....n-am simtit altceva decit o spaima,pe care nu o pot descrie in cuvinte...Doar mai aveam aproape 1 luna pina la termenul nasterii...
Ce se intimpla oare cu micutul meu?

A fost o zi obisnuita,de duminica,o zi frumoasa de septembrie in care ne-am plimbat prin Gradina Copou cu tati si apoi am ajuns acasa,sperind sa ma odihnesc un pic,dar sa si maninc cozonac si mere-imi facuse plimbarea o pofta...Si abia mincasem cu doua ore in urma.Sotul meu imi spunea sa mergem la pina la Bucium,dar nu stiu,am simtit ca ceva nu este in regula.Mi-am taiat doua felii zdravene de cozonac si mi-am luat si doua mere si m-am asezat in pat.Si dintr-o data o durere sfisietoare mi-a sagetat spatele,apoi o senzatie puternica de a urina.Pina la baie,deja eram uda toata...singe...vai ce se intimpla....copilul...il pierd...atit,nimic altceva nu puteam gindi.Sun repede medicul pe mobil si imi spune:"nasti!!Eu sint in autocar,vin de la Curtea de Arges si cum ajung vin la spital.Tu mergi si te interneaza,si o cauti pe doamna dr.Sachs,ii spui ca vii din partea mea si ma sunati iar,sa-mi spuneti care este situatia".

Ii spun sotului meu:NASC!!!el se uita la mine inmarmurit si spune:nu se poate,doar mai este atita timp pina atunci.Eu il las sa-si revina si ma duc sa ma pregatesc.Noroc cu sacosa care era deja gata.Pornim repede spre spital intr-o viteza nebuna,ajung la triaj,vine doctorita,ma consulta si imi spune ca puisorul meu e gata sa vina pe lume.Il sunam pe doctor si acesta ii spune sa-mi puna perfuzii,doar,doar vor reusi sa-l mai tina pe viteazul meu cavaler inca un pic la caldurica.Merg in sala de travaliu.Contractiile sint la 5 minute,de durata cam 20-30 de secunde.Rezist deocamdata eroic,dar chiar si cu perfuzii,acestea devin din ce in ce mai dese la 3 minute,la 1 minut si tin cite 40-60 de secunde si chiar mai mult.Doua serii de perfuzii,timp de 4 ore,verificare vaginala-dilatia 2 cm,trecusera deja 6 ore de la prima contractie.Contractiile de accentuau din ce in ce mai tare....si in sfirsit doctorul meu a ajuns.....parca mi-a mai trecut din spaima,el este linga mine si am toata increderea in el.Voi face cezariana.....
...clisma...m-a durut mai tare decit toate contractiile(de 7 ore)la un loc.Aveam un hemoroid pe care mi l-a rupt si am simtit atunci ca mor de durere....

In sala de nasteri nu am apucat sa vad nimic,nu ma gindeam decit la puiul meu,daca e bine si nu va avea probleme,nascut fiind inainte de termen.Masa...lumina...masca de oxigen si apoi ....nimic.....
Parca murisem....incercam sa spun ceva,dar cuvintele mele se loveau de un geam inexistent,buzele mele nu puteau rosti nimic....tipete...Cristina revino-ti!!! respira normal....!!!Cristina respira normal...si respiratia mea nu vroia sa ma asculte...oxigenul introdus pe nara printr-un tub fin ma asfixia...si eu nu puteam sa fac nimic....totul in jurul meu era ireal...si apoi...
COPILUL ESTE BINE???ATIT AM PUTUT SA SPUN ...atit reuseam sa pronunt,incontinuu,- mi-a spus asistenta ca am intrebat de 30 de ori numai asta....-nu ma interesa ca nu pot sa respir,ca ceva se intimpla,vroiam doar sa stiu ce este cu puiul meu multasteptat....

LA 5 minute dupa miezul noptii pe 24 septembrie a venit pe lume fiul nostru,minunea daruita noua de Dumnezeu ,Mihnea Bogdan - 3 kg ,49 cm si APGAR 9.Nu mi-au pus sonda sa pot urina(si a fost foarte bine pentru ca fetele cu sonda s-au ales cu niste mincarimi vaginale infioratoare) si am strigat dupa o asitenta sa-mi aduca un bazinet.Senzatia de urinare fiind continua,dupa ce o chemasem de vreo trei ori,i-am spus sa-l lase acolo sa nu mai strig dupa ea.In sfirsit pe la 4 dimineata mi-am revenit complet din anestezie si mi-am sunat sotul...dragul de el,ii spusese doctorita ca nu nasc in noaptea aceea si mai bine ar merge acasa.Gituit de emotie,plingea de bucurie la telefon ca sintem bine amindoi si pe la 5 a ajuns la spital.

Apoi a venit doctorul si m-a vazut si impreuna cu d-na anestezista mi-au spus ca le-am tras o spaima grozava,refuzind sa respir...dar asta e alta poveste si nu mai conteaza.La ora 10 m-am dat jos din pat singura si apoi am mers cu liftul la etajul unde se afla copilasul nostru.L-am strins in brate si fetisoara lui mica si vesela mi-a umplut sufletul de bucurie.Semana leit cu taica-su si va dati seama ce mindru si "infoiat"era sotul meu.Gurita ii umbla in nestire dupa papica si marti dimineata cind mi l-au pus la san,parca facea asta,dintotdeauna.De marti seara a stat cu mine in camera,ceea ce cred eu ca este foarte bine,pentru ca simtindu-ma alaturi a dormit mult mai bine si linistit.Restul aventurilor din spital nu mai conteaza.

Tot ce conteaza e faptul ca micutul meu a fost sanatos,mincacios si vesel nevoie mare ,acum,un adevarat barbatel cu o personalitate de invidiat la 1 an si patru luni!!!

Despre restul,atmosfera de spital ,asistente ,etc.nu vreau sa mai vorbesc,pentru ca urasc spitalele si ar fi prea multe amanunte neesentiale,pentru ca stiti bine cum esti tratat in spitalele de la noi.Pot doar sa spun ca am dat,da DAAAT peste tot,dar unele persoane te tratau tot la fel ca si cind nu le-ai fi dat,asa incit...ce rost mai are sa continui.POT DOAR sa va spun ca doctorului meu ii port recunostinta,a avut grija de mine cit am stat in spital si dupa aceea la control,si nu mai spun de anii in care am facut tratament si m-a incurajat sa continui,sa nu renunt.

MULTUMIM DOMNULUI DR.ONOFRIESCU,DOAMNEI DR.SACHS SI DOAMNEI ASISTENTE DE LA NOU NASCUTI AZOICA LENUTA PENTRU TOT CE AU FACUT PENTRU NOI!!!

Cristina si Mihnea 

autor:palmyrah2002 membra a clubului desprecopii.com
toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici: forum/topic.asp?TOPIC_ID=4484

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️