Va tineti bebelusul in brate si acesta isi inchide ochisorii din cauza luminii puternice. In acest moment, un neuron legat de retina sa, realizeaza o conexiune cu unul din creier aflat in zona vizuala a cortexului. Ii atingeti usurel palma cu degetul dvs: il va apuca, il va strange si ii va da in cele din urma drumul. Terminatiile nervoase (neuronii din palma sa) stabilesc legaturi cu cei din creier din zona senzitiva-motoare a cortexului. Plange in toiul noptii, il hraniti si ii zambiti cu drag: va observa pentru ca natura a facut astfel incat distanta de la ochii dvs. la cei ai copilului sa fie egala cu distanta pana la care copilul nou nascut vede. citeste mai departe
Trimite unui prieten 
Adauga la favorite 
Tipareste
Evaluat de 570 de cititori Evalueaza | 7 comentarii | Comenteaza | Comenteaza prin FacebookMuzica, ajuta la realizarea circuitelor neurale
Cercetatorii de la Universitatea din Konstanz - Germania, afirma faptul ca expunerea la muzica determina realizarea circuitelor neurale. In creierul a noua cantareti la chitara, examinati cu ajutorul rezonantei magnetice, dimensiunea zonei somato-senzoriala din cortex, dedicata degetului mare de la mana stanga era semnificativ mai mare decat la altii care nu cantau. Cat cantau acestia in fiecare zi, nu este relevant si nu afecteaza dimensiunea hartii corticale.
Dar varsta la care au inceput sa cante, conteaza: cu cat un copil va canta mai timpuriu la un instrument, cu atat cortexul ii va aloca o zona mai mare. Ca si alte circuite formate in copilarie, este afectat si cel legat de muzica. Wayne State's Chugani a cantat la chitara din copilarie, dupa care a abandonat-o. Mai tarziu, a inceput sa ia lectii de pian impreuna cu fiica sa. Invata cu usurinta, dar nu-si putea "convinge" degetele sa-I urmeze instructiunile. In momentul in care a reinceput sa cante la chitara, a regasit-o cu usurinta, "cantecele ii erau inca in cap".
Logica: efectul structurii
Oamenii de stiinta banuiesc ca toate "mintile" ordonate se caracterizeaza prin structuri similare ale retelei neuronale. " Daca lucrati cu copii mici, - afirma ei - nu trebuie sa-i invatati matematici superioare sau sah. Dar, acestia sunt interesati de muzica , si pot chiar sa compuna melodii." Astfel ca, au fost facute studii pe 19 prescolari pe care i-au inscris la lectii de pian sau de muzica.
Efectul Mozard
Dupa 8 luni, cercetatorii au descoperit faptul ca, acesti copii si-au imbunatatit in mod substantial capacitatea de a se orienta in spatiu, comparativ cu alti copii care nu au luat lectii de muzica (rezolvau usor labirinturi, desenau figuri geometrice si reconstruiau cu usurinta blocuri de lego bicolore). Mecanismul din spatele "efectului Mozart" ramane invaluit in mister, dar cercetatorii banuiesc ca, atunci cand copiii isi exerseaza neuronii ascultand muzica clasica, " isi excita structura intrinseca a creierului si il utilizeaza intr-o masura mai mare in sarcini mai complexe.
Emotiile stau la baza dezvoltarii sociale
Baza circuitelor neuronale care controleaza emotiile este pusa inainte de nastere. Mai apoi, parintii le dezvolta. Poate ca, cea mai puternica influenta, este ceea ce psihiatrul Daniel Stern numeste atasament. Daca tipetelor de placere ale bebelusului li se raspunde cu zambete si imbratisari, daca bucuria de a descoperi ceva nou este impartasita, circuitele pentru aceste emotii sunt realizate. Aparent, creierul utilizeaza acelasi traseu pentru a genera emotii si pentru a raspunde la ele. Daca o emotie este reciproca, semnalele electrice si chimice care au produs-o, sunt mult mai puternice.
Daca emotiile sunt privite cu indiferenta - aceste circuite devin confuze si in final se distrug. Ideea este sa nu priviti cu indiferenta tot timpul aceste emotii - exceptiile nu vor afecta copilul pe viata . Dupa unele studii, o mama incapabila sa impartaseasca emotiile copilului pentru ca este foarte pasiva, va avea un copil incapabil sa simta emotii sau bucurii. Un tata isi linisteste cu blandete copilul atunci cand acesta tipa, altul il pune in patutul lui; o mama isi imbratiseaza copilul care tocmai si-a lovit genunchii, o alta tipa la el: " este numai din vina ta!". Prima reactie este importanta pentru linistirea copilului, celelalte nu dovedesc sincronizare emotionala. Intre 10 si 18 luni, multe celule din cortexul prefrontal, responsabil cu emotiile, sunt gata sa formeze conexiuni. Circuitele par sa se constituie si sa se dezvolte in mod controlat, sunt capabile sa calmeze starea de agitatie prin insuflarea ratiunii in iesirile emotionale.
Se pare ca, atitudinea parintilor in sensul calmarii, antreneaza acest circuit, astfel incat, copilul invata sa se calmeze singur. Stresul si indiferenta distrug aceste circuite. Acestea toate se petrec foarte devreme dar efectele se vor vedea mai tarziu.Aceste circuite se afla in "amigdala", o structura mititica, situata adanc in creier, care "scaneaza" toate intrarile de natura emotionala. Impulsurile vizuale si auditive sunt captate de amigdala inainte de a ajunge in zona "rationala" a neocortexului.
Daca un sunet sau o imagine a fost dureroasa inainte - un tata beat care ajunge acasa si-si bate familia - amigdala inunda circuitele cu neurochimicale inainte ca informatia sa fie procesata de creier. Amintirea tatalui "amenintator" va induce frica! Daca circuitele sunt excitate in acest fel o perioada mai lunga, creierul ramane in "alerta maxima". Chiar si atitudinile nonverbale: expresii faciale, zgomote puternice - pot fi periculoase. Ca rezultat, cortexul nu se mai dezvolta corespunzator si are probleme in a asimila informatii complexe, cum ar fi limbajul.
Miscarea: inca din perioada fetala creeaza circuite functionale in creierul bebelului
Miscarile fetale incep pe la 7 saptamani si se fac simtite undeva intre 15 si 17 saptamani. In acest moment, regiunile din creier care controleaza miscarea incep sa se dezvolte. Perioada critica dureaza ceva: celulelor din creier le trebuiesc in jur de 2 ani , pentru a controla miscarea si pentru a forma circuite functionale. Daca veti restrictiona activitatea, veti inhiba procesul de formare al conexiunilor sinaptice din creier. Fereastra aceasta se va inchide cativa ani mai tarziu: un copil imobilizat inaintea varstei de 4 ani, va invata eventual sa mearga, dar niciodata fara a se impiedica, fara defect.
Exista multe circuite care inca nu au fost descoperite
Exista multe circuite care inca nu au fost descoperite, si nu in ultimul rand, multe influente ale mediului inconjurator care sa le influenteze pozitiv sau negativ. Oamenii de stiinta au stabilit faptul ca putin dupa varsta de 3 ani, cresterea IQ-ului incepe sa nu mai fie atat de spectaculoasa. A fost facut un experiment numit "Proiectul Abecedar". 120 de copii din familii nevoiase au fost implicati intr-una din cele 4 grupe prestabilite: educatie intensiva intr-o institutie de invatam de la 4 luni la 8 ani, de la 4 luni la 5 ani , de la 5 ani la 8 ani si deloc. Veti intreba "ce inseamna a educa un copil de 4 luni?"
Cu cat copiii sunt inscrisi mai devreme intr-o forma de invatamant (cresa, daycare, gradinita), cu atat vor fi mai mari castigurile pentru dezvoltarea lor
Nimic deosebit: sa-I vorbesti, sa te joci cu el (cum ar fi cucu-bau), sa-l ingrijesti. Toate jocurile specifice fiecarei varste sunt descrise in cartea : "Learningames" - toate cele 200 de activitati destinate dezvoltarii cunoasterii, limbajului, dezvoltarii din punct de vedere motor sau social. Ramey and Frances Campbell de la Universitatea din Carolina de Nord au aratat faptul ca, copiii implicati in Proiectul Abecedar inca din faza prescolara sunt mult mai buni la matematica si la citire in jurul bvarstei de 15 ani, comparativ cu copiii neimplicati in proiect.
Cu cat copiii sunt inscrisi mai devreme intr-o forma de invatamant, cu atat vor fi mai mari castigurile. O interventie in acest sens dupa varsta de 5 ani, nu aduce nici un beneficiu din punctul de vedere al IQ-ului. Apare ca evidenta intrebarea: daca "fereastra mintii" se inchide, pentru marea majoritate, inainte de a intra in scoala primara, orice speranta este pierduta pentru copiii ai caror parinti nu s-au gandit sa-I stimuleze aratandu-le poze sau vorbind cu ei in scopul dobandirii unui vocabular adecvat? Nu! Creierul isi pastreaza abilitatea de invatare intreaga viata.
Niciodata nu este prea tarziu pentru stimularea creierului copilului dvs.
Cu toate acestea, copiii ai caror circuite neurale nu au fost stimulate inainte de a merge la gradinita, nu vor ajunge niciodata sa fie ceea ce ar fi putut fi. Poate veti spune: niciodata nu este prea tarziu! Afirma Joseph Sparling, initiatorul "proiectului Abecedar" ; dar, se pare ca este ceva foarte special legat de primii ani de viata.
Important de retinut este faptul ca, ne nastem cu un potential imens - potential care poate fi pus in valoare numai daca este "scris", daca este prelucrat!
Comunitate: Forumuri de specialitate
Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine -
deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.
Parintii intreaba, parintii
raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune
intrebari la obiect altor parinti
autor: Echipa Desprecopii.com, Articol aprobat de Colegiul Medicilor Desprecopii.com
Toate
drepturile rezervate, Desprecopii.com 2008
Mai cititi :
Forumuri specializate
365 zile si nopti din viata de mama. Casa nou nascutilor DC.
Cel mai bun cadou pentru bebelus. Probleme, experiente si povesti de succes din timpul acestui timp special.
Intrebari si raspunsuri la obiect despre cresterea copilului.
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.
Va asteptam si pe: Jurnal de sarcina | Supereva.ro | Supercopii.com | Despredragoste.com | Numedecopii.com | Retete Culinare
Copyright © 2000-2011 Desprecopii.com. Toate drepturile rezervate.
Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj
SINCERE FELICITARI PENTRU INTREGUL CONTINUT AL ACESTUI SITE! In primul rand, as dori sa-i explic lui Robert de ce ar trebui sa isi lase copilul pe mainile unor persoane numite educatori, care
Foarte bun articol si adevarat. Numai ca am o nemultumire in legatura cu ceva ce s-a scris in el. Mai la sfarsitul articolului, scrie ca ar fi bine sa-ti dai copilul la o forma de invatamant cat mai devreme, ca copilul sa se dezvolte cat mai bine. Asta presupune ca noi, parintii copilului nu suntem in stare sa ne crestem copilul asa cum trebuie, de aceea trebuie sa platim pe altcineva ca sa ni-l creasca in locul nostru. Stiu ca la cresa sau la gradinita copilul va avea un alt mediu, se va juca cu alti copii, jucarii, va avea muzica, culori si alte activitati. Dar credeti ca noi, parintii, nu putem sa le oferim alti copii cu care sa se joace: (frati, surori, veri, verisoare, vecini - toti copii de varsta copilului nostru)? De asemenea, noi, parintii suntem in stare sa le oferim muzica, instrumente muzicale, jucarii, culori si altele. Si cel mai important dintre toate, numai noi parintii, repet: numai noi parintii putem sa le oferim copiilor nostri afectiune si iubire. Oricat de mult ai plati pe altcineva, un strain niciodata nu-i va arata afectiune si iubire copilului tau. Pentru ca persoana respectiva este acolo doar ca sa ia un salariu, sa poata trai in lumea aceasta. Pe cand noi, parintii am da orice ca sa ne facem copiii cat mai fericiti. Cel putin asa asi face eu. Cat despre altii care au impresia ca un strain platit, ar face o treaba mai buna decat ei in crestera copilului lor, atunci sigur ca acel copil va fi mai bine crescut de un strain. Nu vreau sa supar pe nimeni cu comentariul meu, dar eu am fost foarte suparat cand am vazut insinuarile din articolul acesta; si anume doar nu au scris negru pe alb, dar ce au spus este aceasta:
este foarte interesant eu am o fetita de 6 luni si ii vorbesc din prima zi de viata i povestesc ori ce ii cant si se simte fericita cand sant cu ea ar fiiminunat ca si alti parinti sa procedeze astfel cred ca am avea viitori adulti mult mai iubitori cu cei din jur mai intelegatori mult mai inteligenti mult mai comunicativi mai toleranti intr un fel cred ca sansa sta in mana fiecarui parinte
intradevar, este un articol foatre interesant si instructiv. fetita mea in varsta de 9 luni adora sa
Articolul mi se pare de-a dreptul senzational! Cred ca fiecare parinte ar trebui sa fie constient de importanta dezvoltarii psihice a copilului in aceeasi masura in care este interesat de acordarea ingrijirii necesare si de pastrarea starii lui de sanatate. In Romania, putin mai multa educatie pe aceasta tema nu ar strica. Ceea ce ma intristeaza cu adevarat este ca la noi in tara se vorbeste foarte putin despre aceste lucruri si prin librarii nu gasesti mai nimic care sa te puna in tema. Voi stiti sa fi aparut pe la noi vreo carte de Francoise Dolto sau Melanie Klein? In orice caz sustin cu tarie ideea ca noi, parinti, trebuie sa ne informam cat mai mult posibil pentru a sti ce sa cerem si cum sa ne comportam cu copiii nostri mai ales in aceasta sfera atat de delicata a psihicului. Ignoranta nu poate fi invocata ca scuza, iar daca ratam varsta asta extraordinara a copilului (0-3 ani) cand creierul lor este capabil de atatea lucruri uimitoare inseamna ca deja le punem limite in ceea ce vor face ei ulterior. Mi-ar placea sa citesc mai multe opinii despre acest articol. Diana