De la certuri la o cerere in casatorie: ziua logodnei - povestea mea

De la certuri la o cerere in casatorie: ziua logodnei - povestea mea

De la certuri la o cerere in casatorie: ziua logodnei - povestea mea

Suntem în 15 septembrie. Deci, a trecut ceva timp de la eveniment. Sunt singură acasă, iubitul meu este în București pentru o săptămână. Mi-e tare dor de el! 😔 Dar cel mai îngrozitor mi se pare când mă duc seara la culcare și nu este cu mine. Dorm cu tricoul care încă mai păstrează mirosul lui.

Deși sentimentul este dureros, îmi doresc mult ca toată viața să simt așa pentru el, e o durere dulce care vine din dragoste ❤️. Dar să vedem ce îmi amintesc de ziua logodnei noastre…

O Seară Neașteptată: De la Ciuperci Gratinate la O Propunere Surprinzătoare

În timpul zilei, am fost în vizită la mătușa lui. Cu trenul, deoarece nu am putut merge cu bicicletele. Era destul de cald afară, cred că eram amândoi în pantaloni scurți. Pentru mine, era o zi normală, ca toate celelalte. El tot insista de vreo 2-3 zile că sâmbătă, adică pe 31 mai, să gătească el ceva seara. Am fost încântată și, bineînțeles, am fost de acord. Nu ne hotărâsem însă ce ar putea să gătească.

La mătușa, nu mai știu de ce, am avut niște discuții care ne-au iritat puțin. Cred că despre deschiderea unei afaceri, nu îmi mai amintesc exact. Cert este că amândurora ni s-a stricat starea de spirit și am venit acasă puțin lipsiți de chef. Probabil că el renunțase deja la ideea pe care o cocea în minte de câteva zile, să mă ceară în căsătorie.

Așa că acasă am avut ideea să fac eu ceva simplu de mâncare, ca să nu-l mai stresez pe el, iar el să gătească a doua zi seara, duminică. Zis și făcut, am făcut niște ciuperci la cuptor gratinate, sau... nu mai știu exact. Cert este că a fost bun și am luat un pahar de vin pe lângă. Eram în tricou și în chiloți, el în pantalonii scurți în care fusesem pe drum. Nu mai știu cum, dar la un moment dat m-am trezit în brațele lui sărutându-ne. El stătea pe calorifer, vesnicul nostru „sprijin” în ale săruturilor de la aceeași înălțime. Când m-a întrebat prima dată, mi s-a părut că glumește. Cred că am fost o idioată și l-am întrebat dacă nu este o glumă. Era foarte serios. Îi luase destul timp să-și ia inima în dinți și să pună întrebarea.

Între Dragoste și Realitate: O Călătorie din Inima României în Inima Germaniei

Cu ceva timp în urmă, acum 2-3 săptămâni, am avut o discuție mică, nu prea romantică și destul de dureroasă, despre viitorul nostru împreună. Lui îi era teamă de acest pas, iar eu mă temeam de un viitor incert și, mai ales, de posibilitatea ca el să mă ceară în căsătorie fără a-și dori cu adevărat acest lucru sau fără a mă dori pentru tot restul vieții. Iubeam și doresc să-l iubesc toată viața. Totuși, mi-am imaginat altfel căsătoria mea, nu dintr-un motiv realist și practic. Căsătoria părea necesară pentru a putea continua să trăiesc alături de el aici, în Germania. Aceasta nu avea nimic romantic pentru mine, părea ca și cum aș cere o viză de studii. De aceea, amândoi eram prinși în acest carusel de îndoieli. Un singur lucru era cert: ne iubeam, marcând atunci nouă luni de când eram împreună, dar niciunul nu știa dacă ne dorim acest lucru pentru tot restul vieții. Ne era amândurora frică de căsătorie, de viața în doi.

Niciunul nu fusese obișnuit să trăiască împreună cu cineva, să suporte toanele celuilalt, să învețe să-l iubească așa cum este, cu defectele sale, să învețe să gândească și să simtă pentru doi. De aceea, nu știam ce să facem; să ne căsătorim pentru a vedea dacă suntem făcuți unul pentru celălalt, sau să plec înapoi în România și cine știe ce s-ar mai putea întâmpla. La două, trei luni de când ne-am cunoscut, am luat decizia să vin în Germania cu o viză de studii, să învăț limba dacă îmi place și să vedem dacă relația merge bine. Era singura noastră șansă să ne cunoaștem mai bine fără să ne căsătorim de la început. A fost o decizie destul de greu de luat. Dar simțeam că el este cel pe care l-am căutat atâta timp. Îmi era rău să mă gândesc chiar și pentru câteva secunde că aș putea să trăiesc departe de el. Știam că va fi foarte greu, lăsam în urmă totul: familie, studiile, un serviciu destul de bun, tot ce agonisisem de-o viață, nu prea mult, dar cu implicații emoționale.

 

Mă îndreptam spre un loc nou, necunoscut mie, spre o limbă pe care nu o îndrăgeam deloc, ba chiar mi se părea antipatică, și spre o situație financiară precară. Și totuși, deși părea o nebunie, am acceptat după mult zbucium interior. Mi-am spus în sinea mea: „Mai bine să îmi pară rău că am făcut-o, decât să regret că nici măcar nu am încercat; mai bine să îmi urmez inima decât rațiunea.” Și am făcut-o! Mă aflam în Germania, alături de el, învățam limba pe care începusem să o îndrăgesc și descopeream în fiecare zi câte ceva despre viața în doi. Câteodată, simțeam că îl iubesc și mai mult, dar alteori, când ne certam din lucruri mărunte, mă îndoiam. Credeam că doi oameni care se iubesc nu ar trebui să se certe. Mi se părea o catastrofă, plângeam de teama că relația noastră ar putea să nu funcționeze din această cauză. Nu avusesem niciodată o relație de mai mult de un an. Astăzi, cred că doi oameni cu temperamente pasionale ca ale noastre se pot certa și se pot iubi în același timp. Acum am senzația că ne iubim și mai mult. Dar să revin...

Cu ceva timp înainte de logodnă, am fost sinceri unul cu celălalt. Ne-am împărtășit toate temerile, am discutat, am plâns și l-am rugat să mă ceară în căsătorie - el, nu eu - doar dacă consideră că mă dorește pentru toată viața. Știu că era riscant și poate chiar nerealist. M-am gândit că aș putea să-i arunc toată responsabilitatea relației noastre pe umeri, dar eram mai hotărâtă să mă căsătoresc. Nu mă puteam imagina departe de el. Aceasta era starea noastră morală...

În clipa în care m-a cerut în căsătorie, mi-am reamintit de acea seară dureroasă de discuții. De aceea l-am întrebat dacă nu este o glumă. Mă simțeam ca și cum ar face-o puțin forțat. Dar el era emoționat și cred că puțin speriat de inițiativa sa. Am spus „DA” fără rezerve, deși abia îmi venea să cred.

Mi-am dat seama imediat ca acest moment este ceva deosebit pentru noi.

Desi nu fusesem prima oara ceruta in casatorie acum era prima oara cand simteam ca iubesc. Am izbucnit cu temperamentul meu "fierbinte"; trebuia sa facem ceva nemaipomenit in seara asta; trebuia imortalizat acest moment. Am fugit si am luat toate lumanarelele din casa si le-am aprins peste tot; a desfacut sticla de sampanie.Eram tare caraghiosi imbracati, eu in chilotei si in tricou si el in pantaloni scurti si tricou. Nimic deosebit pentru o astfel de ocazie dar eu simteam ca plutesc.Am facut fotografii intruna... doream sa imi ramana toata viata amintirea acestei clipe. Apoi m-am schimbat intr-o rochie eleganta ca sa-i fac o surpriza. Am ras, am dansat, ne-am sarutat in continuu... Lui i-a venit o idee nebuneasca. Sa mergem la rau, pe marginea apei; era deja ora 23 , aproape de miezul noptii, bausem destul de mult dar nu ne pasa. Mie mi-a venit o idee si mai nebuneasca. M-am imbracat in costumul elegant in care am fost imbracata prima oara cand l-am cunoscut si in care el atunci m-a gasit foarte sexi. Imi aminteam ca imbracata in costumul acela albastru ca cerul, destul de transparent, dupa o cina la Casa Oamenilor de Stiinta in Bucuresti, cand m-a atins prima ora, cand si-a pus mana pe mijlocul meu si m-a sarutat am simtit ca ma topesc...

Acum era o imagine nebuneasca. Pe biciclete... cu sticla de sampanie intr-o mana ... cu un costumas de matase subtire ... fara nimic pe dedesubt... strigand fericita si cantand ... ne indreptam catre malul apei.Am lasat bicicletele si am stat un timp imbratisati si sarutandu-ne pe o banca de unde apa se vedea stralucind. Era o atmosfera superba ...

Mai tarziu cand ne-am intors acasa si nu stiu de ce, din cauza sampaniei sau a faptului ca eram ametita am deschis calculatorul si i-am scris prietenei mele: “Astazi ne-am logodit” “M-a cerut in casatorie"... Apoi ... nu mai stiu daca am inchis sau nu calculatorul... decat ca am adormit fericita in bratele lui... A fost finalul serii noastre de logodna.
Dar a doua zi am aflat restul detaliilor... Dimineata, prietenul lui a venit la micul dejun. Si am aflat ca iubitul meu planuise sa ma ceara in casatorie de ceva timp. Il tot intreba pe prietenul lui cum sa faca sa fie ceva romantic, special. Sa gateasca ceva, sa faca o atmosfera romantica...

A fost si un moment foarte amuzant pentru mine.Cand m-am dus la calculator si am deschis am gasit un mesaj de la prietena mea: ”Felicitari… etc.” Am ramas blocata cateva secunde,nici macar nu mai miscam, nu imi mai aminteam ca eu ii scrisesem… Pentru o clipa mintea mea a alergat in toate partile zbuciumata: “ De unde stie? Cine i-a spus? Cand i-a spus? El i-a spus mai inainte decat mie! O fi intrebat-o si pe ea cum sa faca …” Aveam o fata in fata ecranului … hahaha… Parca ma lovise ceva… Apoi mi-am amintit si m-am rusinat de prostia mea… am ras ca o nebuna…

Ce frumos si nebunesc… As putea spune ca si eu ma consider o tipa mai nebuna…Stiu ca imaginatia mea o ia razna cateodata…

Astazi… asteptam raspunsul de la autoritati sa ne casatorim… Il iubesc!!!! Si doresc din tot sufletul sa ma casatoresc cu el!!!! Ce sanse avem oare??? Cine poate raspunde ??!!!

autor: Talida,  membra a clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2003
Cititi reacti pe forumul nostru aici: https://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=13807

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

15 comentarii din totalul de 17:

  1. booboo
    boobootrimis la 1/11/2012

    am o relatie de aproximativ 6 ani. . . insa eu nu cred ca iubesc. e pur si simplu obisnuinta. e asa de greu cand vad altii oameni care si-au gasit sufletul pereche iar eu stau langa . . . . el

    Raspunde la acest comentariu
  2. Elena
    Elenatrimis la 15/2/2012

    sa fi fericita tot restul vietii langa el,exemplul tau ma face sa cred ca mai exista si dragoste .

    Raspunde la acest comentariu
  3. elena
    elena trimis la 14/11/2011

    foarte frumoasa poveste multe bucuri si multa fericire dar am o intrebare unde as putea sa intru ma refer pe ce adresa pot intra ca sa spun si eu povestea mea¿?

    Raspunde la acest comentariu
  4. ANASTASIA
    ANASTASIAtrimis la 7/11/2011

    O poveste de dragoste foarte frumoas,într-o relaie dac este respect,comunicare,iubire,înelegere nu vd de s nu mearg,mai ales dac vine i un bebe o s v iubii i mai mult,e-o spun din propria experen.

    Raspunde la acest comentariu
  5. TOPARDAU PETRONELA ADRIANA
    TOPARDAU PETRONELA ADRIANAtrimis la 25/4/2011

    DRAGA MEA,POVESTEA TA E FOOOOOOARTE ROMANTICA,DAR NAS VREA SA TE DEZAMAGESC,PT CA ,CAM TOATE RELATIILE INCEP CAM ASA SI DUPA CASATORIE MULTE SE SCHIMB.EU VA DORESC SA FITI ASA PANA LA ADANCI-BATRANETE.

    Raspunde la acest comentariu
  6. andreea
    andreeatrimis la 11/11/2010

    cum sa nu fuctioneze relatia voastra knd va uneste o iubire atat de mare??!!!!.......te-teleg si eu sunt intr-o situatie simila poate mult mai complicata,dar atat timp cat exista iubirea treci peste orice obstacol,apropo,nu exista cuplu sa nu se certe chiar din nimicuri cateodata......e inevitabil,i-ti urez mult noroc si multa fericire alaturi de el

    Raspunde la acest comentariu
  7. sandy
    sandytrimis la 26/11/2008

    felicitari.si eu am fost intr-o situatie similara.in momentul cand mi a pus inelul pe deget am avut o senzatie pe care nu cred ca as putea vreodata sa o descriu.felicitari din nou si casa de piatra

    Raspunde la acest comentariu
  8. UGO
    UGOtrimis la 18/7/2008

    FRUMOASA POVESTE. O SA REUSITI. PS AI TALENT LA SCRIS

    Raspunde la acest comentariu
  9. larisa
    larisatrimis la 18/11/2007

    e o poveste de dragoste asa frumoasa...sper s fiti fericiti...caci sunt oameni care cauta cu disperare un strop de fericire, de dragoste si putini dintre ei au parte de aceasta minunatzie...casa de piatra...

    Raspunde la acest comentariu
  10. Florin
    Florintrimis la 28/5/2007

    Da e misto!!! Dar si tu nu ai reactionat cum a vrut el!!! L-ai cam dezamagit!

    Raspunde la acest comentariu
  11. deea
    deeatrimis la 4/3/2007

    e o poveste de iubire f frumoasa...cam aceeasi poveste o traiesc si eu aici in germania...va doresc sa fiti fericiti si sa va iubiti pana la adanci batraneti tot asa

    Raspunde la acest comentariu
  12. ioana
    ioanatrimis la 14/12/2005

    nu uita cä iubirea se naste din iubire.nu existä pe lume nimic mai frumos decat sä iubesti , sä fi iubitä si fericitä.vä doresc din suflet ca iubirea voasträ sä nu se stingä niciodatä .

    Raspunde la acest comentariu
  13. anca
    ancatrimis la 15/5/2005

    am deschis acest site intamplator si mi sa parut tare interesant ca oamenii mai pot sa-si expuna ideeile lor.eu am un prieten de 4 ani si nu m-a cerut inca in casatorie cu toate ca stam impreuna de 2 ani.unul din motive cred ca ar fi acela ca suntem inca studenti si un pas ca asta nu prea ne-ar ajuta cel putin deocamdata.dar totusi ma gandesc cand o sa fie si el decis in privinta asta.fiecare femeie sa gandeste cred cu emotie si nerabdare la ziua cand va purta rochia alba de mireasa.pana la acest eveniment pe care mi-l doresc din tot sufletul mai am de asteptat sper sa nu fie prea mult ca stiti si voi omul isi cam pierde repede rabdarea si mi-e teama ca atunci cand se va hotara sa nu fie mult prea tarziu.

    Raspunde la acest comentariu
  14. alesica
    alesicatrimis la 13/4/2005

    stii mia placut povestea ta de dragoste cu frica de parca teai maritat dar sper ca sunteti foarte fericiti. Stii el nu era inca crezut in sine dar te iubea asta a dat dovada de un cuplu care incearca sa fie fericiti si va reusit

    Raspunde la acest comentariu
  15. Alin
    Alintrimis la 6/12/2004

    Pai iubytul tau te-a cerut in casatorie la 15 ani?sau ai mai mult?

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII