Cum ajuti un copil de clasa a I-a sa faca fata dezamagirilor?

Acasa > Scolarul

TEMA: La scoala | 0 | 18/9/2018

Cum ajuti un copil de clasa a I-a sa faca fata dezamagirilor?

Pentru orice copil, inceperea scolii este un eveniment major. Alti colegi, alte reguli, mai multa disciplina si ... acele momente cand trebuie sa isi infraneze toate pornirile copilaresti.

Varsta de 6 - 7 ani este insa si varsta cand copilul incepe sa reactioneze emotional la dezamagiri. Uneori cu furie. De aceea, noi parintii trebuie sa intelegem modul in care un copil face fata dezamagirilor - pentru ca este diferit de modul in care o fac adultii.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Primele dezamagiri ale unui scolar
Intelegerea modului in care un copil face fata dezamagirii, comparativ cu un adult
Ce s-a intamplat cand copilul tau a inceput sa planga furios?
Pe langa toate astea, izbucnirile publice ale copiilor sunt stanjenitoare

Primele dezamagiri ale unui scolar

Baiatul meu a inceput scoala si este boboc de clasa 1.

Acum cateva zile, astepta cu incantare sa mearga dupa scoala acasa la un coleg pentru a se juca cu colectia lui de Lego. Astepta cu mare nerabdare aceasta vizita. Insa chiar cu o zi inainte - mama lui mi-a trimis un mesaj prin care ma informa ca intalnirea se amana pentru al sau copil are febra si este bolnavior. Cand i-am spus baiatului meu stirea, in curtea scolii - am citit pe chipul lui  o mare dezamagire. A inceput sa planga furios - in public...Era prima data cand asistam la o astfel de scena...iar dezamagirea parea atat de mare inca am inceput sa ma intreb cum il pot ajuta sa nu mai fie asa de usor dezamagit ...

Cu o zi in urma - am fost apostrofata de o alta mamica, dimineata cand ne-am intalnit la usa - si mi-a spus ca baiatul meu i-a lovit baiatul (cu un sut) - pe terenul de sport, in urma unei dispute intre colegi ... iar copilul ei a venit cu o vanataie acasa. Deci iar era vorba despre emotie necontrolata si furie.

Intelegerea modului in care un copil face fata dezamagirii, comparativ cu un adult

Cand adultii primesc vesti incomode, mintile noastre mature simt imediat durerea de a fi dezamagiti si apoi incep sa lucreze la rezolvarea problemei. Dam rapid un sens logic circumstantelor in care ne aflam, evaluam ce poate si ce nu poate fi schimbat, si fie ne punem in actiune, fie acceptam situatia. De obicei, suntem capabili sa empatizam cu experienta altcuiva si incercam sa o imbunatatim: „Cred ca prietena mea este bolnava. Ii voi face niste supa pentru a o lasa sa se odihneasca.”

Varsta de 6 - 7 ani este insa si varsta cand copilul incepe sa reactioneze emotional la dezamagiri. De aceea, noi parintii trebuie sa intelegem modul in care un copil face fata dezamagirii - pentru ca este diferit de modul in care o fac adultii.

Creierile noastre adulte sunt atat masini emotionale, cat si sensibile. Ne putem simti dezamagirea si putem trece prin ea. Daca dezamagirea este acuta si dureroasa, vom si plange pentru ceea ce nu putem schimba.

Copiii sunt profund emotionali, iar partea rationala si matura a creierului lor nu functioneaza la fel de bine ca cea sensibila. La majoritatea copiilor in varsta de 7 ani, vezi din ce in ce mai mult gandirea „pe de o parte si pe de cealalta parte”, dupa cum o numeste psihologul american  Gordon Neufeld. De exemplu, daca copiii mici voiau dinadins cereale la micul dejun, insa nu erau decat oua, ei ar fi putut spune, „Pe de o parte, eram incantat de cereale, dar pe de alta parte, pot manca si oua”. Majoritatea copiilor de doi, trei si chiar patru ani se lupta puternic cu acest lucru, dar cei de sapte ani? Ei nu pot avea doua ganduri opuse. Cel mai adesea.

Ce s-a intamplat cand copilul a inceput sa planga furios?

Stim ca orice copil are probleme cu tranzitiile, ceea ce inseamna ca are dificultati in a trece de la suparare la tristete, de la frustrare la lacrimi. El a construit ceva in mintea sa, iar atunci cand acea imagine nu poate fi adusa la indeplinire, emotiile, durerea renuntarii sunt prea mult pentru el. Mai degraba decat sa planga sau sa se simta trist, mintea sa se misca incercand sa schimbe ceea ce nu functioneaza: „Acest lucru este inacceptabil. Voiam sa-l vad pe Eduard si sa ne distram impreuna. Acum nu se va mai intampla asta. Atunci, imi voi organiza o alta intalnire de joaca.” Niciunul dintre aceste lucruri nu este constient; este doar creierul imatur al copilului care incearca sa scape de durere. Si adultii fac acest lucru, fie ca se consoleaza in alcool, in fata televizorului sau supra-alimentandu-se. Este normal sa vrei sa scapi de durere. Grea este practicarea ramanerii in durere si deplasarea prin ea.

Pe langa toate astea, izbucnirile publice ale copiilor sunt stanjenitoare

Toti parintii se simt rusinati atunci cand copiii lor izbucnesc in public. Iar acea stanjenire si frustrare conduce la dorinta ta de a-ti pedepsi copilul: „Instinctul meu este ca, daca asa se va comporta, nu ar trebui sa mearga acasa la un prieten.” Imi place ca ai folosit cuvantul „instinct” caci acesta este codul obisnuit pentru „frica.” Cand actionam din instincte, reactionam, adeseori, la creierul nostru reptilian. Aceasta parte a creierului nostru se simte atacata de copiii nostri si este adesea provocata sa-i atace (sa pedepseasca) sau sa-i controleze pe copii. Nu spun ca ar trebui sa stai pur si simplu cand fiul tau loveste caruciorul surorii lui. insa nu trebuie sa-l pedepsesti pentru a-i dovedi ceva.

Asa ca lasa in trecut caracterul public al acestei izbucniri si gandeste-te cum sa-ti ajuti fiul sa treaca, cu mai multa usurinta, prin tranzitii:

1. Incearca sa-i spui vestile proaste cat mai privat si mai personal cu putinta. Acest lucru inseamna ca ar trebui sa iti iei fiul departe de ceilalti (inclusiv departe de frati), sa cobori la nivelul ochilor sai si sa va uitati unul in ochii celuilalt. Cand vorbim cu varfurile capurilor copiilor nostri, aproape totul tinde sa nu mearga la fel de usor ca atunci cand vorbim cu ei de la acelasi nivel.

2. Introdu-l vestii proste si sentimentelor sale ranite. Pentru ca ne iubim copiii, le vom transmite de multe ori vesti proaste, iar apoi vom incepe imediat sa incercam sa rezolvam lucrurile si ne vom transforma in majorete: „Dar este in regula! in schimb, putem merge in parc! Nu fi trist!” insa aceasta abordare rareori functioneaza la copiii care au probleme de tranzitie de la suparare la tristete. in schimb, ii poti creiona sentimentele: „Andrei, am vesti proaste. Edi nu se poate juca astazi, stiu cat de dezamagit si de suparat vei fi. Asta chiar e naspa.” Rezista nevoii de a rezolva situatia, deoarece acest lucru il trimite pe copil direct la manie. Vrei sa il pastrezi in dezamagirea sa pana are lacrimi.

3. Si cand plange, rezista in continuare nevoii de a incerca sa repari lucrurile. Poti fi acolo doar sa-l asculti, sa-l sustii si sa astepti ca furtuna sa treaca. Vrei sa il protejezi in aceasta durere pentru ca il pegatesti pentru multele dureri pe care i le va aduce viata, si cu cat se poate adapta mai mult la aceste dureri mici, cu atat va face fata mai bine durerilor mari ce vor veni.

4. Alege momentele in care sa-ti ajuti copilul sa se adapteze. Uneori este mai simplu sa permiti circumstantelor vietii sa se schimbe – nu este vina ta ca prietenul sau este bolnav – si apoi pur si simplu sa fii acolo pentru el. Poate ca ar fi fost plauzibil sa incerci sa aranjeazi o alta intalnire de joaca pentru el. Numai nu te implica in a face promisiuni pe care nu le poti indeplini, pentru ca doar iti vei crea mai multe necazuri.

Nu uitati ca acesta nu este un proces ce are loc peste noapte si ca trebuie sa ai rabdare cu tine insuti. Si mai ales cu copilul tau.

Parentingul pozitiv: ce este si de este mai bun decat parentingul traditional

Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plaseaza central copilul si il trateaza ca pe o personalitate unica. Expertii in educatia moderna a copilului sunt de parere ca aceasta abordare este pozitiva pentru dezvoltarea personalitatii sale. De fapt, acest gen de educatie deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i inteligenta, creativitatea si increderea in sine.

Succesul si popularitatea acestei noi abordari in educatie este de altfel strans legat cu cerintele societati actuale - care pune accent pe rezultate,independenta  si performanta in societate citeste totul mai departe aici.

 Citeste si: Replici pe care nu ar trebui sa le spui niciodata copilului tau

Mai multe despre psihologia copilului aici > 

redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda - in exclusivitate pentru Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2018
Luana este mamica si membru pe forumul Desprecopii

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️