Intimidarea si hartuirea intre copii: sfaturi de siguranta

Intimidarea si hartuirea intre copii: sfaturi de siguranta

Intimidarea si hartuirea intre copii: sfaturi de siguranta

Copiii se nasc cu puterea de a gandi, de a face zgomot si a se misca :)) Inca din momentul in care incep sa respire, puterea le apartine. Ca adulti, ii putem ajuta sa invete cum sa isi foloseasca acea putere intr-un mod responsabil. Daca alegem sa-i lasam sa se descurce pe cont propriu, ne putem astepta de asemenea sa provoace cel putin cateva daune de-a lungul drumului. Cum ne invatam copilul cum sa se fereasca de cei care il intimideaza si cum il educam sa nu intimideze alti copii... iata sfaturile de la Desprecopii:

Copiii se nasc cu puterea de a gandi, a face zgomot si a se misca. Inca din momentul in care incep sa respire, puterea le apartine. Ca adulti, ii putem ajuta sa invete cum sa isi foloseasca acea putere intr-un mod responsabil. Daca alegem sa-i lasam sa se descurce pe cont propriu, ne putem astepta de asemenea sa provoace cel putin cateva daune de-a lungul drumului.

Copiii isi experimenteaza puterea, si acest lucru este normal. Cei mici pot spune cu usurinta cuvinte ca "loveste" sau "taci". Dupa doar cativa ani insa, ei descopera puterea acestor cuvinte si avanseaza la "Nu vreau sa fiu prietenul tau!". Nu dupa mult timp, tot acesti copii vor descoperi probabil ca puterea cuvintelor se afla in porecle, barfe, dar si tacere - o alt fel de putere atunci cand este folosita pentru a ignora sau evita un alt copil. Mai cititi: Cum ii putem invata pe copii toleranta

Pentru a invata cum sa controlezi aceasta putere in mod responsabil si a face fata situatiilor este nevoie de timp.

Avand in vedere cat de multa putere au acesti copii, si de cati ani este nevoie pentru a invata sa o foloseasca constructiv, nu e de mirare ca hartuirea in grupurile de copii apare pretutindeni.

Problemele de siguranta adesea mentionate ca agresiune ce au loc in momentul cand tinerii fac abuz de putere includ: fuga, tachinarea, excluderea, lovirea, amenintarea, poreclele, barfa, batjocora, si toate celelalte forme de agresiune si hartuire (inclusiv cele care au loc pe internet).

Adultii au toate motivele sa se astepte ca hartuirea in comportament este probabil sa apara in orice grup de copii sau tineri, in special in scoli, unde multe persoane cu foarte putina experienta de gestionare sunt impreuna zilnic, intr-un spatiu foarte mic, cu un numar relativ mic de lideri adulti. Mai cititi: Presiunea de a fi perfect

Desi auzim adesea spunand, "Lasa-i sa isi rezolve problemele singuri" am vazut frecvent ca rezultatul abordarii a scapat rapid de sub control. Drept dovada, este crucial sa evitam aceste probleme si sa prevenim incidentele izolate de intimidare, ce dau nastere la un comportament distructiv sau daunator, si care devin in timp un mod de viata.

Greselile sunt parte din invatare, si tinerii vor face greseli pe masura ce invata sa isi foloseasca puterea. Unele greseli pot cauza probleme mici, altele pot provoca daune sau rani grave. Indrumarea si supravegherea adultilor sunt esentiale pentru gestionarea greselilor copiilor mai mici si pentru prevenirea celor semnificative si daunatoare.

Tinerii care fac abuz de putere au nevoie de indrumarea unui adult calm, care poate impune anumite limite astfel incat acestia sa invete consecintele comportamentului lor.

Copiii care sunt intimidati de comportamentul unui coleg de exemplu, au nevoie de oportunitati sa practice toate caile in care isi poate folosi puterea de a ramane in conditii de siguranta si pentru a obtine ajutor in caz de nevoie. Ei au nevoie de reasigurarea ca responsabilitatea de a mentine un mediu care este fizic si emotional in conditii de siguranta este in intregime o responsabilitate de adult. Mai cititi: Copiii au nevoie de disciplina

Copiii care isi folosesc puterea in moduri care provoaca, necesita interventia unui adult. Cercetarile arata ca un comportament de  intimidare intr-un grup poate fi recompensat social; lasand problema sa se rezolve de la sine este de natura sa duca la probleme mai mari, daunatoare si la un comportament distructiv.

Adultii au ani de experienta de viata pe care se pot baza atunci cand sunt dispusi sa se supuna unui risc.  Multi tineri insa, fac aceeasi alegere dar fara experienta vietii. Cu toate acestea, a spune unui copil ca trebuie sau ar trebui sa reactioneze in fata unei agresiuni atunci cand acest comportament il pune in pericol, este nedrept, nerealist si putin probabil sa rezolve problema. Uneori, cea mai buna modalitate de a sprijini pe cineva care este tinta unor agresiuni de comportament este de a pleca rapid si in liniste pentru a obtine ajutor. Mai cititi: Timiditatea: cum sa ii ajutam?

Sfaturi de siguranta - cum va puteti ajuta copilul sa se descurce in astfel de situatii:

1. A pasi mereu calm si increzator
Oamenii de orice varsta sunt mai putin probabil sa fie deranjati, daca par calmi si increzatori. Practicati impreuna cu copilul mersul cu spatele drept, dar nu tensionat, privind in jur cu o fata relaxata  si pasind increzator.

2. Nu da frau liber sentimentelor
Este normal sa te simti speriat sau furios atunci cand oamenii incearca sa te intimideze, insa aratand frica, furie, agresivitate sau intimidare se pot creea probleme mai mari. Ajutati-va copilul sa isi imagineze ca este spreriat, trist sau furios in timp ce practica mersul mai sus mentionat, astfel incat sentimentele sa nu il copleseasca.

3. Evitarea conflictelor
Cele mai bune tactici de auto-aparare se numesc "negarea tintei", care practic  inseamna "a nu fi acolo". Practicati impreuna cu copilul o situatie in care acesta trebuie sa evite un posibil conflict prin a se retrage increzator si cu grija, fara ca sentimentele sa il dea de gol.

4. Totul are o limita
Invatati copilul sa isi aseze mainile in fata pieptului si sa spuna cu o  voce clara, calma si ferma "Stop!". In acelasi timp, copilul trebuie sa aiba o statura dreapta, sa isi priveasca agresorul in ochi cu o fata calma, si sa foloseasca un ton al vocii clar si calm (exersati tonul vocii pentru a nu se simti agresivitate sau amenintare).

5. Filtrarea cuvintelor jignitoare
Cuvintele urate sunt dureroase, in special pentru cei sensibili. Ajutati-va copilul sa isi imagineze ca prinde acele cuvinte in mana si le arunca, astfel incat ele nu ajung sa il raneasca. Ideea de un ecran in jurul inimii si mintii ii ajuta de multe ori sa filtreze aceste cuvinte jignitoare.

6. Exluderea din grupuri
Exluderea este o forma grava de agresiune. Ea ar trebui sa fie in mod clar impotriva regulilor scolii si a grupurilor. Copiii pot practica persistand in includerea lor intr-un joc, sau de asemenea, luand masuri rapide si increzatoare atunci cand observa un altul fiind lasat pe dinafara.

7. Obtinerea ajutorului - si persistenta
Copiii inca invata abilitatile sociale. Fara o indrumare calma a unui adult, se vor rani reciproc. Invatati copilul sa obtina ajutorul unui adult daca se afla in imposibilitatea de a rezolva sau opri singur o problema. Deoarece adultii spun adesea "Rezolva singur problema", invatati copilul sa practice zicand calm si increzator "am incercat sa rezolv singur problema, dar se agraveaza. Va rog sa ma jutati."

8. In ultima instanta: auto-apararea
Copiii trebuie sa stie cand au dreptul sa foloseasca tehnici de auto-aparare  pentru a opri persoana respectiva sa ii raneasca. Este foarte important sa le explicati ca forta fizica se aplica in ultima instanta - atunci cand sunt pe cale de a fi loviti si nu pot scapa sa caute ajutor. Discutati cu copilul dumneavoastra ca nu este bine sa loveasca pe nimeni. Daca ii dati permisiunea sa utilizeze forta fizica in caz de urgenta, asigurati-va ca il invetati cateva miscari adecvate varstei, care sunt putin probabil sa cauzeze rani mari, cum ar fi o lovitura la fluierul piciorului.

Va asteptam sa povestim pe forumul parintilor la Parintii intreaba si raspund.

 Cititi: TEST: Ce fel de mama esti?

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

Despre psihologia copilului, la aceasta varsta, mai cititi

 Ce trebuie sa stie mamele despre baieti? 
 Timiditatea: cum sa ii ajutam? 
 Sa intelegem depresiile copilariei 
 Copii avantajati la scoala si in viata
 Copilul unic la parinti: despre crestere si educatie 
 Comunicarea cu adolescentii - 5 sfaturi pentru a o imbunatati 
 10 secrete ale meseriei de mama
 Cum ii putem invata pe copii toleranta

autor: Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate 2011

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate

Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie.
Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

Bolile copilului

Toate bolile aici>

Articole despre psihiologia copilului

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Sanatatea familiei (lucruri care ne privesc pe toti)

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)




Ultimile 1 comentarii
Trimis de daniela

Buna ziua,o problema fote asemenatoare problei explicate in articolul mai sus mentionat intampinam si noi.Fetita mea in varsta de 5 ani si 10 luni este la gradinita cu orar prelungit(camin)si avem de mai bine de un an probleme cu o alta fetita care o jigneste continuu,pune pe alti copii sa nu se mai joace cu cu fetita mea..iar aceste lucruri se repeta aproape zilnic,am discutat cu parintii fetitei respective dar deageaba,am discutat cu educatoarele dar nici un rezultat,copilul meu vine aproape in fiecare zii suparata,trista de la gradinita zicandu-mi : mami iar ma jignit,mami iar a pus pe alta colega sa nu se mai joae cu mine,mami iar ma facut urata..ma duc la gradi eu ca si parine si incerc sa explic pe cat mai elegant posibil aceasta situatie ...mi se spune ca o sa fie mai atente doamnele educatoare o zii doua nu se intampla nimic dupa aceea iar se repeta situatia.Am incercat sa schimb atitudinea fetitei mele pt. ca ea este foarte sensibila,foarte cuminte si exagerat de ascultatatoare,am incercat sa ii spun jigneste si tu daca esti jignita,vb. urat,loveste...apara-te singura ca eu nu pot sa fiu mereu langa tine..dar nu reuseste se inhiba,sufera si tace..si vine plangand acasa spunand-mi mami nu pot sa jignesc pt. ca este urat,mami nu pot sa lovesc pt. ca e copil si ea,mami nu pot sa tip la ea pt. ca ma cearta doamna educatoare..ce este de facut?va rog din suflet dati-mi un sfat,un ajutor...pur si siplu nu mai stiu cum sa procedez...Tin sa mentionez faptul ca fetita mea este foarte sensibila si emana foarta multa dragoste in jurul ei..adica pe orine ce vb. frumos cu ea..ea ii iubeste si ii pretuieste..cre ca se datoreaza faptul ca in familia noastra a vazut doar iubire,doar intelegere,a avut parte numai de vb. frumoase,cum ar fii ingeras lui mami,printesa lui tati sau scumpa si cumintica tuturor celor apropiati fmiliei noastre...ce e de fcut sa ne schimbam noi caracterul sa fim mai rai,sa ne jignim,sa zbieram,sa ne lovim doar ca sa invat copilul sa se apere impotriva unei fetite prost crescuta?e posibil ca parintii acelui copil sa ii se para normal comportamentul rauvoitor,sau educatoarelor sa nu le pese ca un copil nevinovat si cuminte poate sa sufere atat de mult incat sa ajunga la o depresie si la cosmaruri noptile si sa nu se ia nici o masura?va rog din suflet da-ti un sfat..un ajutor...va multumesc anticipat tuturor...

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile
Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.