Povestea celui de-al treilea muschetar!!!

Povestea celui de-al treilea muschetar!!!

Povestea celui de-al treilea muschetar!!!

Ani in urma, scriam in blogul meu ca visez sa am multi copii.  Adica, treceam printr-o perioada grea ca nu reuseam sa raman gravida. Si asa, mereu visam cu ochii deschisi. Visam ca mergeam pe strada cu Alin. Si ca Alin avea de mana o fetita si parca un baietel....eu impingeam un carut cu un alt copil si ca in burtik la mine un jr facea tumbe. Cam asa ceva .....cam asa arata visul meu.

Material original publicat pe in sectiunea Nasterea unei Stele. Va asteptam si pe dumneavoastra sa publicati povestea unica a nasterii puiutului dvs.

Pana la urma D-zeu m-a ajutat si l-am avut pe Alessio. Primul meu copil. O lume de descoperit. Senzatii de nedescris. Dar un copil foarte dificil ca nu dormea cursiv mai mult de 20 de minute....noaptea se trezea de "jdemii" de ori. O perioada care din pacate m-a epuizat psihic si mai ales fizic. Chiar si asa.....tineam sa mai am copii. Dar doar inca unul. Nu mai reuseam sa ma gandesc la copii multi. Si cum mereu i-am vrut apropiati ca varsta, uite ca ne-am pus "pe prestat". Si ca prin minune, dupa numai o luna de incercari am ramas gravida.


 

Pe atunci Alessio avea doar 7 luni. Da stiu, prea mic. Dar Mattia, al doilea copil al meu asa a vrut sa vina. Asa i-a fost scris. Si ne-am bucurat enorm. Cum scria la semnatura unui membru Desprecopii: Exista lucru mai frumos decat un copil: DOI copii.

Deci, eram super fericiti si multumiti. Dar greu. E foarte greu sa cresti doi copii asa mici. Cel putin ptr mine a fost greu. Alessio avea abia 16 luni cand s-a nascut Mattia si deci la varsta asta inca nu intelegea ce si cum. Abia incepea sa lege 2 cuvinte. DEci a fost destul de greu. De aceea, capitolul copii pentru mine se incheiase. Eram completi.

Ma simteam completa. Singurul care inca spera sa mai facem un copil era Alin. Sotul. Zicea si el nu acum, dar intr-un viitor da. Spera la o fetita. Uneori incerca sa ma "imbuneze" cu chestia ca o fetita e atat de frumusica stiti voi bla bla bla.

Ajunsese un moment ca trebuia deja sa ma gandesc cum voi face cu baietii la toamna. In octombrie 2010 ar fi trebuit sa incep serviciul. Si deci trebuia sa vad cum fac cu baietii. Tot cam pe atunci stiu ca incepusem sa iau contraceptive. Si uite domle ca nu imi mai priau. Corpul meu nu le mai accepta. Dureri de cap ingrozitoare de ajunsesem sa iau cate 4 , 5 analgezice pe zi. Sangerare aveam deja de 2 saptamani si nu se mai oprea. Si uite asa dupa 2 sapt le-am intrerupt. Cum le-am intrerupt, cum au disparut si durerile de cap. Acest lucru a cam pus-o pe ganduri pe doctorita mea si astfel mi-a dat sa fac , cateva analize de sange.

Analizele au scos la iveala faptul ca nu puteam sa mai iau AC. Si asa ne gandeam ce metoda de contraceptie ar fi fost buna pentru mine...............cand ii spusesem ca luna asta am avut o menstruatie cam ciudata. La care scumpa mea doctorita ma intreaba daca am facut vreun test de sarcina. Sa cad jos. Cam ciudat ce m-a intrebat..........mi s-a parut mie. Noroc ca stateam pe scaun si ca era aer conditionat in cabinet ca altfel sigur as fi cazut.

Ajunsa in masina.....Alin se uita la fata mea alba ca varul si preocupat ma intreaba ce-a zis...........asteaptandu-se saracu' sa ii spun cine stie ce grozavie in legatura cu analizele mele de sange. I-am povestit totusi cum sta treaba si am mers la farmacie..........pasii urmatori ii stiti. Testul....ajunsul acasa........intratul in baie....pisu...............si VOILA'!!!!! TESTUL SUPERRRRRRRRRRRRRRR POZITIV!!!! Sa cad jos! Nu! Nu poate fi adevarat.

S-a mai nascut o stea!
Mamicile DC povestesc povestea nasterii puiului lor:

Nasterea: modalitati si calmarea durerii

 Forum specializat, comunitate si suport

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Am fugit in camera, m-am aruncat pe pat si da-i in plans. Si plangi, si plangi, si plangi. Veti spune: ce frumos!! De fericire!!! ei...nu....plangeam de disperare. Eram disperata ca testul era pozitiv. Nu eram pregatita ptr o a treia sarcina si mai ales intr-un timp asa de scurt. Mattia avea abia 6 luni. Alessio si el nici macar nu avea 2 ani jumate. Fara nici un ajutor.De la frati, bunici, matusi......eram singura si superrrr disperata. Plangeau si pietrele cu mine. Asta a fost primul soc. Al doilea a fost cand am realizat ca eu facusem un tratament cu injectii si bausem atateaaaaa pastile antiinflamatoare ptr o lombalgie crunta care imi aparuse cand il nascusem pe MAttia. Deci eu eram gravida cand am facut toate aceste lucruri.Si de aici a pornit o perioada extrem de stresanta si obositoare pentru toti.

Am mers la un spital bun , la medici zic eu buni si asa m-au asigurat ca dat fiind ca acel tratament il facusem cand sarcina era abia abia la inceput.....ar trebui sa fie totul ok. Dar stiti cum se zice : pana nu te vezi cu sacii in caruta....nu crezi. Oricum, din acest punct de vedere m-am mai linistit.

Zilele treceau.....iar eu ma luptam din ce in ce mai mult cu durerea de spate. Ce mai...stia tot poporul de durerea mea. O durere, care ajunsese la limita "bunului simt" . Fac si eu haz de necaz. Dar efectiv nu mai puteam suporta durerile. Imi era permis sa iau doar paracetamol......care efectiv nu ma ajuta deloc. Il beam degeaba. Si asa, am ajuns ca nici la cumparaturi nu mai reuseam sa merg. Ca ma intorceam indoita. Copiii ma surmenau enorm. Na saracii, cum sa inteleaga ei ca mami nu reuseste sa stea jos pe covor cu ei sa se joace.....cum sa inteleaga ei ca mami nu reuseste sa se tavalesca prin pat asa cum faceau cu tati si multe , multe alte chestii. Atata paracetamol ce am luat si atata ce m-am mai plans de durere de spate ca saracul Alessio cum ma vedea ca pun mana la spate incepea sa ma intrebe daca ma doare spatele. Si cand ii spuneam; da, mami....ma doare spatele.El , dragul de el, imi spunea : mami ia pastila. Dulceata lu' mama.

Si uite asa m-am decis ca trebuie sa fac cezariana. Ptiuuuuu am iscat o furtuna. Nimeni.Adica gresesc: doar mama m-a sprijinit sa fac cezariana. Toti imi spuneau ca nu e ca te duci sa te tunzi.....ca nu e ca e ceva usor,etc.etc.etc. Offf si chestia asta ma depresa si mai mult.
Am reusit sa iau legatura cu un doctor ortopedic si astfel sa am o recomandare de la el ptr cezariana. Dupa o vizita la ginecologul care as fi vrut sa-mi faca cezariana s-a decis ca pe 17 februarie voi face cezariana. Ma linistisem. Eram multumita ca reusisem sa ma programez ptr cezariana, reusisem sa ma pun de acord cu sora mea sa vina sa-l ajute pe Alin cu baietii atat timp cat eu eram in spital. Deci mergea totul ca pe roate. Mai ramanea sa am rabdare sa treaca timpul. Incetul cu incetul am inceput sa-mi cumpar cate o camasa de noapte, o pijama.....stiti voi.....chestii dintr-astea.

Pe 9 februarie am fost singura acasa cu baietii. Mai toata ziua am avut contractii dar nu le-am prea bagat in seama. Spre seara totusi parca gluma se ingrosa. De pe la 23,25 am inceput sa le monitorizez. Si le aveam la fix 5 min una de alta. Au continuat tot asa pana la 2,00. In tot acest timp eu incepusem sa-mi pregatesc bagajul. Stiind ca voi avea cezariana pe 17 nu mi-am facut bagajul, cu gandul ca oricum am timp. Da' de unde!!! La 1 noaptea nu faceam altceva decat sa intorc hainele lui Marco de pe calorifere. Am calcat pe urma cateva si m-am dus sa ma culc. Atunci miam dat seama ca nu mai aveam contractii.Era ora 2,00. La 4,00 insa m-am trezit in contractii. Am continuat sa-mi fac bagajul dar asa in mare ca nu reuseam deloc sa ma concentrez. Dimineata Alin s-a dus la munca. Urma sa lucreze toata ziua. Nu vroiam sa lipseasca de la munca, in caz ca era o alarma falsa. De fapt, speram sa fie o alarma falsa. Am imbracat baietii si i-am dus la gradinita. Eu m-am intors acasa, am facut un dus, am mai aruncat cate ceva prin bagaj si am plecat la spital. Ajunsa aici am dat peste o doctorita tare antipatica. Nu era convinsa sub nici o forma de recomandarea doctorulu meu ortopedic de a face cezariana. Si asa m-au pus pe monitorat, au inceput totusi sa ma pregateasca ptr cezariana si am mers sa ma viziteze medicul LOR ortopedic. Acelasi raspuns: tre' sa fac cezariana. Ca e riscant sa ma hazardez sa fac cezariana. Adica el nu se risca sa ma sfatuiasca sa nasc natural.

Ma rog.....ptr a vedea daca e o alarma falsa mi-au facut o perfuzie cu un medicament in speranta sa oprim contractiile. Dupa mine se oprisera, dar dupa aparatul ala nu. Spre seara la un nou control si o noua tura la monitorat, doctorita a decis sa ma interneze. Eram oarecum bulversata ca nu prea imi dadea explicatii ca sa inteleg intr-adevar de ce ma interneaza. Colul uterin nu se modificase, contractiile erau cand si cand......dar chiar si asa doctorita a vrut sa ma interneze.  A doua zi, dupa o noua tura de toate cele s-a decis sa imi faca cezariana. Norocul meu a fost ca am dat de doctorul cu care vorbisem sa-mi faca cezariana pe 17......deci a fost minunat. Mai naspa a fost momentul anesteziei ca nu reusea sa mi-o faca. Era anestezie in spinala.Si uite ca totusi am trecut si de hopul anesteziei.Stateam cu fata in sus si ma uitam la roata aia de "lustra" ptr medici. Si efectiv imaginea mea, corpul meu il vedeam ca printr-o oglinda. Si cand am realizat ce vedeam eu acolo brrrr ce m-am cutremurat.Ca efectiv vedeam cum ma taiau.Cum taiau strat cu strat.Deci as fi putut sa vad " live" cum imi scot copilul.Dar nu am fost atat de curajoasa si am intors capul. Pe tot timpul operatiei am tot avut dureri.........anestezia a fost facut alandala.....imi facusera si morfina ptr a ma linisti.De aceea eram atat de euforica si aveam un somn......stateam cu ochii inchisi si asteptam.LA un moment dat am auzit o asistenta de acolo cum striga; uite capul.....si gata uite-l pe Marco! Era asa ciudat. Nesimtind durerile nasterii parca nici nu nasteam.Am auzit la un moment dat un planset ascutit si suparat. Cand mi l-au apropiat sa-l vad....era tot ghemuit in bratele asistentei.Incruntat si suparat. Cineva ii deranjase somnul. Am inchis ochii si am incercat sa nu imi fuga din minte imaginea copilasului meu. Eram atat de fericita si ma simteam ciudat. Imi ziceam: gata Dana!Ai reusit! Ai adus pe lume cel de-al treilea copilas. Plangea mititelu'! A luat note bune. Un copil sanatos si dorit. Chiar daca inceputul a fost stresant....pe urma a mers totul ca pe roate.

Ajunsa in salon abia asteptam sa-l tin in brate. Cand mi l-au adus......ptiuuuuuuuuu o gramada de amintiri. Cand l-am nascut pe Alessio m-au pus in camera cu patul numarul 7. Cand am nascut pe MAttia m-au pus in aceeasi camera dar in patul cu numarul 8. Acum destinul a facut sa ma intorc in patul numarul 7. Deci totul a fost scris. D-zeu a vrut asa. El a vrut efectiv sa intre in casa noastra cel de-al treilea muschetar. Viata e grea.Stiti si voi, dar e dracului de frumoasa. E frumoasa si dincolo de greutati si plansete, exista satisfactia unei familii implinite.


Dana cu cei trei copilasi muschetari :)

Asta este povestea noastra. Mami Dana si tati Alin impreuna cu cei 3 muschetari : Alessio, Mattia si Marco va doresc toate cele bune. Am incheiat un capitol din viata noastra, dar incepem altele. Mult mai frumoase si interesante. Gradinita, scoala, primii pasi. Ptiuuuu ce ne asteapta...:)))

autor: danangie, membra a comunitatii Desprecopii.com - cititi aici topicul original de pe forumul S-a mai nascut o stea

Desprecopii.com  - Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2011

 Forumuri recomandate

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

Despre nastere si sanatatea familiei mai cititi:

Pregatirea pentru nastere

Alimentatia sanatoasa a familiei

Recuperarea mamei dupa nastere

Sanatatea femeii

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • forumul nasterea unei stele
    Nasterea unei stele

    Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

  • Alaptarea

    Cel mai bun cadou pentru bebelus. Probleme, experiente si povesti de succes din timpul acestui timp special.

  • Primele 365 de zile din viata de mama

    365 zile si nopti din viata de mama. Casa nou nascutilor DC.

  • Cabinetul PSI (psihologie)

    Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

  • Femina intim
    Femina intim

    Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime..


Ultimile 1 comentarii
Trimis de diana batori

dragut ..kiar f dragut:)

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.