"Alocatia lunara a unui copil bolnav este de130.000 de lei. Pe langa
aceasta suma, ar trebui sa primim lunar salariul de insotitor de 1,5 miliaoane
lei. Banii ajung insa o data la cateva luni, in transe de cateva sute de mii lei
", a declarat mama unei fetite de 13 ani, infectata inainte de 1990 de cadrele
medicale din Spitalul Judetean Giurgiu.
Femeia locuieste cu fetita intr-un camin de nefamilisti, nu mai au lumina
de cateva luni, de caldura nici nu poate fi vorba. Fetita nu mai merge la
scoala, cu toate ca este buna la invatatura si, cat a mers a luat in fiecare an
premiul intai. Radeau copii de e a ca e prea slaba asa ca decat s-o chinuiasca,
mama ei o invata sa scrie si sa citeasca. Ana-Maria stie ce boala are, insa nu
este speriata de ea, probabil si datorita faptului ca nu-si da inca seama de
gravitatea ei si de ceea ce se va intampla in viitor, de stigmatul unei
societati care nu intelege ca exista si astfel de copiii cu nevoi speciale...tot
ce-si doreste micuta este sa aiba o casa cu lumina si sa mearga din nou la
scoala...Pentru a mai castiga bani in plus mama fetitei a incercat sa se
angajeze : a castigat un post scos la concurs intr-o firma de croitorie insa
cand a declarat ce boala are copilul ei, directoarea a spus ca nu are cum primii
oameni ca ea in cadrul firmei si a dat-o afara...
Mamele copiilor bolnavi spun ca nu au cum sa le asigure necesarul zilnic de
hrana ( fructe, carne, minim 2 litri de lichid pe zi) pentru ca nu au banii
necesari daca salariile insotitorilor vin o data la 2-3 luni...
Un alt caz este cel al unui baiat de 12 ani infectat tot de medicii din
Giurgiu care desii este inregistrat ca seropozitiv inca din 1990 nu stie asta,
ca si parintii care au aflat abia in 1999..
Se pare ca Giurgiu, cu 382 de
copii seropozitivi ocupa primele locuri in statistica neagra a copiilor
infectati, raportat la numarul de locuitori. Cei mai multi dintre ei s-au
imbolnavit inainte de 1989, insa multi au fost infectati dupa 1990...si pe
nimeni nu pare sa intereseze soarta lor...Doamna ministru Daniela Bartos a
declarat ca rezolvarea situatie nu depinde de ea, salariile insotitorilor fiind
platite prin consiliile locale ( de catre cine oare, doamna ministru ????) iar
marirea acestora nu depinde de ministerul Sanatatii si Familiei ??!!! aruncand «
pisica moarta » in gradina Ministerului Muncii care nu a intarziat sa se spele
si el pe maini (si asa nu prea curate), replicand ca marirea salariilor si
alocatiilor nu depinde de minister si sa ceara la cei care le-au imbolnavit
copiii...La Guvern si Presedentie nu se mai dau autorizatii pentru proteste...pe
de alta parte parintii cer autoritatilor sa rezolve aceasta problema asa cum au
facut si in Valea Jiului unde fiecarei familii i se aloca lunar pentru hrana
copiilor cate cinci milioane lei....
Concluzia fireasca este ca nimanui nu-i pasa de ce se intampla cu acesti
copii...dar oare Spitalul Judetean Giurgiu nu poate fi tras la raspundere fata
de incompetenta si lipsa de profesionalism( desii se poate sa detina o asigurare
de "mal praxis"(rea practica) - se poarta acum) de care a dat dovada ? Ba da,
sigur ca se poate dar de unde bani, timp si resurse sufletesti pentru asa ceva,
cand parintii copiilor nu-si mai vad capul de greutatile traiului de zi cu zi ?
Pe ei cine-i ajuta ? Cui ii pasa ca nu au ce pune copiilor pe masa, pe langa
multi altii in aceleasi conditii ?? Chiar asa ne-am inrait incat sa trecem
nepasatori pe langa un om in suferinta si mai ales pe langa COPIII NOSTRII, cel
mai de pret DAR facut omenirii ?? Daca nu avem grija de ei nu avem grija de noi,
pentru ca ei sunt urmasii nostrii...
Marea intrebare : CUM POT FI AJUTATI ?
CINE TREBUIE S-O FACA? CUM PUTEM NOI SA-I AJUTAM ?
Eventualele raspunsuri sau sugestii se trimit pe adresa
info@desprecopii.com ptr. "Si ei sunt ai nostrii! "
Editor: Roxana Lilea, Bucuresti, 21 noiembrie
2001
Evalueaza acest articol
Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
despre copii infectati oricum nu pasa nimanui doar noua parintilor articole de genul asta ar trebui facute mai multe si pe intelesul tuturor
impresionant acest semnal, stiu ca e un articol mai vechi dar problema e atat de actuala!! poate fi despre oricine:( ma tem pentru toti copiii si nu stiu ce as face daca s-ar intampla copilului meu. chiar nu stiu ce e defacut, o sa ma gandesc insa foarte serios, de undeva trebuie sa incepem :(