Operatiunea „Olita“ in 7 zile

Antrenamentul poate avea succes dacã porneste atunci când micutul este pregãtit emotional si fiziologic si când mama este si ea  gata sã devinã un antrenor rãbdãtor.

Destul de des, trecerea de la „cârpe“ la olitã este o piatrã de încercare pentru mama nerãbdãtoare sã scape de schimbatul scutecelor ca pe bandã rulantã. Cu cât mai devreme, cu atât mai usor - sunã unul din sfaturile bunicilor. Dar reusita la vârste prea mici e întâmplãtoare sau, mai degrabã, rezultatul unui veritabil chin pentru amândoi, presupunând exasperarea mamei în fata nenumãratelor esecuri, frustrarea copilului care nu întelege de ce tipã la el cei din jur.

Secretul adevãratei reusite nu e simplu: trebuie sã descoperi momentul când cel mic resimte dorinta, impulsul de a folosi olita. În orice caz, este bine sã stii cã nu e indicat sã te gândesti la olitã înainte ca mititelul sã împlineascã un an, de fapt nu înainte de un an si sase luni, iar cea mai bunã perioadã pentru a începe fãrã chinuri este, la majoritatea copiilor, între 2 si 3 ani. Cu observatia cã sunt copii - si nu putini - pentru care momentul trebuie amânat si mai mult.

Deci nu-l împinge sã facã un lucru de care nu este capabil încã - aceasta i-ar putea face mai mult rãu decât bine!

Pasul 1. Cât de devreme poti începe?

Nu te lua dupã presiunile pe care le fac cei din jur, mai ales bunicii. Ceea ce se fãcea pe vremuri tine mai mult de dresajul animalelor decât de acceptarea voluntarã.

Dacã insistenta ta vine din faptul cã astepti un alt copil si te cutremurã gândul de a avea doi în scutece, încearcã sã privesti situatia din altã perspectivã. Aparitia unui nou bebelus în familie este, în sine, o încercare dificilã pentru copilul cel mare, care nu mai poate face fatã si altor încercãri.

Dacã vrei sã reusesti trebuie sã stii când piciul este cu adevãrat pregãtit. De pildã, dacã observi „balta“ de pe covor când îl lasi în pielea goalã si vezi cã nu-si dã seama ce a fãcut, poti sã fii sigurã cã e mult prea devreme pentru olitã.

Ca sã începi antrenamentul cu sanse de succes, sunt importante câteva semne pe care poti sã le vezi usor în comportamentul lui. Este esential sã observi momentul în care vrea „un pisu“ înainte de a-si da drumul în pantaloni. Treptat, un copil foarte mic reuseste sã facã legãtura între ceea ce simte, ce înseamnã de fapt ceea ce simte el si rezultatul a ceea ce simte. Si tot treptat intrã în functiune cãile nervoase de la rinichi la creier. Capacitatea de a le controla - continenta, în termeni medicali - variazã de la copil la copil.

Si iar este bine sã stii cã, de obicei, poate mai întâi sã se controleze când face... treaba mare, decât... pe cea micã. Si cã fetitele sunt mai precoce decât bãietii în aceastã privintã!

Dr. Aurelia Simion, expert în dezvoltarea copilului mic, considerã cã acei copii care sunt ajutati  sã-si controleze musculatura învatã mai repede sã foloseascã olita si cu „accidente“ mai putine.

Pasul 2. Pregãteste din vreme ziua debutului

Spune-le si celor din casã ce ai de gând si cum ai sã faci - astfel câstigi aliati importanti.

Cumpãrã din vreme o olitã - unii spun cã o poti aduce în casã chiar de la prima aniversare a copilului, ca sã-i dai timp sã se obisnuiascã cu ea.

Începe prin a-l aseza în joacã, si e important sã-ti aduci aminte cã la vârsta lui se sperie de tot ceea ce este neobisnuit, strãin. Nu-si va aseza usor poponetul în gura balaurului! Lasã-l sã stea când si cât vrea el, chiar îmbrãcat. Nu-l forta, trebuie sã o facã numai atunci când simte el dorinta sau curiozitatea, altfel spus... când vrea. A, dacã vezi cã, din întâmplare, reuseste sã si facã ceva, laudã-i mãreata izbândã! Asa, va veni mai repede clipa când se va aseza si fãrã pantalonasi pe el. De-a lungul acestei perioade în care se obisnuieste cu ideea, e bine sã tii olita într-un anume loc... si, de fiecare datã când se asazã, aminteste-i cã poate sã stea oricât doreste si, de fiecare datã când face ce trebuie, laudã-l!

Continuã aceste sedinte - initial la întâmplare, apoi, dirijatã de orarul la care se produce „inevitabilul“, adu-l sã sadã pe olitã explicându-i mereu la ce foloseste acel obiect. Dacã nu poti sã observi o anume regularitate a iesirilor, fii atentã când i se înroseste fata, privirea i se concentreazã si „încremeneste“ brusc. E momentul... asazã-l repede pe olitã. Dacã îti iese figura, încearcã s-o repeti, mai ales dupã mese sau dupã ce se trezeste din somn.

Regularitatea momentelor când îi vine sã facã pipi sau caca nu înseamnã cã are control constient asupra acestor procese.

Nu-l forta! Expertul nostru ne spune cã asta este o pierdere de timp. Laudã-l de câte ori ai motiv. Dacã nu, pãstreazã-ti optimismul si rãbdarea. Blândetea e un bun aliat; treptat, va întelege ce vrei, va reusi sã lege si el toate aceste actiuni între ele si antrenamentul cu olita nu-ti va mai crea probleme.

Pasul 3. Fii consecventã când începi antrenamentul

Planificã totul pentru o perioadã când esti acasã si, timp de o sãptãmânã, nu mai adãuga alte lucruri de învãtat.

Semnele încurajatoare pot fi destul de subtile. Observi, de exemplu, cã îsi dã seama si se simte stânjenit cã si-a udat scutecul sau pampersul, îsi duce mâna la locul cu pricina sau chiar îti spune cã a fãcut pipi. Ori chiar te anuntã cã îi vine sã facã, înainte de a-i da drumul. Alte semne bune le ai dacã e capabil sã se tinã câteva secunde (ceea ce se întâmplã de obicei dupã ce reuseste sã-si controleze scaunul, ceva mai târziu, în al doilea an de viatã), dacã întelege ce-i spui când îi arãti olita, dacã descoperi cã s-a obisnuit sã se aseze singur...

Poti sã-i ceri cu blândete sã o foloseascã, întrebându-l dacã are nevoie de olitã - dar sã nu te enervezi dacã uneori o refuzã si prompt face în pantalonasi ceea ce îi ceri tu sã facã în olitã! Dacã se întâmplã asa, nu-l critica. Lasã-l sã i se dezvolte spiritul de independentã, nu mai decide tu pentru el când sã stea pe olitã. Scopul tãu este sã-l ajuti sã recunoascã singur semnele acestor momente.

În paralel, obisnuieste-l sã poarte haine mai putine - chilotei sau pantalonasi care pot fi scosi usor, la nevoie. Puteti merge împreunã sã cumpãrati pantalonasi - si ai grijã sã luati destui!!! Treptat, poti sã-l lasi tot mai mult fãrã scutec sau pampers în chilotei.

„Accidentele“ sunt inevitabile: în loc sã te enervezi, încearcã sã fii sensibilã la eforturile si nereusita lui. Accidentele se întâmplã mai adesea când este preocupat de joacã sau când se aflã într-un mediu cu care nu este familiarizat. De asemenea, boala, oboseala, vacantele... si un nou bebelus în casã pot duce la perioade în care parcã uitã complet ceea ce abia a învãtat. Cu întelegere pentru starea lui, nu cu mânie, poti trece cu vederea esecurile, dar fãrã sã te grãbesti sã te întorci imediat la pampersi sau scutece!

Înainte de a pleca de acasã, pune-l pe olitã. Îi ia timp pânã va învãta sã facã pipi „la comandã“, fãrã sã aibã întâi semnalul cã îi vine sã o facã, asa cã ai rãbdare cu el. Când iesiti împreunã, ia cu tine olita si nu te simti jenatã sã o folosesti oriunde e nevoie.

Dacã se împotriveste si vezi cã toate acestea nu merg si nu merg... uitã deocamdatã de antrenamente, lasã deoparte olita si nu mai vorbi de esec în fata lui. Peste câteva sãptãmâni, cu blândete, poti încerca din nou.

Pasul 4. Adio, scutece, adio, pampersi!

Dacã operatiunea „olita“ a avut succes mai multe zile, poti folosi scutecele sau pampersii doar peste noapte. Probabil va mai avea din când în când accidente, dar persevereazã. Adu-ti aminte cã mai are nevoie de tine pentru deprinderi care îi dau încã bãtaie de cap: sã-i desfaci fermoarul sau sã-i deschei nasturii pantalonilor.

Dacã începe sã se simtã confortabil si sigur pe olitã, poti sã-i explici cã si adultii au olita lor, toaleta (oricum, v-a vãzut intrând acolo!). Lasã-l sã se aseze pe toaletã, dacã devine curios, asistându-l la început, dar fãrã sã-l fortezi. El decide când va începe sã o foloseascã. 

Întåmplãri cu si despre olite
 

Cåteva  mãmici  îti  împãrtãsesc  din  experienta  lor:

• „Când o învãtam pe Ana sã facã la olitã, se întâmpla deseori sã nu vrea. Îi spuneam cã si eu merg la toaletã si-i sugeram cã poate sã stea lângã mine pe olitã si sã-si ia si ursuletul sã-l punã lângã noi douã pe olita lui. Nu numai cã am reusit sã o fac mai repede sã accepte olita, dar, mult mai devreme, s-a si despãrtit de ea preferând W.C.-ul.“ Laura, mama Anei - 6 ani

• „Cel mai neplãcut era când trebuia sã folosim olita în afara casei. Si eu mã simteam nelalocul meu în mijlocul unui magazin sau mi-era jenã de trecãtorii de pe stradã, asa cã i-am cerut sã nu facã pipi când nu suntem acasã. Are acum 7 ani si refuzã sã facã pipi în altã parte decât acasã. Are probleme mai ales în orele când este la scoalã. Regret cã nu am procedat normal atunci.“ Irina, mama lui Adrian - 7 ani

• „Când Mara a fãcut prima datã caca în olitã, a exclamat: «Seamãnã cu o broscutã.» Acum a devenit o joacã obisnuitã pentru ea sã gãseascã tot felul de asemãnãri si cam neplãcutã pentru mine când suntem în public si exclamã: «Vreau sã fac un purcelus!» Dar cel putin asa foloseste curent olita!“ Alexa, mama Marei - 2 ani

• „Mi-am dat seama cã, în fine, Adi a înteles câte ceva, când i-a cerut cu glas alarmat unei prietene venite în vizitã: «Tanti, nu sta pe fotolu nou, posi sã fasi pipi pe el!»“. Jana, mama lui Adrian - 2 ani

• „Corina a învãtat repede sã foloseascã olita pentru pipi, dar când trebuia sã schimbe registrul era în stare sã stea toatã ziua pe oalã. Mai mult, se supãra si-mi cerea sã-i dau voie sã facã în scutec. M-a îngrijorat atunci refuzul ei si nici nu prea stiam cum o sã ne descurcãm. Totul a fost doar o fazã si a trecut mult mai repede decât credeam.“ Beatrice, mama Corinei - 5 ani

Nopti fãrã scutece

• Sã începi sã te gândesti la dormitul fãrã pampers doar când copilul se scoalã dimineata cel mai adesea cu scutecul uscat, iar în timpul zilei poate sta pânã la 4 ore fãrã sã simtã nevoia sã facã pipi.

• Încurajeazã-l sã facã pipi înainte de a se duce la culcare; pune o olitã lângã pãtut si lasã o luminã de veghe. Nu utiliza pentru culcare un costum dintr-o bucatã, ci unul care sã permitã scoaterea rapidã a pantalonasilor de pijama si, la nevoie, a hãinutei udate.

• Pune sub cearsaf o folie protectoare acoperitã cu un prosop, pentru protejarea saltelei.

• Nu-l certa dimineata pentru accidentele din timpul noptii si, cu atât mai mult, nu-l certa noaptea. Vorbeste-i cu blândete dacã vrei sã nu dureze la nesfârsit.

Mai cititi