Leutul ......!

"Problema" e ca avand probleme foarte serioase cu auzul din copilarie, am facut mult tratament medicamentos pentru a ajunge la nivelul actual, si este adevarat ca medicii la vremea aia i-au spus mamei mele "sa nu se mire daca atunci cand voi fi mare le voi da i palma, intrucat tot tratamentul facut era asupra sistemului nervos, urechea fiind fizic sanatoasa!". Cert este ca imi doream un copil sanatos, si daca se putea fara doctori, pentru ca eram satui de ei! Fiecare zicea ca nu doare, si durea!

Deci eu nu prea am avut treaba cu ginecologul, o data a trebuit sa renunt la o sarcina, intrucat nu stiam ca ramasem insarcinata si luasem un tratament medicamentos pentru care nu se garanta sanatatea copilului!
Cand am ajuns la 30 de ani, chiar daca nu rezolvasem problema cu casa, ne hotarasem sa avem un copil, fetita vroiam noi, Andreea Ioana! Numai ca eu nu stiam ca am uter retrovers si altele, ( mi s-a aparut mie ciudat in acesti ani nu am ramas decat o singura data si atunci cu antibiotice, si doar nu "lucram protejat!"), asa ca vreme de un an am incercat sa raman si nu ramaneam, am facut tratament si in cele din urma trebuia sa ajung la operatie, dar Dumnezeu m-a salvat!

Stiu ca eram in ziua de Ajunul Craciunului (eram programata pentu operatie, care trebuia sa fie la sfarsitul lui noiembrie, dar am amanat-o,dupa sarbatori!), eram la televizor si era emisiunea pentru cei mici, si ma gandeam; "oare de ce Mosul nu vine si la mine sa-mi aduca darul?", si atunci s-a implinit minunea:am ramas insarcinata! Nu pot sa va spun ce bucuroasa eram, am fost mereu la doctor, care mi-a urmarit atent evolutia sarcinii, pot sa spun ca mi-au spus de la 4 luni ca va fi baietel, ca este sanatos, ca are 5 degetele la manute, picioruse, am ascultat bataile inimii - ca sa ma conving ca totul este OK! Dupa ecografia de la 4 luni, cand am venit acasa le-am spus celorlati ca-l cheama Andrei Laurentiu, si asa a fost!

Este adevarat, ca aveam greturi, imi era rau numai de miros, de exemplu fetele de la birou sau plecau ele sa-si faca cafea in alta parte, sau plecam eu din birou, ma dureau ingrozitor picioarele, imi amintesc ca plecasem prin iunie la Iasi sa-mi sustin ultimul referat pentru doctorat, si la intoarcere mi se umflasera in asa hal picioarele, caci cu toata rusinea mea mi-am scos papucii de casa, si cu ei am venit! Dar a meritat totul!

Conform investigatiilor, trebuia sa nasc in jurul datei de 11-13 septembrie, insa eu imi doream foarte mult ca copilul meu sa fie Leu, nu stiu de ce am o admiratie perntru zodia asta (taica-meu este Leu!). Si iata ca Dumnezeu iarasi mi-a ascultat ruga: am nascut pe 17 august 1997, un baietel sanatos, de 2. 650 kg!

Cum s-a petrecut evenimentul? Eu zic ca am nascut usor: era intr-o sambata seara, tocmai terminasem curatenia si stateam la televizor la film, cand mi-a venit sa merg la toaleta si am vazut ca am o scurgere roz, initial am crezut ca-i apa, insa aveam sa aflu ulterior ca nu, am sunat doctorul (de fapt doctorul care monitorizase evolutia mea era plecat in Anglia, si ma lasase in grija la asistentul lui!), care mi-a spus sa merg sa ma internez la Municipal. Era in jurul orei 24.oo cand am iesit de la camera de garda din Municipal, si am intrat in salon! Ceea ce am vazut acolo, m-a lasat fara grai: auzeam cum cateva femei tipau ca din gura de sarpe, caci ma ingrozise tipatul lor, au inceput contractiile si desi erau dureroase nu am putut sa zic nici un "Au!",striu doar ca ma tineam de bara metalica a patului, si ca ma enerva cumplit ca aveam oxigenatorul la gura (am ceva probleme si cu inima!), pe care tot il dadeam jos caci imi dadea senzatia ca nu pot respira, si mergeam mereu la toaleta, motiv pentru care ma certa asistenta, dar daca acolo imi era mai bine!

Am stat asa cateva ore si la un moment dat cand simteam ca nu mai suport, in intervalul contractiilor, m-am ridicat si am mers la asistenta si i-am spus ca nu mai suport, ea m-a controlat din nou si mi-a spus ca voi merge in sala de nasteri! Ma enerva cumplit ca vroiam sa merg la toaleta si nu mi se dadea voie, si-n plus ca-mi venea sa vomit! Nu stiu cum, dar n-au durat nici 5-10 minute ca a si aparut doctorul, un tip foarte simpatic si de treaba, si mi-a explicat ce trebuie sa fac (de fapt eu stiam ca trebuie sa conlucrez bine cu el, ca sa scap mai repede!), am respectat indicatiile lui , si la un moment dat stiu ca mi-a facut o injectie in burta si imediat dupa aia am expulzat! La ora 3.10 duminica Andrei era gata, l-am auzit plangand si abia asteptam sa mi-l dea! Se zice ca copii mici nu vad, nu stiu dar cand mi l-a adus la o jumatate de ora, fix in ochii mei s-a uitat timp de cateva secunde, dupa care a inceput sa suga! Si am fost norocoasa ca am putut sa-i dau pana la un an!

Acum are 5 ani si 9 luni si este un strengarel de nu se mai poate!
El este totul pentru mine!
Mari 

 << Andrei si tatal sau

autor: Apostol Mariana, membra a clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici.