In cautarea copilului minune

Veti citi despre:
Preconceptii in educarea copiilor
Ah - Prezentul...si copilaria
Parintii si competitia...
Comertul si comercializarea talentelor
Este posibil sa transformi un copil obisnuit in unul exceptional?
Creierul tanar este extrem de sensibil la influentele timpurii
Daca nu am cumparat ultimul CD Mozart, copilul meu va face puscarie in loc de studii superioare?
Singura cale dovedita de a optimiza potentialul intelectual al copiilor este este o relatie sigura, bazata pe incredere cu parintii
Eliminati presiunea din educatia copilului
Inteligenta emotionala are un rol principal in dezvoltarea copilului
Efectul Mozart
La nastere, bebelusii au potentialul de a invata orice limba la fel de usor
Daca parintii ar trebui sa renunte la jucariile care stimuleaza creierul, cu ce ar trebui sa le inlocuiasca?
Inseamna oare aceasta ca jucariile educationale sunt inutile?
Concluziile psihologilor de la Desprecopii.com
Lasati copii sa isi incerce puterea - dar supravegheati-i constant!

Tom Marton si Danit Ben-Ari din Brookline, Massachusetts,  USA,  au o strategie inteligenta pentru educarea cu succes a copiilor. Ca majoritatea altor parinti, nu s-ar supara deloc daca cele doua fiice ale lor s-ar dovedi a fi o repetare a fenomenelor care au fost Mozarts sau Martha Grahams (celebritate a dansului modern si pionier al dansului interpretativ; aflati mai multe informatii la adresa http://www.streetswing.com/histmai2/d2grham1.htm; n. trad.) sau Mia Hamms (fotbalista profesionista, membru al echipei nationale a SUA la JO de la Atlanta, 1996; n. trad.). Dar, in principiu, ei nu vor decat sa-si ajute fetele sa obtina cat mai mult de la viata. Ei au decis ca raspunsul este reprezentat de weekend-uri, cand au grija ca fiicele lor … sa nu faca mare lucru.

De fapt, “mare lucru” nu este o formulare prea precisa. Daca fetele, de 4, respectiv 7 ani, vor sa doarma pana tarziu, asa fac – cum fac, dealtfel, si parintii lor. Dupa aceea, iau micul dejun in familie si lenevesc dimineata si dupa-amiaza jucandu-se pe afara sau mergand la un muzeu, sau facand orice altceva le trece prin cap. Ziua de luni, dupa cum stiu toti, va veni foarte repede, iar fetele vor reveni la competitia acerba de la scoala, la teme, la cursurile de balet, la sah si la antrenamentele sportive. Dar, pana atunci, li se va oferi sansa sa-si traga sufletul. “Copiii mei”, insista Ben-Ari, “vor avea la dispozitie tot timpul necesar pentru a-si petrece timpul cu alti copii si pentru a fi doar copii”.

Parintii si competitia...

Motivul din spatele acestor stradanii precoce este reprezentat, adesea, de parinti, tot mai preocupati de ideea ca, daca tot nu este posibil sa aiba niste copii perfecti, ar trebui sa incerce sa-i apropie cat mai mult de acest ideal. Şi cine i-ar putea condamna? Ratele natalitatii, desi nu sunt explozive, sunt totusi solide, marind competitia pentru locuri in scolile cele mai bune. In acelasi timp, aproape toate scolile si-au democratizat regulile de inscriere, ceea ce inseamna ca nu mai sunt accesibile doar elitelor. Datorita competitiei tot mai acerbe, copiii trebuie sa faca mai mult ca oricand pentru a fi remarcati.

De asemenea, parintii sunt animati si de ceva care poate fi considerat mult mai primitiv: un sentiment demodat de culpabilitate. Desi barbatii se implica tot mai mult in cresterea si educarea copiilor, “partea leului” le revine tot mamelor. Dar, intr-o era in care este nevoie de doua salarii pentru a satisface nevoile lunare, tot mai multe mamici nu-si mai pot petrece cu copiii lor atat timp cat si-ar dori. In 1999, 62% dintre mame lucrau in afara casei. Cifra era de 54% in 1985 si numai 44% in 1975. “Parintii se simt teribil de vinovati fiindca au impresia ca se daruiesc prea putin”, spune Dr. Joshua Sparrow de la Spitalul de copii din Boston. “Cand parintii au timp la dispozitie, pot astepta ca lucrurile sa se defasoare firesc”, adauga Rachelle Tyler, doctor in medicina si profesor de pediatrie la UCLA. “Dar cand sunt presati, au impresia ca trebuie sa vada imediat reactia copiilor”.

Comertul si comercializarea talentelor

In aceasta mixtura de anxietati au dat buzna comerciantii agresivi si specialistii in marketing, pentru care parintii ingrijorati sunt o prada usoara. Rafturile magazinelor gem de produse create pentru a stimula creierul nou-nascutilor, in moduri pentru care parintii grabiti nu au timp. Exista claviaturi Mozart, despre care se zice ca imbunatatesc urechea muzicala si, poate, si talentele muzicale si artistice.

Exista carti colorate in negru, alb si rosu, despre care se spune ca maresc acuitatea vizuala. Exista produse bilingve, despre care se spune ca stimuleaza creierul bebelusilor sa fie mai receptiv la mai multe limbi. Nebunia comertului urmeaza copiii chiar si in singurul loc in care ati crede ca sunt lasati in pace – pantecele mamei – cu speaker-e handheld pentru burtica, proiectate sa transmita muzica si voci bebelusului nenascut inca, pentru a stimula dezvoltarea creierului si a-l pregati pentru munca pe care o va avea de facut pana la urma.

Parintilor care nu-si pun la dispozitie aceste produse li se inoculeaza ideea ca isi pun in pericol copiii: li se spune ca fara produsele respective, creierul are oportunitati foarte limitate pentru a invata anumite lucruri; in cazul in care copiii sunt lipsiti de aceste oportunitati, evolutia lor ar ireparabil intarziata.

Este posibil sa transformi un copil obisnuit in unul exceptional?

Dar este oare devarat ceva din toate acestea? Este posibil sa transformi un copil obisnuit in unul exceptional? Chiar daca este posibil, merita incercat? Este mai bine sa ghidam copiii cu blandete prin perioada copilariei, permitandu-le sa faca greseli si sa-si juleasca ghenunchii, acceptand ideea ca nu toti sunt destinati a fi exceptionali?

Sau este mai bine sa luptam pentru o familie de copii-minune, care isi exploateaza la maxim potetialul, daca nu cumva isi epuizeaza si tineretea? Evident, multi parinti sunt prinsi in aceasta lupta, desi isi ascund in tacere indoielile asupra meritelor abordarii mentionate. “In mare masura, parintii si-au pierdut increderea in ei insisi si in bunul lor rationament”, spune Peter Gorski, membru al comitetului Academiei americane de pediatrie.

Creierul tanar este extrem de sensibil la influentele timpurii

Fenomenul era predictibil, dar abia in anul 1994 s-a nascut, intr-adevar, noua generatie. In acest an Carnegie Corp. a publicat un raport de 134 de pagini, descriind o “criza tacuta” printre copiii din SUA, raport care sustine ca acesti copii sunt rau ingrijiti in cazul in care ambii parinti au o cariera si rau educati de sistemele scolare deficitare. Descoperirile raportului erau destul de ingrijoratoare, dar in paginile acestuia se aflau doua paragrafe tulburatoare, care avertizau ca, nu numai copiii de varsta scolara erau afectati de aceasta problema, ci, probabil, si bebelusii.

Creierul tanar este extrem de sensibil la influentele timpurii, avertiza raportul, iar stimulii adecvati – sau neadecvati – pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltarii ulterioare.

Daca nu am cumparat ultimul CD Mozart, copilul meu va face puscarie in loc de studii superioare?

Paragrafele au avut efectul unei grenade, intr-un studiu care, altfel, nu parea remarcabil. Presa a scris articole alarmante despre copiii nevinovati care erau victimele acestui fenomen. Casa Alba a convocat o conferinta asupra dezvoltarii copiilor. Parintii s-au repezit asupra presei si oficialitatilor, sperand ca nu era prea tarziu sa repare eventualul rau facut fara voie copiilor lor. “Fiecare parinte a inceput sa se ingrijoreze”, spune John Bruer, presedintele fundatiei McDonnell si autor al cartii The Myth of the First Three Years (Mitul primilor trei ani de viata). “Ei se intrebau: <<Daca nu am cumparat ultimul CD Mozart, copilul meu va face puscarie in loc de studii superioare?>>”

Pentru a-si repara presupusele greseli, parintii chiar au inceput sa cumpere tipurile aprobate de muzica – si multe altele. Un studiu coordonat de Zero to Three (De la zero la trei ani), un grup nonprofit de cercetari, a descoperit ca aproape 80% dintre parintii al caror nivel de educatie nu depasea liceul foloseau asiduu flash card-urile, televizorul si jocurile pe computer, in incercarea de a mentine activa mintea copiilor mici.

Singura cale dovedita de a optimiza potentialul intelectual al copiilor este este o relatie sigura, bazata pe incredere cu parintii

Totusi, expertii in dezvoltarea copiilor considera aceste instrumente sterile inferioare activitatilor cu un nivel social si emotional mai ridicat, ca vorbitul cu copiii sau cititul povestilor. Acesti specialisti sunt de acord ca singura cale dovedita de a optimiza potentialul intelectual al copiilor este este o relatie sigura, bazata pe incredere cu parintii. Timpul petrecut cu mangaierile, joaca de-a v-ati ascunselea (“cucu-bau”) si cu jocurile stabileste o legatura de siguranta, incredere si respect pe care se bazeaza intreaga piramida a dezvoltarii copilului. “Am acordat dezvoltarii sociale si emotionale un rol secundar”, spune profesorul Tyler de la UCLA, “iar acest lucru face mult rau copiilor si societatii noastre”.

Incercarea de a umfla coeficientul de inteligenta al copiilor pe cai artificiale poate duce si la marirea stresului asupra acestora, o data cu scaderea anxietatii parintilor. Pana pe la patru-cinci ani, creierul unui copil stresat pot incepe sa semene ingrozitor de mult cu al unui adult stresat, avand niveluri ridicate de adrenalina si cortizol, substante chimice specifice sistemului nervos care alimenteaza reactia de tipul “lupta sau fugi” a organismului. Daca limitele creierului sunt fortate destul de mult, modificarile devin de durata, iar invatarea va fi tot mai dificila pe masura ce copiii cresc.

Eliminati presiunea din educatia copilului

Realitatea este ca nici copiii, nici parintii nu trebuie sa se simta atat de presati. Este adevarat, asa cum spun si specialistii in marketing, creierul unui copil este ceva ce se schimba foarte rapid. Departe de a absorbi pasiv informatii, este ocupat inca de la nastere cu crearea unor retele neuronale complexe, care il ajuta sa devina tot mai sofisticat pe zi ce trece.

Procesul poate dura pana la un an sau pana la cinci ani, in functie de diferitele parti ale creierului, pentru realizarea exploziei initiale de conexiuni, dupa care multe dintre ele se inchid si dispar, pe masura ce creierul decide ce va pastra, cei noi conexiuni ii sunt necesare si care sunt cele fara de care se poate descurca si in continuare. In timpul acestei perioade, este important ca micutii sa primeasca tipurile adecvate de stimuli, astfel incat creierul lor sa poata lua deciziile corecte. Totusi, tipurile adecvate de stimuli se pot dovedi altele decat cred oamenii ca sunt.

Inteligenta emotionala are un rol principal in dezvoltarea copilului

Fiind intrebati, in cadrul unui studiu recent, ce aptitudini le sunt necesare copiilor in vederea pregatirii pentru scoala, parintii care au copii la gradinita au mentionat de obicei achizitii concrete, precum cunoasterea numerelor, a literelor, a culorilor si a formelor. Insa profesorii nu sunt de acord cu asta. De departe, sustin ei, sunt mult mai importante abilitatile sociale, precum cele de comunicare, capacitatea de interactiune cu altii si de a urma indicatiile primite.

 Cititi: Inteligenta emotionala a copilului

• Timiditatea: cum sa ii ajutam?
• Copii avantajati la scoala si in viata
• In cautarea copilului minune
• Ce trebuie sa stie mamele despre baieti?

Copiii care vin la scoala si au un nivel ridicat al acestor trei abilitati mai putin evidente au sanse mai bune de a-si insusi tainele scrisului si cititului, cand le sunt dezvaluite, dar si de a invata orice altceva. “Inteligenta este bazata pe adecvare emotionala”, spune expertul in dezvoltarea copiilor T. Berry Brazelton. “Conceptul inteligentei emotionale sta la baza tuturor acestor aspecte”.

Uneori, chiar nu este posibila stimularea dezvoltarii intelectuale a copiilor. Intrucat creierul copilului are propriile conexiuni neuronale, parintii pot sa stimuleze, sa zicem, inteligenta vizuala sau inteligenta muzicala prin imagini si muzica, dar nu este sigur ca stimularea fortifica in mod semnificativ creierul. “Ideea ca putem accelera semnificativ dezvoltarea unui copil este un mit”, spune Alan Woolf, pediatru la Children's Hospital. “Copiii sunt oarecum preprogramati sa atinga anumite stadii”. Bruer exprima situatia mai precis: “Ideea ca se realizeaza mai multe sinapse prin stimularea copilului nu are baze stiintifice”.

cititi in continuare despre
Efectul Mozart
La nastere, bebelusii au potentialul de a invata orice limba la fel de usor
Daca parintii ar trebui sa renunte la jucariile care stimuleaza creierul, cu ce ar trebui sa le inlocuiasca?
Inseamna oare aceasta ca jucariile educationale sunt inutile?
Concluziile psihologilor de la Desprecopii.com
Lasati copii sa isi incerce puterea - dar supravegheati-i constant!