Ce e în mintea copilasului tãu

Un sâmbure de îndoialã mi-a intrat totusi în suflet, mai ales cã, la un ceai cu prietenele, am fost sfãtuitã sã nu-mi mai fac atâtea probleme, cã oricum Ionut nu-si va aminti nimic din primii lui doi ani de viatã.

Adevãrul este întotdeauna undeva la mijloc, sunt mii de articole care descriu miraculosul proces ce se desfãsoarã în mintea unui copil în primii lui ani de viatã. Psihologul Virgil Râcu afirmã cã „majoritatea oamenilor considerã memoria sugarilor ca fiind mai putin dezvoltatã decât cea a adultilor. Este o mare eroare. În primii doi ani de viatã, copilul îsi foloseste memoria într-o mãsurã mult mai mare decât la alte vârste. Însã ceea ce îsi aminteste e un conglomerat de lectii elementare de comportament si dezvoltare - pasii necesari pe care corpul sãu trebuie sã îi facã pentru a se ridica în picioare, pentru a zâmbi, pentru a gânguri, pentru a merge sau a vorbi“.

Diferenta dintre memoria unui adult si cea a unui bebelus nu constã în capacitãti diferite de înmagazinare, ci în tipul de experiente pe care le stocheazã. Înaintea vârstei de sase luni copiii folosesc ceea ce specialistii denumesc „memoria pre-explicitã“ iar între sase luni si un an memoria lor se apropie din ce în ce mai mult de cea a adultului. Cu alte cuvinte, pânã la sase luni, copilasii îsi amintesc lucruri fãrã sã le gândeascã, pentru ca apoi, pe mãsurã ce memoria li se dezvoltã, sã-si aminteascã evenimente asociate cu diferite emotii.

La copii, memoria e pusã în legãturã cu procesul de învãtare. Ei trebuie sã îsi aminteascã pentru a putea învãta ceva nou. Când avea aproape un anisor si se strãduia sã facã primii pasi, Ionut îsi fãcea de lucru pe lângã caloriferul încins; s-a atins o datã si nu i-a plãcut, s-a mai atins si a doua oarã, apoi a învãtat sã-l evite. Copiii se folosesc de memorie pentru a percepe si întelege lumea.

„Pe mãsurã ce crestem“, afirmã psihologul Virgil Râcu, „memoria nu se schimbã foarte mult, ci asociatiile pe care le realizãm între diferitele evenimente memorate sunt cele care se modificã“. Asta înseamnã cã, pe mãsurã ce ne maturizãm, memorãm într-o manierã personalã, iar evenimentele pe care le retinem capãtã o anumitã semnificatie, lucru pe care bebelusul nu îl poate face. 

„Toti pãrintii stiu cã în jurul vârstei de un an copilasul lor îsi aminteste cu claritate diferite lucruri. Cu toate acestea, el îsi va aminti doar acele lucruri care îi trezesc interesul. De exemplu, el poate sta zi de zi alãturi de bunica, urmãrind un serial. Tot ce îsi va aminti el peste ani este numele câinelui sau al pisicutei jucãuse, dar nu va avea nici o idee despre personajele serialului respectiv.“

Cu cât îti petreci mai mult timp alãturi de copilul tãu, cu cât îl atragi mai mult în jocuri care îi stimuleazã interesul, cu atât mai mult are sã-si aminteascã de toate acestea. Cred, dragã cititoare, cã deja ai remarcat acest lucru, mai ales dacã îti faci în mod regulat un anumit program împreunã cu copilul tãu (cum ar fi, spre exemplu, plimbarea în parc). Începând  de la sase luni, îsi va aminti locurile familiare, cum ar fi toboganul sau leagãnul. Dupã vârsta de un an, el îsi va arãta bucuria si nerãbdarea imediat ce intrati pe aleile parcului, trãgåndu-te de månã spre locurile lui favorite.

La adolescentã probabil cã nu-si va mai aminti toate detaliile, dar dacã va vizita acelasi parc, sufletul îi va fi invadat de acelasi sentiment de bucurie pe care îl avea la un an. În mod similar, nu va putea sã retrãiascã decât bucuria momentelor în care vã jucati de-a v-ati ascunselea, când cântai pentru el sau îi citeai seara povesti cu zâne si cu feti-frumosi. Dacã cineva îl va întreba, peste ani, cum a fost copilãria lui, va rãspunde, cu sigurantã, cã a fost una fericitã.

Asa cã, orice ar spune scepticii, efortul extraordinar pe care îl faci în primii ani de viatã ai micutului tãu nu va fi în van, îi va asigura amintiri fericite pentru tot restul vietii!  n

Ce îsi aminteste micutul?

• La nastere: tine minte maximum 15 minute si probabil cã tu esti singura persoanã pe care este în stare sã o recunoascã.
• La douã luni: îsi va aminti fata ta pe parcursul unei zile. Dacã altcineva va petrece tot atât de mult timp cu el, va fi recunoscut. Cu toate acestea, cercetãrile efectuate la Universitatea din Sheffield aratã cã un bebelus de douã luni nu este capabil sã îsi recunoascã imediat mama dacã aceasta poartã o pãlãrie. La douã luni, bebelusul memoreazã si este în stare sã recunoascã doar conturul fetei, spre deosebire de un copil mai „mare” care poate memora detalii cum ar fi ochii, gura, nasul.
• La trei luni: experimentele efectuate în Statele Unite ale Americii aratã cã micutii de aceastã vârstã sunt în stare sã retinã, timp de o sãptãmânã, detalii cu privire la figura cuiva sau obiecte.
• La sase luni: începe sã se formeze memoria bazatã pe cauzã-efect. Bebelusii pot sã înteleagã cum functioneazã memoria si se folosesc de ea pentru a efectua activitãti simple, cum ar fi lovirea unei mingi sau recunoasterea unei figuri. Copilul tãu va începe sã te imite: dacã tu duci mâna la nas, la fel va face si el!
• La douãsprezece luni: Uluitor, la aceastã vârstã copilul poate memora pe o duratã de pânã la un an, chiar dacã acest lucru nu este foarte evident pentru cei din jur. Acum poate face clar diferenta între obiecte si chiar între întrebuintãrile lor.
• La optsprezece luni: copilul tãu are o memorie care, nu o datã, îi uluieste pe cei din jur. Îsi aminteste adesea lucruri si persoane de care tu uitasesi cu desãvârsire. Totusi, memoreazã doar  ceea ce îl intereseazã.

Ajutã-l sã-si îmbunãtãteascã performantele

Bebelusii par niste pãpusele care nu fac altceva decât sã doarmã si sã mãnânce. Aceste fetisoare adorabile nu lasã sã se vadã nimic din ce se petrece în mintea lor. În realitate însã, evenimente uluitor de complexe se produc în fiecare moment în creierul copilului tãu. Structura lui geneticã oferã baza pentru dezvoltarea ulterioarã a intelectului si personalitãtii. La nastere, creierul uman este într-o mare mãsurã “nefinisat”. Copilul se naste cu o mie de miliarde de celule neuronale care trimit prelungiri specializate pentru conexiuni cu alti 10 pânã la 10.000 de neuroni. Se vor realiza astfel circa 100.000 de miliarde de conexiuni, cadrul fiind prestabilit la nastere. Însã tipul de legãturi se realizeazã în functie de experienta copilului. Spre exemplu, un copil care s-a nãscut cu cataractã (o boalã ce determinã opacifierea cristalinului), si care nu a fost operat în primii ani de viatã, îsi pierde vederea, chiar dacã ulterior defectul se reparã. Si asta pentru cã acele conexiuni (cãi) nefolosite degenereazã.

Cât priveste memoria, ea poate fi îmbunãtãtitã la orice vârstã. Pentru lucrurile pe care vrei ca el sã si le aminteascã, conditia e sã fie cât mai simple. Cel mai bun mijloc sã-ti realizezi acest scop este jocul. Initiazã-l în jocuri simple, cu caracter repetitiv, pe care el le va îndrãgi. Iatã câteva idei:

• La 3 luni, atinge-i o parte a fetei (nasul, bãrbia, obrazul) sau scoate limba si încurajeazã-l si pe el sã facã la fel.
• La 6-9 luni, citeste-i aceleasi povestioare în mod repetat; ascunde obiecte care-l intereseazã, sau ascunde-te tu.
• La 12-18 luni, pune-i în pãtut jucãrioare care se asambleazã simplu si aratã-i cum sã facã; numiti împreunã pãrti ale corpului, uitati-vã la fotografii. Ascunde o jucãrioarã sub o esarfã si îndeamnã-l sã o caute. Numãrati împreunã obiecte.