Cand am citit cateva articole la "Mamele povestind experienta nasterii", mi-am spus ca eu nu prea am ce scrie despre cum am nascut:nimic iesit din comun,nimic fenomenal. Ceea ce m-a determinat sa scriu randurile care urmeaza a fost acea "scrisoare de departe", pentru care iata, acest articol poate fi un raspuns. Si iata povestea mea, care incepe nu acum 3-4 ani, ci demult de tot, in copilaria mea: citeste mai departe
Evaluat de 399 de cititori Evalueaza | 34 comentarii | Comenteaza | Comenteaza prin Facebook
Daca ar exista un top al
celor mai fricoase persoane,cu siguranta , as ocupa primul loc. De cand ma
stiu, am fost intotdeauna un exemplu elocvent de
fricoasa. Inca din clasele
primare, imi aduc aminte cum cele mai groaznice zile din viata mea, erau
cele in care trebuia sa ne vaccinam. De fiecare data eram ultima la rand,
incercand sa gasesc o portita pentru a scapa de intepatura. Din pacate ,nu
reuseam niciodata. Sfarseam, invariabil, prin a lesina doar la vazul
seringii.

Apoi mai erau analizele de sange. Saraca mama,cat se chinuia sa ma
convinga ca este neaparat necesar sa facem analiza. Avea mereu in geanta o
sticluta cu apa si putina lamaie pentru cazurile de
urgenta.
Acum, cand am devenit o femeie in toata firea, aceasta frica nu m-a
parasit. Aceleasi lesinuri la fiecare analiza de sange. Acelasi nod in stomac de
cate ori a trebuit sa ma duc la medic. Am preferat intotdeauna sa ma tratez de o
boala pe cale medicamentoasa. Nu am suportat si nu suport acele, cutitele,
foarfecele,orice obiect contodent si durerea in general. Se poate spune ca sufar
de o fobie.
Cu toate acestea,in urma cu mai mult de trei ani,a sosit si clipa cand
am aflat ca sunt insarcinata.Nu m-am speriat,m-am tinut tare. Reuseam sa
constientizez faptul ca o nastere este un miracol atat de
mare,incat orice impediment sufletesc trebuie lasat
deoparte.
Din fericire pentru mine,am avut o sarcina relativ usoara:cu putine
greturi si dureri,dar cu multa transpiratie si gafaieli.
Pe 14 august 1998,o zi superba si torida,specifica tarii
in care ma aflu,au aparut primele contractii si mi-a curs putin sange(femeile au
spus ca asta inseamna ca va fi baiat,dar n-a fost sa fie asa). Cu o seara
inainte facusem o mica petrecere in 4:eu,bebe din burtica,sotul si sora
mea.Mancasem cu nesat caviar si alte specialitati marine si am baut chiar o
inghititura de whisky(chiar ma intreb si acum,daca aceste delicatese au vreun
efect asupra declansarii nasterii).Asa ca am pornit in aceeasi formula ca in
seara precedenta,spre maternitate.Bineinteles ca n-am uitat nici bagajul de
spital.La ora 9 "trecute fix",am ajuns in fata spitalului.Spre norocul
nostru,doctorul tocmai sosise si el.Am intrat intr-o sala in care ritmul cardiac
al lui bebe a fost monitorizat.Eram destul de calma intre contractii,si ma
bucuram de cate ori se deschidea usa pentru a lasa sa intre cand pe sotul meu,
cand pe sora mea.Din celelalte camere se auzeau tipete de-a dreptul
infricosatoare.Am intrebat ce se intampla si mi s-a spus ca este o pacienta care
a cerut o anestezie locala(in vagin).M-am cutremurat toata si mi-am luat gandul
de la orice fel de anestezie.
Din start nu ma gandisem la o cezariana pe "motiv de frica",deoarece
frica de bisturiu si operatia in sine, ma oripilau.
Mi-am luat inima-n dinti,o cruciulita si o rugaciune in maini si am
intrat in sala de nasteri.Si sunt convinsa ca toate acestea m-au
ajutat sa nasc "usor" ,in masura in care o nastere normala poate fi numita
usoara.
Sotul meu m-a intrebat daca vreau sa stea langa mine,dar in momentul
acela am simtit ca nimeni in afara de mine,medic si D-zeu nu ma poate ajuta mai
bine.Asa ca din fata fricoasa,care se temea de o analiza de sange,am devenit o
femeie "cool",gata sa dea piept cu cele mai groaznice dureri.Pentru ca,in
paranteze fie spus,oricine spune ca durerile nasterii sunt dureroase,dar
nu chiar asa,cu siguranta nu a nascut niciodata, ori este un
barbat.
Dupa 5 ore si 25 de minute din momentul in care am fost pusa sub
observatia medicilor,am dat nastere unei fetite superbe de 4300 de gr.Stiu doar
ca reactia asistentelor ,cand au vazut ce pepenas isi face aparitia, a fost una
de genul:"Waw!Doctore,ce este asta?"Reactie care m-a inspaimantat la inceput,
dupa care am fost repede linistita si mi s-a explicat acel semn al mirarii.Din
cauza presiunii, fetita a suferit o fractura de clavicula(pe fisa scria:left
clavicular fracture) si a fost pusa sub observatie imediat(din fericire).A
trebuit sa-I imobilizam bratul stang (nu prin ghips-pur si simplu I-am prins
maneca de partea din fata a hainutelor cu un ac de siguranta)si in mai putin de
o luna totul a fost ok.I s-a prescris "Sterogyl"(ceva cu vitamina D din cate tin
minte) pentru urmatoarele 2 luni.
Din pacate,ca la multe alte nasteri unipare (adica prima
nastere-sicJ) am si eu doua mari
regrete:prima ar fi aceea ca nu am stiut pe parcursul nasterii prea multe
amanunte:dilatatie,pozitia copilului etc.Medicii vorbeau foarte incet si intr-o
limba pe care de-abia incepusem sa o cunosc.Al doilea regret ar fi acela ca nu
mi-am vazut fetita imediat dupa nastere:nu stiu din ce motive a fost spalata si
dusa foarte repede in sala cu nou-nascuti.Asa ca am de gand ca la a doua
nastere(o sa mai am oare curajul?)sa cer sa mi se explice totul si sa mi se
arate copilul.
Iar pentru cele care vor naste curand ,am si eu cateva sfaturi,desi
poate ca le-ati mai citit pe acest site:
Dupa cum vedeti,o nastere este o adevarata stratagema ,de a carui
calitate depinde foarte mult viata a cel putin doua fiinte(in cazul in care nu
aveti gemeni,tripleti etc).Iar aceasta calitate depinde nu doar de medic, ci si
de cea care va da nastere:viitoarea mamica.Lasati
grijile,teama,neincrederea,nesiguranta la o parte.Luati-va inima in
dinti,inarmati-va cu cat mai multe cunostinte despre nastere,luati toate
masurile necesare pentru o nastere fara incidente.Asigurati-va de sprijinul si
caldura a cel putin unei persoane iubite.Capul sus si ,ca sa parafrazez o
celebra replica,"fiti barbate ,fetelor!"
Nasterea este ceva sublim!
Autor: Ortansa Nohra
Forumuri specializate
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.
Cel mai bun cadou pentru bebelus. Probleme, experiente si povesti de succes din timpul acestui timp special.
365 zile si nopti din viata de mama. Casa nou nascutilor DC.
Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime..
Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj
Am 35 de sapt, si se pare ca fetita mea e ff nerabdatoare sa ne cunoasca. Vreau sa nasc natural fara episiotomie sau medicamente pt durere. Sunt sigura ca am sa pot face asta atata timp cat imi pun in cap ca pot. Sotul si o prietene imi vor fi aproape asa ca am suport de la ei, daca nu fug pana nasc eu:)) . Am citit destul de mult despre nasterea naturala si am lucrat in sala de nastere 5 ani, sper sa fiu puternica si ca Dumnezeu ma v- a ajuta sa trec cu bine peste dureri si sa imi vad fetita sanatoasa. Asta e tot ce imi doresc acum . Multa bafta si fiti tari ca totul este posibil daca ne punem in minte ca se poate.
Eu am am 22 de ani si sunt insarcinata in 32 de saptamani tmia- fost foarte bine pana acum nu am avut grturi absolut nimik.Nu mi-e teama delok de nastere eu asa zic dar cand voi ajunge acolo cine stie ce va fi si cum va fi.....!!dar o sa imi iau inima in dintii si vreau sa fiu cat mai puternica pentru baietelul meuu.
eu sunt mama si va spun sa nu va speriati ca nu este foarte rau cand nasti ca sunt mama si me drag de baietelu meu
si eu am nascut gemani dar la vienaam nascut prin cezariana si nu mai am mari demne cca5cmnu am avut dureri sicopii sau nascut sanatosi
Buna la toate mamicile...sunt insarcinata in 29 de saptamani..este prima mea sarcina ..fricaa nu pot zice ca simt..insa emotii am...cat despre ace si multe altelee nu am treaba...chiestia e ca nustiu ce sa fac...sa nasc n0rmal sau cezariana...voi ce credeti?:D ast rasp:*