Fiti “barbate”fetelor!

Tema:Pregatirea pentru nastere |

Cand am citit cateva articole la "Mamele povestind experienta nasterii", mi-am spus ca eu nu prea am ce scrie despre cum am nascut:nimic iesit din comun,nimic fenomenal. Ceea ce m-a determinat sa scriu randurile care urmeaza a fost acea "scrisoare de departe", pentru care iata, acest articol poate fi un raspuns. Si iata povestea mea, care incepe nu acum 3-4 ani, ci demult de tot, in copilaria mea: citeste mai departe

Trimite unui prieten Adauga la favorite Tipareste

Evaluat de 399 de cititori Evalueaza | 34 comentarii | Comenteaza | Comenteaza prin Facebook

Daca ar exista un top al celor mai fricoase persoane,cu siguranta , as ocupa primul loc. De cand ma stiu, am fost intotdeauna un exemplu elocvent de fricoasa.

Inca din clasele primare, imi aduc aminte cum cele mai groaznice zile din viata mea, erau cele in care trebuia sa ne vaccinam. De fiecare data eram ultima la rand, incercand sa gasesc o portita pentru a scapa de intepatura. Din pacate ,nu reuseam niciodata. Sfarseam, invariabil, prin a lesina doar la vazul seringii.

Apoi mai erau analizele de sange. Saraca mama,cat se chinuia sa ma convinga ca este neaparat necesar sa facem analiza. Avea mereu in geanta o sticluta cu apa si putina lamaie pentru cazurile de urgenta.

Acum, cand am devenit o femeie in toata firea, aceasta frica nu m-a parasit. Aceleasi lesinuri la fiecare analiza de sange. Acelasi nod in stomac de cate ori a trebuit sa ma duc la medic. Am preferat intotdeauna sa ma tratez de o boala pe cale medicamentoasa. Nu am suportat si nu suport acele, cutitele, foarfecele,orice obiect contodent si durerea in general. Se poate spune ca sufar de o fobie.

Cu toate acestea,in urma cu mai mult de trei ani,a sosit si clipa cand am aflat ca sunt insarcinata.Nu m-am speriat,m-am tinut tare. Reuseam sa constientizez faptul ca o nastere este un miracol atat de mare,incat orice impediment sufletesc trebuie lasat deoparte.

Din fericire pentru mine,am avut o sarcina relativ usoara:cu putine greturi si dureri,dar cu multa transpiratie si gafaieli.

Pe 14 august 1998,o zi superba si torida,specifica tarii in care ma aflu,au aparut primele contractii si mi-a curs putin sange(femeile au spus ca asta inseamna ca va fi baiat,dar n-a fost sa fie asa). Cu o seara inainte facusem o mica petrecere in 4:eu,bebe din burtica,sotul si sora mea.Mancasem cu nesat caviar si alte specialitati marine si am baut chiar o inghititura de whisky(chiar ma intreb si acum,daca aceste delicatese au vreun efect asupra declansarii nasterii).Asa ca am pornit in aceeasi formula ca in seara precedenta,spre maternitate.Bineinteles ca n-am uitat nici bagajul de spital.La ora 9 "trecute fix",am ajuns in fata spitalului.Spre norocul nostru,doctorul tocmai sosise si el.Am intrat intr-o sala in care ritmul cardiac al lui bebe a fost monitorizat.Eram destul de calma intre contractii,si ma bucuram de cate ori se deschidea usa pentru a lasa sa intre cand pe sotul meu, cand pe sora mea.Din celelalte camere se auzeau tipete de-a dreptul infricosatoare.Am intrebat ce se intampla si mi s-a spus ca este o pacienta care a cerut o anestezie locala(in vagin).M-am cutremurat toata si mi-am luat gandul de la orice fel de anestezie.

Din start nu ma gandisem la o cezariana pe "motiv de frica",deoarece frica de bisturiu si operatia in sine, ma oripilau.

Mi-am luat inima-n dinti,o cruciulita si o rugaciune in maini si am intrat in sala de nasteri.Si sunt convinsa ca toate acestea m-au ajutat sa nasc "usor" ,in masura in care o nastere normala poate fi numita usoara.

Sotul meu m-a intrebat daca vreau sa stea langa mine,dar in momentul acela am simtit ca nimeni in afara de mine,medic si D-zeu nu ma poate ajuta mai bine.Asa ca din fata fricoasa,care se temea de o analiza de sange,am devenit o femeie "cool",gata sa dea piept cu cele mai groaznice dureri.Pentru ca,in paranteze fie spus,oricine spune ca durerile nasterii sunt dureroase,dar nu chiar asa,cu siguranta nu a nascut niciodata, ori este un barbat.

Dupa 5 ore si 25 de minute din momentul in care am fost pusa sub observatia medicilor,am dat nastere unei fetite superbe de 4300 de gr.Stiu doar ca reactia asistentelor ,cand au vazut ce pepenas isi face aparitia, a fost una de genul:"Waw!Doctore,ce este asta?"Reactie care m-a inspaimantat la inceput, dupa care am fost repede linistita si mi s-a explicat acel semn al mirarii.Din cauza presiunii, fetita a suferit o fractura de clavicula(pe fisa scria:left clavicular fracture) si a fost pusa sub observatie imediat(din fericire).A trebuit sa-I imobilizam bratul stang (nu prin ghips-pur si simplu I-am prins maneca de partea din fata a hainutelor cu un ac de siguranta)si in mai putin de o luna totul a fost ok.I s-a prescris "Sterogyl"(ceva cu vitamina D din cate tin minte) pentru urmatoarele 2 luni.

Din pacate,ca la multe alte nasteri unipare (adica prima nastere-sicJ) am si eu doua mari regrete:prima ar fi aceea ca nu am stiut pe parcursul nasterii prea multe amanunte:dilatatie,pozitia copilului etc.Medicii vorbeau foarte incet si intr-o limba pe care de-abia incepusem sa o cunosc.Al doilea regret ar fi acela ca nu mi-am vazut fetita imediat dupa nastere:nu stiu din ce motive a fost spalata si dusa foarte repede in sala cu nou-nascuti.Asa ca am de gand ca la a doua nastere(o sa mai am oare curajul?)sa cer sa mi se explice totul si sa mi se arate copilul.

Iar pentru cele care vor naste curand ,am si eu cateva sfaturi,desi poate ca le-ati mai citit pe acest site:

  • inainte cu o sapatamana(asta deoarece nu se stie niciodata daca ati calculat corect sau daca bebe nu este nerabdator sa iasa) de ziua H,depilati-va.In nici un caz cu ceara depilatoare.Folositi lama de ras,crema depilatoare sau aparatul de depilat- pentru zonele mai putin sensibile.
  • cu cel putin doua saptamani inainte,ocupati-va putin de podoaba capilara.Cea mai potrivita tunsoare ar fi cea cu parul pana la umeri:nici prea lung,nici prea scurt,usor de pieptanat si spalat.Nu experimentati tunsori noi,pentru ca s-ar putea sa fiti dezamagita si sa va fie mai greu sa-l aranjati la repezeala.
  • daca va veti pregati bagajul de spital cu mult timp inainte de nastere,nu uitati sa cumparati capotul,camasa de noapte (cu o deschizatura sau nasturi in fata-pentru alaptat)si papucii cu cateva numere mai mari.Sa nu credeti ca imediat dupa nastere veti fi la fel ca inainte.Eu aratam de parca nici nu nascusem.Si mai ales picioarele le-am avut foarte umflate-a trebuit sa port un 40(in loc de 37).
  • nu in ultimul rand,sa nu uitati sa va incaltati cu o pereche de sosete calduroase(indiferent de anotimp),inainte de a intra in sala de nasteri.In timpul travaliului si dupa nastere vi se va face foarte frig,chiar daca afara sunt 39 de grade.
  • a!si inca un amanunt.In timpul nasterii ,probabil ca veti fi rugata sa nu atingeti abdomenul cu mainile.Asta deoarece,abdomenul va fi acoperit(cel putin asa a fost la mine)cu o panza sterila,pe care,ar urma sa fie pus copilul.Ei bine,eu nu m-am putut abtine sa-mi alin durerile prin mangaierea abdomenului,si a trebuit sa mi se schimbe panza de 2-3 ori,dupa care au renuntat si m-au lasat in pace.Sa fie oare asta motivul pentru care nu mi-au pus fetita pe abdomen?(se stie doar faptul ca in felul acesta placenta este expulzata mai usor).
  • si tot pentru "novice":extragerea placentei mai dureaza vreo jumatate de ora(eu crezusem ca nasc si gataJ) si este putin dureroasa.Apoi,daca vi s-a facut o epiziotomie,va mai dura si coaserea ei cel putin un sfert de ora(depinde de indemanarea medicului).
  • am citit ca lui bebe I se va pune in mod obligatoriu o caciulita pe cap. Ei bine, aici,in Liban nu se practica acest obicei. Fetita mea a ramas cu capul descoperit pana in iarna,cand ii puneam caciulita doar cand ieseam afara. Apropo de acest lucru,cand am fost in acel an in Romania,mama si alte femei de acolo se tot mirau ca eu nu-I pun caciulita pe cap in casa. Atata timp cand in casa este o temperatura la care un adult se simte foarte bine fara caciula si incotosmonit,la fel de bine se simte si bebe al nostru. Asta ar fi un sfat pentru mamicile actuale si viitoare:sa nu-si mai infofoleasca copiii in casa,atunci cand temperatura camerei trece de 19 grade.

Dupa cum vedeti,o nastere este o adevarata stratagema ,de a carui calitate depinde foarte mult viata a cel putin doua fiinte(in cazul in care nu aveti gemeni,tripleti etc).Iar aceasta calitate depinde nu doar de medic, ci si de cea care va da nastere:viitoarea mamica.Lasati grijile,teama,neincrederea,nesiguranta la o parte.Luati-va inima in dinti,inarmati-va cu cat mai multe cunostinte despre nastere,luati toate masurile necesare pentru o nastere fara incidente.Asigurati-va de sprijinul si caldura a cel putin unei persoane iubite.Capul sus si ,ca sa parafrazez o celebra replica,"fiti barbate ,fetelor!"

Nasterea este ceva sublim!

 Autor: Ortansa Nohra

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • forumul nasterea unei stele
    Nasterea unei stele

    Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

  • Alaptarea

    Cel mai bun cadou pentru bebelus. Probleme, experiente si povesti de succes din timpul acestui timp special.

  • Primele 365 de zile din viata de mama

    365 zile si nopti din viata de mama. Casa nou nascutilor DC.

  • Cabinetul PSI (psihologie)

    Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

  • Femina intim
    Femina intim

    Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime..

Ce se intampla la Desprecopii.com

5 comentarii din 34
Trimis de Irina

Am 35 de sapt, si se pare ca fetita mea e ff nerabdatoare sa ne cunoasca. Vreau sa nasc natural fara episiotomie sau medicamente pt durere. Sunt sigura ca am sa pot face asta atata timp cat imi pun in cap ca pot. Sotul si o prietene imi vor fi aproape asa ca am suport de la ei, daca nu fug pana nasc eu:)) . Am citit destul de mult despre nasterea naturala si am lucrat in sala de nastere 5 ani, sper sa fiu puternica si ca Dumnezeu ma v- a ajuta sa trec cu bine peste dureri si sa imi vad fetita sanatoasa. Asta e tot ce imi doresc acum . Multa bafta si fiti tari ca totul este posibil daca ne punem in minte ca se poate.

Trimis de Amalia

Eu am am 22 de ani si sunt insarcinata in 32 de saptamani tmia- fost foarte bine pana acum nu am avut grturi absolut nimik.Nu mi-e teama delok de nastere eu asa zic dar cand voi ajunge acolo cine stie ce va fi si cum va fi.....!!dar o sa imi iau inima in dintii si vreau sa fiu cat mai puternica pentru baietelul meuu.

Trimis de nicoleta

eu sunt mama si va spun sa nu va speriati ca nu este foarte rau cand nasti ca sunt mama si me drag de baietelu meu

Trimis de ionela

si eu am nascut gemani dar la vienaam nascut prin cezariana si nu mai am mari demne cca5cmnu am avut dureri sicopii sau nascut sanatosi

Trimis de Bianca

Buna la toate mamicile...sunt insarcinata in 29 de saptamani..este prima mea sarcina ..fricaa nu pot zice ca simt..insa emotii am...cat despre ace si multe altelee nu am treaba...chiestia e ca nustiu ce sa fac...sa nasc n0rmal sau cezariana...voi ce credeti?:D ast rasp:*

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile
Poti comenta si prin FaceBook mai jos.
Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.