Cum a aparut pe lume bebe Ken

Termenul era 27 Dec 2002. Parintii mei au ajuns in Japonia pe 18 Dec si toata lumea astepta,toti stateam cu sufletul
la gura....poate nasc azi,poate deseara,poate maine. Fiind si primul nepotel ai mei erau foarte emotionati.

In seara zilei de 21 Dec m-am culcat linistita nestiind ca bebe se pregateste sa vina.Dimineata,pe la ora 4, m-a trezit o durere surda in spate.Am sarit ca arsa si l-am trezit pe sotior.El e un tip caruia ii sunt necesare vreo 30 minute pana se trezeste complet.Dar spre surprinderea mea in cateva secunde a fost in picioare cu telefonul in mana si cu numarul de la spital.I-am spus sa nu sune inca. Era prea devreme,nu erau contractiile din 10 in 10 minute.

Am mers si i-am trezit pe ai mei si am mancat micul dejun. Pe la ora 9 dimineata contractiile erau cam din 10 in 10 minute si cei de la spital ne-au spus ca putem merge. Ne-am mai lalait noi putin, ne-am urcat in masina si pe la 10 jumatate eram la spital.

Am fost preluata de o asistenta tanara,care m-a dus intr-o sala dragutza,colorata in albastru.Acolo mi-a luat tensiunea, mi-a monitorizat contractiile si m-a ras pe unde trebuia. Apoi a venit doctorul si atunci am avut un soc puternic. Mi-a venit sa-mi iau jucariile si sa plec acasa.Nu era doctorul care imi supraveghease sarcina timp de 9 luni. Era doctorul de garda,nici nu-l vazusem niciodata. Ce era sa fac ? M-am gandit ca-i bun si asta. Mi-a facut un control scurt si dilatatia era de 1 sau 2 doar.
Mi-a spus ca voi naste in noaptea asta sau dimineata si mi-a facut formele pentru internare.

La ora 12 dupa-masa am ajuns in salonul unde urma sa ma chinui pana cand voi fi pregatita a merge sa-l nasc pe samurash.Un salon dragutz,cu peretii roz,cu televizor si doua canapele mari pentru apartinatori.Inca nu ma durea asa de tare.Cam ca si la ciclu.
Si nu erau dese inca contractiile.M-am imbracat in capotelul  primit de la asistenta si am mers la baie sa ma demachiez.Si....
bine am facut....ca daca ma prindeau contractiile alea puternice cred ca se alegea prafu de machiajul meu. De la 12 si pana la ora
18 m-am plimbat prin spital,am mancat pranzul,m-am uitat la televizor, am mai butonat la calculator.

De la 18 seara au inceput niste dureri ceva mai mari.Adica.....mergeam eu ce mergeam vreo 10 metri si apoi....auuu-au-au...si
trebuia sa ma chircesc.Si tot asa.Intre timp se schimbase si asistenta care trebuia sa aiba grija de mine.Pot spune ca am
avut noroc ca era chiar asistenta sefa,veteran,o tipa super care mi-a dat atata putere si m-a sustinut enorm.

De pe la ora 20 nu imi mai venea mie sa rad sau sa ma plimb. M-am asezat pe pat si am rugat-o pe mama sa ma frece la spate.
Saraca mama.....era cam palida si cam ingrijorata.Hehehe...ea stia cam ce ma asteapta cand vin valurile alea de dureri mai
puternice.Era si tata prezent si incerca sa mai zica niste glume haioase sa ma mai inveseleasca.Sotul meu statea pe pat,langa mine si ma incuraja,imi facea masaj,imi dadea sa beau apa. A venit asistenta si i-a ascultat inimioara pustiului.Bebe nu avea
probleme,poate era cam inghesuit.Asistenta m-a dat jos din pat si mi-a ordonat sa urc si sa cobor scarile...ca asa vor fi contractiile
mai puternice si o sa scap mai ieftin.

Noroc ca spitalul avea doar 5 etaje.Si am tot urcat si coborat scarile impreuna cu sotul meu pana la ora 22,cand am zis ca eu daca
nu stau in pat nu mai rezist.Era si normal ....dilatatia era deja 6 spre 7 si ma durea tare.De la 22 pana la 2 noaptea m-a durut
cel mai tare.Nu trecea o contractie ca iar venea alta.Deja ma saturasem...voiam sa nasc,sa imping,sa ma vad cu bebe in brate.

La etajul cinci al spitalului,unde sunt saloanele de ginecologie si sala de nasteri este si sectia de chirurgie.Faza haioasa este
ca langa salonul meu era salonul unui mosulica operat de nustiu ce.Si...trageam eu o strigatura de durere si la cateva secunde
se vaicarea si mosulica.Si tot asa pana cand am mers in sala de nasteri.Oricum cred ca eu am castigat ca tipam mai tare decat
batranelul...hihihi.

La ora 2 noaptea vine asistenta si doctorul si imi spun...hai sa nasti.Eu nu am crezut ca voi merge pe picioarele mele pana in sala
de nasteri,dar am mers.Mama era si mai palida,iar tata nu mai era in salon.Plecase la etajul 1 al spitalului ca nu a mai putut sa ma
auda cum tipam.Doar eu era vesela ca mai putin si il vad pe bebe.

Intram in sala de nasteri si ma urc pe masa. Era ora 2 jumatate dimineata. Sotului meu i se da un halat verde si o bonetzica haioasa de care am ras cam 5 minute.E pus sa stea la capul meu si sa ma incurajeze. Eu eram foarte fericita ca mai cateva minute si cele 9 luni de sarcina se vor incheia. Si...am inceput sa imping dupa indicatiile asistentei si medicului.
Si...tot intrebam...de cate ori mai trebuie sa imping ca sa iasa capul lui bebica.Ei tot imi spuneau ca de vreo 2-3 ori,dar ma duceau
cu zaharelul. Intre timp contractiile se rarisera si eu eram obosita de atatea ore de dureri si asteptare.
Doctorul o cheama pe alta asistenta. Mi se prezinta ca o cheama nu-stiu-cum.
Isi ia o scaritza-gen scaunel,se urca pe ea si imi spune ca o sa ma apese putin pe burtica sa iasa bebe mai repede.DAR...nu m-a apasat putin,a dat ceva mai tare dar a iesit bebe zburand.Inainte de a iesi bebe am auzit si doua paraituri..pac-pac.....gata ma taiasera.Credeam ca scap fara taietura.Bebe a plans de cum a iesit.L-am rugat pe sot sa-i numere toate degetele sa vada daca are tot echipa mentul in dotare.Si...mi l-au pus pe piept.Era ora 4.07 dimineata.

Inca putin murdar de toate cele.....dar ce frumoas mogaldeatza.Cum mi-a auzit vocea a incetat sa mai planga.O asistenta ne-a facut un polaroid cu noi doi si cu bebe proaspat iesit din burtica.

Ce bucurosi eram !!! Se terminase cu bine. Dupa 5 minute in care bebe a fost curatat,cantarit,masurat,verificat la toate cele l-au luat si l-au dus sa-l vada si parintii mei si parintii sotului.Eu am ramas pe masa inca 2 ore,cu nenea doctorul care ma cosea de zor,cu asistenta care ma invelea sa nu-mi fie frig si cu inca o tipa care imi tot infigea acul de la perfuzie si nu nimerea vena.

La 6.30 dimineata am fost dusa in salon. Eu am facut pe viteaza ca vreau sa merg pe jos. Am si incercat dar ma durea cusatura rau de tot. Au adus scaunul cu rotile si asa am fost transportata in salon. Ai mei painti si sotul erau deja acolo.
Deja facusera zeci de poze cu ala miku si mi le-au aratat pe toate. Eu,infometata rau nu am putut manca decat o tabla de cioco de
100 gr dupa care m-am simtit plina de putere.

Deodata imi pun mana pe burta si vad ca nu mai e asa mare. Bebe nu mai locuieste acolo. Si....atunci...am realizat ca copilul nostru se nascuse.
Cred ca am plans vrea jumatate de ora impreuna cu sotul. Eram bucurosi,bucurosi si foarte bucurosi.

Rezultatul celor 9 luni de sarcina Bebe Kenta,noi ii spunem Ken.
Nascut in 23 Dec,ora 4.07 dimineatza.
Un baietzas de 3025 gr.51 cm si scor Apgar 9.
El este totul pentru noi acum.
Ne face fericiti, puternici si ne invata atat de multe lucruri.

Cam asa a aparut pe lume bebe Ken.
Va pupam pe toti....mamice,burtici,aspirante,copilashi,soti.
Burticilor....sarcina usoara si curaj.
Se termina destul de repede si finalul este superb.
UN BEBE MIK !!!.

Samurai-lady si bb Ken.

 < Ken si taticul lui

autor: Samuray-lady, membra a clubului Desprecopii.com
toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici: forum/topic.asp?TOPIC_ID=4385