Robert Mihail s-a nascut pe 13 mai 2003, intr-un spital din Montréal, la ora 9.35 - 3.375 kg. - Apgar 10!!!Dar pana acolo a fost cale lungaaa...

Deci, dupa o vacanta de 2 luni la Romanica,la o luna dupa ce am ajuns acasa am inceput sa ma simt rau,sa vomit si sa fac figuri la fumul de tzigara. Atunci mi-am spus ca-i din cauza ca am schimbat tzigarile dar totusi noaptea nu fumam dar in schimb la 3 noaptea, fix, eram cu capul in toaleta:))

 ...si uite asa azi,uite asa maine pana incet,incet am ajuns sa intru intr-o farmacie si sa cer testul de sarcina.L-am facut pe furis,liniutele alea doua se colorau cu cea mai mare viteza...atunci am realizat ca sunt insarcinata pe bune!
Nu am avut nici un fel de reactie.Stateam cu batul ala alb marcat cu 2 linii rosii in mana si ma gandeam "oare sa fie bun testul?!nu,nu-i bun cu siguranta!cred ca-i vechi!" asta ziceam eu atunci...

Si uite asa intr-un final am ajuns la un medic generalist pt. ca la ginecolog am reusit sa-mi iau cea mai apropiata consultatie aproape de nastere...nu e gluma,e real!...si atunci mi-a confirmat ca am un bebe mic in burtica.
I-am dat colegului de viatza telefon si i-am dat vestea;bucuria daca o punem pe o scara de la 1 la 10 ,era pe undeva pe la 7...
Prima data cand am aflat ca sunt insarcinata cu fetita mea Maia bucuria a fost iesita din comun! A doua oara chiar nu am inteles de ce nu ne-am bucurat asa de mult!!! Pe moment nu,dar apoi...:))) Problema cea mai mare era cum facem sa-i explicam Maiei ca la mami acolo in burtica va creste un bebe.

Ne-am facut atatea probleme si am facut atatea scenarii cu colegul de cum sa-i spunem si cum sa o pregatim pe Maia incat atunci cand ne-am hotarat sa-i spunem copilei,i-am spus simplu"mami are in burtica un bebe" si apoi sa te tzi ce ne-a turuit ea de cum a pus Doamne ,Doamne bebele la mami in burtica,de cum vine barza, de cum tati cand este pe balcon la gratar si o prinde pe barza cu bebe in cioc...etc.
Frumoasa imaginatie are un copil de 4 ani!!!

Doua luni dupa ce am aflat ca sunt insarcinata am tot cautat un ginecolog care sa ma bage si pe mine in seama.Fara rezultat!
Ma vedea numai medicul de familie care in afara ca asculta inimioara bebeului,ma cantarea si-mi spunea ca totul e corect,nu reuseam sa plec niciodata multumita din cabinetul lui.
Eram patita de la prima sarcina si muream de frica sa nu se intample ceva si cu bebele asta.Deci,in tot Montrealul asta nu am reusit sa ajung la nici un ginecolog.

Vazand ca este asa mi-am facut bagajele si via Romanica!
In ziua Ajunului ne-am urcat in avion si de Craciun am fost "acasa".Eram gravida in 4 luni.
Cand am plecat de aici medicul mi-a spus ca sunt in 3 luni si cand am ajuns in Ro. dupa 24 de ore eram in 4 luni!
Intr-un final medicul din Ro. a avut dreptate! Eram aproape in 5 luni:)))

Mi-am facut ceva controale in Ro.,mi-am facut si un eco la aceeasi "rasnita" de ecograf care cu 4 ani in urma mi-a spus ca o sa am baiat si a fost fata toata ziua,am vizitat si superba maternitate buzoiana si mi-am amintit cu o placere nebuna de nasterea Maiei...mi s-a spus ca in nici un caz nu pot naste normal,ca bebe e cam mic pt. 4 luni,ca ar fi bine sa vin in Ro sa-mi faca cezariana..ca..ca..multe...in cea mai mare viteza am luat avionul catre Canada si aventura cu doctori,analize,ecografe in Ro. a luat sfarsit! Cel putin am fost impacata cu gandul ca am fost vazuta si de ginecologul meu de "acasa".
Intoarsa acasa timp de 9 luni am fost vazuta de medicul meu de familie si inainte sa nasc cu exact 3 zile am facut cunostinta cu ginecologul care urma sa-mi faca cezariana.

In cele 9 luni am facut analize peste analize,eco peste eco,medicul incerca de fiecare data sa ma convinga sa nasc normal dar cu nici un chip nu am cedat.Stiam ca vreau cezariana si cezariana mi-au facut!

Am fost programata pt. operatie pe 12 mai numai ca atunci cand ginecologul mi-a facut control mi-a spus ca-l scoatem pe bebe pe 13 nu pe 12!!! A picat cerul pe mine!
Stiam de acasa ca ziua de 13 ca si pisica neagra ca si martea ca si cele 3 ceasuri rele...aduc ghinion!
Am incercat eu sa-i explic omului cum stau cu treburile astea la noi la romani dar nu mi-a tinut.A spus 13 si 13 a ramas!

Inainte de marea zi cu doua zile au inceput cei de la spital sa ma pregateasca sufleteste,ma sunau de 3 ori pe zi sa-mi ia "pulsul" (la telefon),m-au chemat si la spital sa dau cu semnatura ca am luat cunostinta de toate normele de securitate:))l-au disperat si pe colegul cu tot felul de intrebari,mi-au pregatit si camera si echipa de medici,de asistente si infirmiere.Au facut cu mine un intreg scenariu.Parca ma pregateau pt.NASA!
Cand am ajuns pe 13 mai la spital la ora 6,00 dimineata,deja stiam exact tot si-n ce fel se vor derula evenimentele.Tare interesant a fost!

Am avut impresia ca oamenii aia mi-au dat de facut un puzzle dupa instructiunile lor.Cu fiecare piesa pe care o puneam,cu atat ma apropiam mai mult de victorie! Colaborare pacient-medic-infirmiera a fost extraordinara.
Nu am sa uit niciodata zambetele lor,nu am sa le uit bunatatea si mai ales nu am sa uit niciodata cu cata pasiune isi faceau meseria!Nota 10!

Colegul a fost transformat in medic.l-au dezinfectat,l-au echipat din cap pana in picioare in verde.Chiar i-am spus ca-i tare frumos si cred ca ma indragostesc de el pt. a doua oara:))
Ne-au dus la ultimul etaj unde erau numai sali de operatie,sali de reanimare si unde nu era picior de vizitator,se urca cu un singur lift care avea parola,eu eram pe targa…nu eram handicapata dar cica asa era procedura!
La usa sali de operatie m-au intampinat vre-o 6 asistenti in frunte cu anestezistul care mi-au spus ”bine ai venit viitoare mamica!” ,au inceput pe rand sa-mi stranga mana si sa-si spuna fiecare numele.
Nu am retinut nici macar un nume,atat de emotionata eram!!!
Mi-au facut anestezia,mi-au explicat din nou ce-mi vor face,mi-au spus ce face si pt. ce e pus fiecare aparat dela pe mine…mi-au aratat caciulita(era roz:))),scutecelul si binentles masa de reanimare pt. bebe in caz de nevoie.
Dupa vre-o 15 min,dupa ce mi-au facut anestezia,l-au adus si pe colegul care arata ca un pom de Craciun cu aparatele foto pe el:),apoi la alte cateva minute a venit echipa de medici si la fel mi-au spus si ei ceva acolo dar chiar ca nu retin,ceva de protocol si apoi s-au apucat de treaba!

La 9,35 dimin. a venit pe lume Robert!
„E baiat!”-a strigat medicul! „sunteti sigur,monsieur?”- intreb eu si toata echipa izbucneste in hohote de ras.Stiau povestea nasterii Maiei:)

A fost emotionant,emotionant,emotionant!Am plans si-am plans si ce am plans cand l-am vazut in prima secunda de viatza,am plans cand l-am atins si cand i-am spus „bine ai venit pe Lume puiul meu!” dar de data asta erau lacrimi de fericire! A avut Apgar 10!

Am avut doua nasteri total diferite!
Doi copii veniti pe Lume in conditii total diferite!
Doua extreme: Maia cu 3 si Robert cu 10!
Am stat in spital 3 zile.Am stat cu colegul tot timpul.Mama si Maia mai mult stateau cu noi decat acasa.
Maia facea naveta de la camera mea ,la salonul cu bebei,la camera de receptie unde erau jucarii pt. copii,tv,cafelute,sucuri,etc
Nimeni nu-i spunea ce e cu ea singura pe acolo,de ce se plimba pe colidoare ,ba mai mult primea bomboane si era incurajata sa mearga la salonul de bebei sa-i vada!:)

Eu dupa operatie am fost "cuplata" la un aparat de unde-mi administram singura "drogul" printr-o singura apasare de buton.Asistentele veneau la 2 ore sa-mi verifice atat mie cat si bebeului functiile vitale.Tensiune si febra ne lua de cateva ori bune pe zi de incepuse sa ma streseze ca atunci cand adormeam si eu mai bine,veneau cu „bonjur,madame ça va?”
Aveam un buton la pat si cand aveam vre-o nelamurire sau vre-o intrebare doar apasam si-n urmatoarele 2 min. cineva era la patul meu dar venea zambind nu cu cristosi si dumnezei printre dinti!
Am stat in camera semiprivata,fara gandaci:))) cu o tipa quebecoasa care daca nu le chema pe asistente din 10 in 10 min.mare lucru era! Eu o faceam cu bun simt,ca de! roman,nu?!:))

Dupa operatie mi-am revenit tare repede. A doua zi mergeam pe picioarele mele si a treia am placat acasa!
La vindecarea mea a contribuit mult colegul de viazta care nu m-a scapat din ochi o clipa si binenteles inimoasele asistente care au fost alaturi de mine zi si noapte timp de 3 zile.
Cam asa a venit pe lume micul canadian! Am avut si eu o nastre fericita!

ange,mamica de 2 ori

autor: ange,  membra a clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️