Cele 40 de saptamini de sarcina au decurs foarte lejer (nu doar din punctul meu de vedere, astea au fost cuvintele sotiei mele mai tot timpul...), am stiut inca dupa prima luna de sarcina ca urmeaza sa avem o fetita, asa ca ne-am tot pregatit pentru marea intilnire. Ne-am documentat mult in legatura cu schimbarile ce intervin de-a lungul perioadei de sarcina, am citit multe si pina la urma am dat si despre site-ul acesta care este absolut minunat... citeste mai departe
Evaluat de 45 de cititori Evalueaza | 2 comentarii | Comenteaza | Comenteaza prin Facebook
Sarut mina
doamnelor ! Sotia mea,
Lumy, m-a insarcinat sa descriu in citeva cuvinte cum a decurs nasterea,
asa ca mi-am permis sa ma logez in spatiul acesta destinat
femeilor... Cele 40 de
saptamini de sarcina au decurs foarte lejer (nu doar din punctul meu de vedere,
astea au fost cuvintele sotiei mele mai tot timpul...), am stiut (ce ne-am dorit
ne-am dorit) inca dupa prima luna de sarcina ca urmeaza sa avem o fetita, asa ca
ne-am tot pregatit pentru marea intilnire. Ne-am documentat mult in legatura cu
schimbarile ce intervin de-a lungul perioadei de sarcina, am citit multe si pina
la urma am dat si despre site-ul acesta care este absolut
minunat... Data
probabila a nasterii a fost 5 mai. Primele semne ca nasterea se-apropie au fost
niste crampe resimtite in timpul noptii de 3 catre 4 mai. Spun crampe caci nu au
fost nici contractiile adevarate, dar nici ceva de trecut cu vederea... Au fost
destul de dureroase sa avem o noapte alba... Prima... Ziua de 4 mai
a trecut oarecum mai lejer decit noaptea. Crampele parca s-au mai linistit pe
timpul zilei, insa pe la ora 2200 adevaratele contractii si-au facut aparitia.
Am inceput sa cronometram... Ne-am fi asteptat ca aceste crampe sa dureze citeva
secunde si sa se repete la intervale de 15-20 minute, insa ceea ce simtea Lumy
era ceva diferit... Crampele durau cam 20-30 secunde si se repetau la intervale
de 10-12 minute. Oare nasterea sa fie mai aproape decit ne-am fi asteptat ? Dupa
miezul noptii contractiile au inceput sa devina mai dureroase, sa dureze mai
mult, iar frecventa lor sa creasca... La ora 0300 pe data de 5 mai contractiile
se repetau la intervale de 4-5 minute... Durau vreo 45 secunde si erau destul de
dureroase... Am dat telefon la spital, sa cerem sfaturi... E vremea sa venim
catre spital sau nu ? Raspunsul ne-a mai linistit: "daca aceste contractii vor
fi la fel de frecvente si-n urmatoarele 2 ore, puteti veni la un control"... Si
noi, care simteam ca cea mica isi face deja loc sa iasa
afara... La ora 0500
ne-am prezentat la spital. Nu eram singurii in asteptarea berzei, asa ca am mai
asteptat pe-acolo pina la ora 0700. Am facut cunostinta cu monitorul de care tot
auzisem si nu prea stiam ce este... Emotiile si-au spus cuvintul, asa ca primele
contractii si-au facut aparitia dupa 7 minute... Apoi din ce in ce mai dese,
pina cind au devenit regulate pe la 3-4 minute... Contractiile se pare ca erau
destul de bune, insa dilatatia nu era decit de 2. Intre timp sosise si doctorul
care se ocupase de Lumy de-a lungul sarcinii, a vazut cum stau lucrurile si-a
decis... sa mergem acasa !! Am crezut ca nu intelegem bine, insa asta era
concluzia lui... sa mergem acasa si sa venim cind contractiile vor fi la mai
putin de 2 minute, FOARTE dureroase sau cind se va rupe
apa... Acasa am
continuat cu cronometrarea... Aveam un sentiment ascuns ca avem sanse mari ca
nasterea sa ne gaseasca acasa sau in drum catre spital... Eu am adormit, Lumy a
ramas sa se lupte cu contractiile. Din firea ei, este o fiinta foarte puternica,
asa ca durerile pe care le resimtea le-a catalogat a fi dureri de "nota 7",
destul de puternice ca sa nu poata dormi insa... Aveam deja la activ 2 nopti
albe si-o zi... Pe la ora
2100 contractiile erau deja la 2 minute si deja frecventa lor incepea sa
scada... Am plecat catre spital. La ora 2130 a venit doctorul Malloh
(ginecologul care s-a ocupat de Lumy) si-a decis internarea... Dilatarea era de
3 cm... Ne-am dus in sala de nasteri, au cuplat-o pe Lumy la monitoare, doctorul
a plecat sa se odihneasca intr-un salon alaturat, apoi am ramas singuri... Eu si
Lumy. Cu toate ca monitorul avea un afisaj si catre salonul infirmierelor, la
fiecare 10-15 minute venea cite-o infirmiera sa ne-ntrebe de sanatate. Exat la
miezul noptii, cind dilatarea ajunsese la 6-7, doctorul a decis sa sparga apa.
Evenimentul in sine nu a fost dureros, insa contractiile urmatoare au fost din
ce in ce mai accentuate. La ora 0320
am cerut o anestezie, nu neaparat din cauza durerilor extraordinar de dureroase,
ci mai ales din cauza oboselii accentuate. pt Lumy era a 3-a noapte nedormita si
stiam ca mai are de luptat si cu "impinsul"... Dupa epidurala, Lumy a avut
contractii foarte puternice, insa a avut si-un somn linistit, pret de 1-1,5 ore.
Un somn binevenit... Dimineata, pe
la ora 0730 dilatarea ajunsese la 10 cm, insa contractiile erau la fiecare 4-5
minute ! Total aiurea, cu toate ca intensitatea lor era destul de puternica. La
momentul respectiv, bataile inimii ciutancei au inceput sa se rareasca, a venit
asistenta, apoi doctorul, apoi inca un doctor... Nu stiu cum s-a intimplat ca
ciutanca a reusit sa se intepeneasca undeva pe traseu, iar cordonul ombilical i
s-a infasurat in jurul gitului... Solutie de moment: fortarea nasterii (se pare
ca normal am mai fi asteptat vreo 2 ore), taierea jos un piculet... folosirea
forcepsului... Am fost asigurat ca totul este sub control, nu exista riscuri...
Asa a si fost... Partea dureroasa a nasterii a durat 5 minute. Pe 6 mai, la 0748
s-a nascut Francesca, iar toate durerile au trecut... Am stat alaturi de Lumy
tot timpul nasterii, a fost o experienta extraordinara... Serviciile medicale
extrem de ridicate, personal foartre dragut, curatenie ridicata la rang de
religie. Aici, in
Canada, copilul ramine mereu cu mama, de la nastere pina la externare. Pret de
vreo 10-20 minute Francesca a trebuit sa fie cintarita, inregistrata si
imbaiata, asa ca a fost doar cu mine, Lumy s-a mai odihnit putin... Apoi am stat
mereu impreuna. Imi vin multe evenimente in minte, multe dintre ele incep deja
sa intre in trecut, nu vreua sa scriu un mesaj lung si plictisitor... Am stat in
spital 2 zile, dupa care ne-am externat. Cam asta a
fost istoria Francescai. Acum am trecut la alt capitol: schimbam pempersii si
umblam in virful ciorapilor. Citim mailurile pe fuga, vorbim la telefon in
soapta, a-nceput domnia printesei :-))) Nastere
usoara tuturor viitoarelor mamici !!! Cu
respect, autor: Lumy, membra a clubului Desprecopii.com -
Crisan, Francesca si Lumy
<< Francesca la 6 zile
Toate drepturile
rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici.
Forumuri specializate
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.
Cel mai bun cadou pentru bebelus. Probleme, experiente si povesti de succes din timpul acestui timp special.
365 zile si nopti din viata de mama. Casa nou nascutilor DC.
Forum specializat de psihologie. Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime..
Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj
FELICITARI! MII DE FELICITARI PENTRU VOI SI MICA VOASTRA MINUNE! TOATE CELE BUNE!
Ai avut parte de un travaliu lung. Dar cand iti vezi minunea mica in brate, nu mai conteaza. Felicitari pt. printesa voastra ! Francesca, frumos nume !