebi iar analizele, montarea unei alte branule, alte intepaturi si alta radiografie. De la ORL m-au informat din start ca dimineata urmeaza sa i se faca bronhoscopie - o procedura ce nu dureaza mult (intre 30-60 minute), dar care este destul de periculoasa. De ce? Bronhoscopia este o metoda de vizualizare a interiorului arborelui respirator, traheelor si bronhiilor, cu ajutorul unui bronhoscop rigid din tub metalic, drept (in cazul lui Sebi) sub anestezie generala. Desi sigura in general, procedura (ca si altele) nu este lipsita de riscuri si/sau complicatii. Toate aceste riscuri mi-au fost explicate si le-am ascultat cu inima in gat... apoi mi-am dat acordul semnand un teanc de acte, timp in care deveneam tot mai inspaimantata. Dar eram singura, doar eu cu el si nu puteam permite gandurilor sa ma copleseasca, asa ca il imbratisam, il sarutam pe frunte si ii spuneam zambind ca totul o sa fie bine si ne vom intoarce acasa cat mai repede.

Ne-au "cazat" la terapie intesiva si l-au conectat la aparate. Acolo am abservat aceeasi saturatie, care oscila acum de la 93 la 94 maxim. Era deja ora 3 noaptea cand am reusit sa il linstesc si sa il adorm. Insa somnicul lui era intrerupt de galagia de pe hol, lumina tipatoare din camera, sunetul aparatelor, durerea pe care o simtea in manuta unde era montata branula si intepat de atatea ori, de tuse si respiratia greoaie.

A trecut si a treia noapte nedormita pentru mine, iar dimineata la 5 asistentele misunau tot mai des pe holuri, copiii incepeau sa planga si stresul crestea treptat dar sigur.

In jur de ora 10:00, dupa ora de vizite, l-au luat pe Sebi sa ii faca bronhoscopia. Nici acum nu pot uita manutele ce se intindeau sa ma prinda din urma si ochisorii plini de lacrimi care ma cautau printre asistente si medici... Nu am avut voie sa intru cu el in sala pana sa ii faca anestezia, asa ca am ramas pe hol bantuind ca o stafie, cu un sentiment ciudat in suflet... un gol imens. Acea jumatate de ora a parut o vesnicie, insa apoi a venit medicul si mi-a aratat ce a fost extras de la nivelul carenei, bronhiei principale drepte si bronhiei lobare mijlocii drepte. Pe langa aceste fragmente, au fost extrase si secretii abundente purulente. Deci... instinctul matern nu e un mit, exista si trebuie ascultat!

L-au adus inapoi inca sub efectul anesteziei care a mai durat vreo jumatate de ora. S-a trezit plangand si insetat, apoi a adormit din nou in reprize. I-am auzit insa imediat respiratia curata, fara suieraturi sau alte zgomote, iar de abia atunci am inceput usor sa ma linistesc.

Si au urmat 5 zile de internare...

Ne-au mai tinut la terapie intensiva pana dupa-amiaza, apoi am ajuns la Pediatrie. Acolo mi-au fost prezentate rezultatele analizelor initiale ce aratau o suprainfectie... sa va spun doar una din multele... VSH-ul era 72, in conditiile in care valorile normale sunt intre 0-12.

La pediatrie am stat 5 zile lungi si grele, in care doamna doctor Aniela Rugina a avut grija sa nu faca si din vizita el zilnica un chin pentru Sebi. A luat antibiotic din sase in sase ore, i s-a facut tapotaj toracic, aerosoli si mucolitice.

In aceste 5 zile am auzit de la el cuvintele "Vreau ACASA!!!" cu lacrimi in ochi de nenumarate ori pe zi. Ora tratamentului era un chin. Unele asistente erau atente si injectau extrem de incet antibioticul prin branula, insa mai erau si altele care... nu aveau atata rabdare. Il durea, il ustura si era mereu obosit, pentru ca in camera aveam si un bebe de numai 2 luni care plangea mai mereu, insa Sebi il adora si era foarte incantat de prezenta lui.

Singurele lui momente in care se simtea bine, erau cele petrecute in "parcul" din spatele spitalului, unde arunca pietricele intr-o balta, sau cand se juca cu masinutele aduse de nasii lui de botez - norocul nostru a fost ca i-am avut pe ei in Iasi si ne-au adus hainute, jucarioare si cate lucruri de care nu te poti lipsi, mai ales cand esti plecat de acasa doar cu ce ai pe tine...

De ce v-am povestit toata aceasta intamplare?

E simplu: de cand am trecut prin aceasta experienta sunt de o mie de ori mai atenta la ce baga copilul meu in gura si cum se comporta in timp ce mananca. Cred ca le-am spus tuturor cunoscutilor sa nu isi mai lase copiii sa se joace in timp ce mananca, sa tipe, sa planga, sa rada sau te mai miri ce.

Ghinionul a fost ca Sebi a inceput sa planga in timp ce avea in gurita miezul de sambure mestecat si atunci a inspirat adanc. Ca urmare: corp strain traheo-bronsic, suprainfectat, si "multumita" medicilor care m-au asigurat initial ca o sa treaca de la sine, ca nu e nimic in neregula si ca e doar impresia mea de mama panicata... Un astfel de incident poate sa aiba urmari grave!

Asa ca, dragi parinti, dragi mamici, aveti incredere in propiul instinct cand acesta va spune ca ceva nu e bine. Mergeti mai departe, cautati alte solutii si alte pareri.

Pentru o mai buna intelegere a ceea ce se poate intampla in timp ce copilul se ineaca cu un corp strain, v-am pregatit si cateva randuri informative mai jos:

Gestionarea corpului strain in tractul respirator - Natura corpurilor straine

(a) Tipul neiritant. Un corp strain din plastic, sticla sau metalic - acestea nu sunt iritante si pot ramane fara simptome pentru o lunga perioada de timp.
(b) Tipul iritant. Legume, alune, fasole, seminte, etc. - pot cauza o reactie violenta care duce la congestie si "bronsita vegetala". In timp provoaca obstructie prin umflare, cauzand blocarea cailor respiratorii.

Simptomatologia corpului strain este impartita in 3 etape:

1. Perioada initiala de sufocare, gagging si wheezing - valabil pentru o perioada scurta de timp. Corpul strain poate fi eliminat prin tuse sau se poate bloca in laringe sau mai departe in arborele traheobronchial.
2. Interval fara simptome - mucoasa respiratorie se adapteaza la prezenta corpului strain si simptomele initiale dispar. Intervalul fara simptome variaza in functie de marimea si natura corpului strain.
3. Simptome ulterioare - cauzate de obstructia cailor respiratorii, inflamatii sau traume induse de corpul strain; depinde de locul in care se afla.

Explicatii si masuri de prim-ajutor

(a) Corp strain laringian - Un corp strain mare poate impiedica in totalitate calea respiratorie, ducand la moarte subita. Un corp strain partial obstructiv va cauza disconfort sau durere in gat, raguseala, tuse groasa, dispnee, wheezing si hemoptizie (expectoratie cu sange). In acest caz trebuie luate imediat masuri de prim-ajutor, pentru a evita asfixierea, deoarece copilul nu va putea plange dupa ajutor. Masurile consta in bataie pe spate dupa asezarea copilului cu capul in jos si apoi o manevra Heimlich. Aceste masuri NU trebuie luate daca obstructionarea este partiala, pentru a nu provoca obstructie totala. Stati in spatele persoanei, puneti bratele in jurul pieptului inferior si executati patru torsiuni abdominale. Aerul rezidual din plamani poate sa scoata corpul strain care blocheaza caile respiratorii. Se va face cricotirotomie sau traheostomie de urgenta daca manevra Heimlich nu reuseste. Corpul strain poate fi inlaturat prin laringoscopie directa sau prin laringofisura.

(b) Corp strain traheal - Un corp strain ascutit va cauza doar tuse si hemoptizie. Un corp strain precum semintele insa, se pot deplasa in sus si in jos intre trahee, carina si suprafata inferioara a corzilor vocale, cauzand si ele sangerare.

(c) Corp strain bronsic (cazul nostru) - Majoritatea corpurilor straine intra in bronhia dreapta, deoarece este mai larga si in linie cu lumenul traheal. Un corp strain poate obstructiona in totalitate bronhia lobara sau segmentala, provocand blocarea supapei de control doar la intrarea aerului, dar nu si iesire, ducand la emfizem onbstructiv. De aici poate rezulta si un pneumotorax (plamani colabati) spontan.

Elementele straine traheale si bronhice pot fi indepartate prin bronhoscopie cu pregatire completa si doar sub anestezie generala. Indepartarea de urgenta a acestor corpuri straine nu este indicata daca nu exista obstructia cailor respiratorii sau sunt de natura vegetala (de exemplu, samburi, etc) si probabilitatea sa se umfle este mare.

Concluzie:

 NU lasati la indemana bebelusilor, toddlerilor si copiilor, obiecte mici ce pot fi bagate in gurita sau in nas (si exclus bomboane, bombonele, acadele, alune, etc).
 NU ii lasati nesupravegheati cat timp se joaca sau mananca!
 EVITATI sub orice forma joaca, rasul, saritul, plansul, vorbitul sau tipatul, atat timp cat copilul are mancare in gura!
Mergeti de urgenta la un medic (sau mai multi) daca copilul pare a se fi inecat sau folositi masurile de prim-ajutor imediat - daca este nevoie!

Cum acorzi primul ajutor:

 Comunitate, grup de suport

Clinica Virtuala DC
Consultanta medicala online.
  

autor: Andra Zoita

Andra este mamica lui Sebastian si in plus, este redactor principal la Desprecopii.com

Toate drepturile rezervate © 2018

 

 

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 200.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Iata de ce nu e bine sa dam copiilor mici samburi si seminte.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Clubul scutecelor (1-4 ani)

Clubul scutecelor (1-4 ani)

Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 1 la 4 ani.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
La bucatarie

La bucatarie

Ce gatim astazi? Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Trebuie sa va impartasesc noua reteta de prajitura. Bucatarii si bucataresele au cuvantul!
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII