Sapte ani de asteptare...

Sapte ani de asteptare...

Sapte ani de asteptare...

  • A inceput frumos, ca orice prima dragoste, cand eu eram doar o copila de numai 17 ani. La numai 2 luni eram gata logoditi si pregatiti pt. o adevarata relatie. Zilele treceau si dragostea pt. el devenea tot mai profunda. Ma bucuram de prilejul cunoasterii... de tot ce putea oferii dragostea in acele momente. Fiecare noua zi aducea un gust deosebit si senzatii de neuitat. Era chiar o mandrie pt. mine sa am un logodnic cu 10 ani mai mare si poate aveam si de ce, m-a invatat extrem de multe lucruri, printre care cum se serveste o masa la restaurant si micile sale secrete... pana la ce inseamna igiena intima pt. o femeie...

A inceput frumos, ca orice prima dragoste, cand eu eram doar o copila de numai 17 ani. La numai 2 luni eram gata logoditi si pregatiti pt. o adevarata relatie. Zilele treceau si dragostea pt. el devenea tot mai profunda. Ma bucuram de prilejul cunoasterii... de tot ce putea oferii dragostea in acele momente. Fiecare noua zi aducea un gust deosebit si senzatii de neuitat. Era chiar o mandrie pt. mine sa am un logodnic cu 10 ani mai mare si poate aveam si de ce, m-a invatat extrem de multe lucruri, printre care cum se serveste o masa la restaurant si micile sale secrete... pana la ce inseamna igiena intima pt. o femeie... Poate ca unii dinte voi se intreaba de ce tocmai el sa faca asta? ei bine primeam sfaturi de la o persoana bine instruita, cu un bogat si impresionant bagaj de cunostinte medicale, data fiindu-i profesia de farmacist. Maturitatea si experienta celor 10 ani avans erau se pare in avantajul si interesul curiozitatii mele de a cunoaste tot mai multe.

Nu, nu, ca orice minune nu a tinut mai mult, in cazul meu de 3 luni. Au inceput micile certuri cu toate variantele de reprosuri, dar cine putea castiga daca nu cel mai matur? La numai 4 luni sesizez lipsa inelului de logodna si cauza era o banala cearta. M-am intrebat mereu cu ce fusese mai deosebita cat sa-l detemine sa renunte fara nici o motivatie. Aud si acum raspunsul rugamintilor mele inecate de lacrimi sa revina, sa-l poarte, sa fim ca inainte... "INCA NU E MOMENTUL, LASA-MA SA MA CONVING CA MERITA SA-L MAI PORT", am tenuntat in timp, desi simteam ca o logodna nu presupune existenta unui singur inel.

Primul an al relatiei a fost unul hotarator in viitoarea mea profesie, se apropia vremea sa aleg ceva bun, ceva sa-mi placa. Am petrecut o mare parte din timp alaturi de el la farmacie(era a lui), incepuse sa ma intereseze cat mai mult, citeam prospecte de medicamente, puneam intrebari... asistam la tot ce se petrecea in acel loc, cum se faceau si se primeau comenzi etc. Am decis intr-o zi ca aceasta este si viitorul meu. M-am pus pe invatat monstruoasa chimie, plangeam si iar plangeam, o uram si voiam in acelasi timp. Era o munca ingrozitoare, simteam ca traiesc un cosmar. Dar a trecut, pe masura ce incepeam s-o inteleg parca imi placea, parc-o iubeam - era lumea mea. Din pacate zilele frumoase si benefice pt mine luau sfarsit putin cate putin, tensiunea tot crestea in acel loc unde trebuie sa va mentionez lucra si lucreaza in continuare fosta lui logodnica. Am acceptat si inteles aceasta conjunctura, ma durea cumplit, dar nu aveam putere de decizie. Cateva luni a incercat din rasputeri sa ne desparta apeland la toate metodele posibile, de la cele mai "perverse" pana la cele mai intelepte. N-au contat, relatia decurgea din cand in cand cu succes. Si dupa nici un an, iata ca relatia incepea sa ia aspectul definitiv. Incepea adevaratul cosmar. Imi controla fiecare pas, orice miscare si eu taceam mergeam mai departe. Petreceam si trebuia sa accept cele mai importante zile din an(sarbatorile, onomastici, aniversari) alaturi de a lui "fosta", ori il pierdeam - aceasta ii era regula.

Continuam la un moment dat sa lupt cu mine insami, ei parca nu mai existau... o parte din mine urla sfasaiata de durere si cealalta imi spunea ca-l iubeste.
Existau si zile frumoase, cum le numesc eu senine, dar erau putine iar eu deveneam tot mai slaba. Simteam un sprijin enorm in zilele acelea cand mi-era alaturi fie la bacalaureat, fie in sesiunile de examene, treceam mai usor peste emotii, ma simteam eu. Era nerabdator sa ma vada iesind de pe bancile facultatii-singurul sau scop.

Dupa 4 ani, mai mult sau mai putin voit locuiam permanent la el. Am acceptat sperand ca stand alaturi de el ne este catusi mai usor, comunicam altfel, imi doream sa mergem spre mai bine, il doream langa mine, sa-l vad, sa-l simt, sa-l stiu in siguranta. Era ca o minune sa scap de toate acele seri in care asteptam cu sufletul la gura si aproape tremurand pana ce el ajungea acasa si ma suna de noapte buna! Se spune ca abia traind langa cealalta persoana o cunosti cu-adevarat - asa este. Mai bine nu locuiam, mai bine... In fine cred ca banuiti ce-a urmat... tot mai multe certuri, tot mai multe minciuni etc.

Al 7-lea an de relatie, JALNIC relatia ajusunsese in stadiul in care era ascunsa de restul lumii, mi se impuneau reguli ale casei: ora maxima la care pot intra, sa nu raspund niciodata la telefon, daca sun eu atunci sa platesc, sa nu fiu cautata nici de familie ( o ura fara un motiv anume, chiar incerca sa-mi inoculeze ideea ca e mai bine sa stau departe de ei, sa-i sfidez, sa-i urasc ... erau niste nemernici-era familia mea), sa contribui din bursa de student cu ce se putea, plata intretinerii etc. Am adus in discutie o eventuala vacanta impreuna la mare, la munte, oriunde numai sa evadez dupa 6 ani in care nu mai stiam ce inseamna relaxarea, MARE GRESEALA!!! am primit un raspuns usturator: "Mergem cand ai banii tai"! Am regretat, dar nu-mi doream decat 2 zile departe de toti si de toate, sa fiu doar cu el. Simteam ca ma instrainez, era ciudat, il iubeam si nu puteam sa-l pierd. Au aparut cateva oportunitati in profesia lui, il sustineam, il rugam sa accepte si nu numai din dorinta de a-l vedea cat mai sus pe treptele profesiei, cat sa-l stiu departe de acea fiinta care intra tot mai mult in viata lui.

Am luptat cat poate o femeie ca sa pastreze un barbat. Orice cuvant, orice discutie despre ea se finaliza cu a ma lovi. Si nu stiu de ce, eu doar imi aparam dragostea si drepturile morale, pe care nu le meritam. Punctul final al rabdarii mele se petrecea, logodnicul meu pleaca la Istambul in interes profesional. Era primul weekend departe de mine, doua nopti de nesomn si teama de a nu se intampla ceva rau. Ma suna dimineata si seara sa ma tina la curent cu noutatile. Simteam in vocea lui ceva ciudat, se petrecea ceva... In ultimul moment al asteptarii am hotarat sa-i fac o surpriza asteptandu-l la aeroport, cine stia ca ca acea surpriza mi-era sortita mie? Imi tremurau picioarele de emotia intalnirii, aveau sa-mi tremure mai mult ... era cu ea, plecase alturi de ea. M-am intors singura cum venisem. Tot eu gresisem ca nu l-am anuntat despre intentia mea. I-am spus ca-l parasesc, era prea mult pt mine si chiar si atunci a continuat sa ma lovesca. Era prima data cand juram ceva si mi-am tinut juramantul!
Hmmm, voi chiar credeati ca o inima care iubeste atat de mult nu este capabila de razbunare? Ba este, am dovedit-o! Am asteptat inca cateva luni sa ma refac, sa prind puterea necesara desprinderii si l-am parasit. In toata aceasta perioada i-am aratat si fata nevazuta a dragostei, acea parte din mine pe care nu o cunostea. Il uram cu toata fiinta mea, il doream departe, si-am disparut. Rugamintile si lacrimile intoarcerii ma ingretosau.

De pe celalt mal ma chema altcineva, abia il cunoscusem, un om deosebit. Soarta l-a adus aici intr-o vizita in Romania, in cel mai potrivit moment. Am dat curs relatiei dupa cateva luni. Luna mai, ziua 10 n-am sa pot uita niciodata aceasta data cand i-am fost mireasa. Poate ca-m facut alegerea cea mai corecta, Dumnezeu stie. Primesc atata dragoste si sper sa pot trimite tot atata inapoi. Cred ca-l iubesc, merita mai mult! Am plecat langa el la numai 3 luni, dar a fost o decizie grea, extrem de grea. Am simtit ca-mi parasesc familia pt a doua oara, prima a fost pt 7 ani, aceasta pt cat? e ceea ce ma intebam in drum spre aeroport la 4 dimineata, cand din rasputeri incercam sa aud sfaturile tatului, mamei si sa raspund coerent. Ma doare ingrozitor departarea. Adorm cu imaginea celor dragi in suflet, e tot ce mi-a ramas, sa sper ca intr-o zi ii pot lua alaturi de mine. Vreau o viata acum, merit sa traiesc si sa ma bucur de ea. Macar aici, atat de departe sa uit ce-a fost, sa-ngrop cei 7 ani.

Acum partea cea mai frumoasa abia incepe. Vom avea un bebe peste cca 8 luni. Cu Dumnezeu inainte!
Va imbratisez pe toti! Cu drag.
Ana-Maria

autor: anapharm, membra a clubului Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2004

Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (forum/topic.asp?TOPIC_ID=18316&whichpage=1)

Felicitari pentru bebe pe care il asteptati! insa fii atenta. Ai spus despre sotul tau "cred ca-l iubesc" Pentru mine asta ar fi un stegulet rosu de atentie. Si faptul ca te gindesti ca el a venit "intr-o vizita in Romania, in cel mai potrivit moment". Potrivit pentru cine? Alt stegulet rosu! "macar aici, atit de departe sa uit ce-a fost, sa ingrop cei 7 ani" Trebuia sa uiti de ce-a fost inainte sa te casatoresti, sa aduni si sa scazi socotelile tale, sa tragi linie si sa pornesti inainte in viata cu o noua persoana dupa ce "ingropi". Incearca sa iti pui sentimentele in ordine si sa te indrepti spre viitor fara amintiri! /ALice

----

Eu cred ca esti o fiinta puternica daca ai putut pasi peste 7 ani in care ai renuntat, din dragoste, la atat de multe lucruri si sentimente ca orgoliul(si altele) ... Si daca tot ai reusit sa pasesti peste, continua sa pasesti in viata atat de diferita pe care ai luat-o de la capat. Fara regrete, ca nu ai ce sa regreti. Decat poate timpul pierdut in asteptare. Amintirea sa-ti ramana ca invatatura ca, asa cum spune Nichita Stanescu, sunt atatea greseli nou-noute de facut, ca e pacat de Dumnezeu sa repeti una veche.
Multa fericire in noua ta familie, atat de daruit cat si de primit, ca resurse ai spus ca exista.
Bine ai venit in marea familie Despre Copii si sarcina usoara./ mihuletu

----

citind povestea ta, ma regasesc pe mine la 17 ani..o relatie cu cineva mai mare..care nu se purta urat cu mine..care imi oferea toata atentia lui..dar nu putea renunta la alte aventuri..
mereu imi spunea k tot eu sunt in inima lui indiferent ce ar face el..am acceptat..de dragul iubirii...
peste 5 ani..trebuia sa ne casatorim..si atunci a trebuit sa iau o decizie.."vreau oare sa traiesc langa omul asta o viata?" raspunsul bineinteles k a fost negativ.
vorbim in continuare f des..il admir ptr tot ce m-a invatat..ptr ceea ce este el..(fara partea cu..)..suntem despartiti de 3 ani jumate..in care s-au intamplat multe..ne-am despartit omeneste..a inteles...
ce sa-ti zic..sa fii fericita, sa ai o sarcina usoara si un bebic sanatos si voinic / MirelaV

----

Cineva definea ca act de curaj faptul ca ai stat 7 ani intr-o astfel de relatie. Eu as numi-o mai degraba slabiciune. Slabiciunea de a nu te putea rupe de cel pe care-l iubesti cand cu mintea constientizezi ca totul ar fi mult mai bine fara el. Dupa parerea mea pozitia ta in acea relatie era una de sclavie: trebuia sa accepti toate regulile impuse de el, altfel riscai despartire (ma rog, cel putin asa te ameninta el), lucru care cu siguranta pe tine te inspaimanta. Din ce-ai povestit reiese ca tu nu ai avut nici un cuvant de spus in toata relatia asta, pana in final cand ai putut sa-ti faci bagajelul si sa pleci de acolo. Ne place sa credem ca-i curaj si dragoste ceea ce ne face sa rezistam in astfel de relatii atat de mult timp, dar eu cred ca tocmai lipsa de curaj ne face sa rabdam injosirile astea. Cate oare dintre femei ar putea indura ce-ai indurat tu? Nu multe, asta e clar. Dar asta nu inseamna ca celellate femei nu au puterea de-a iubi la fel de mult sau de profund ca si tine, ci pentru ca au puterea de a pune piciorul in prag atunci cand e nevoie. Acesti "asupritori" reusesc sa creeze o relatie de dependeta atat de puternica incat "scalvul" sa nu poata sa-si revendice libertatea. Faptul ca tu erai o copila cand l-ai cunoscut, iar el era deja trecut prin viata, independent dpdv financiar (avea propria afacere) a facilitat si mai mult subjugarea ta. Tu erai copila pe care el a cautat s-o modeleze dupa cum a vrut muschiul lui. Genul asta de dependenta incearca sa-l stabileasca si unii parinti fata de copiii lor, incostient desigur (vezi cazul fetei care a fost pusa sa se casatoreasca cu Italianul pervers si care era terorizata de parinti si care totusi nu se putea rupe de ei - povestit aici de o membra de pe grup). Asta nu demonstreaza decat cat de defectuos vad iubirea unii oameni, confunda iubirea cu asuprirea, se cred mici Dumnezei pe pamant. Dovada faptul ca imediat cum tu ai "indraznit" sa-ti manifesti libertatea (ai plecat fara ca el sa-ti dea voie) el si-a schimbat imediat atitudinea, din tartor a devenit unil. Nu te-a crezut niciodata suficient de puternica pentru a-l parasi, iar cand ai facut-o a crezut ca te va coplesi cu rugaminti de a te intoarce.

Din pacate, si eu sunt o fiinta la fel de slaba ca si tine. Mi-am pus de mai multe ori intrebarea, mai ales de cand citesc pe acest forum si am vazut nenumarate cazuri si situatii, "Ce as face daca maine as afla ca sotul ma inseala? L-as parasi fara sa cartesc, l-as ierta si asa trece peste?" Chiar daca mi-ar placea sa cred ca as fi brava, trebuie sa recunosc ca asa face parte din categoria celor care ar trece peste. Sunt prea slaba sa pot sa-mi inchipui ca ma pot rupe de el, sunt prea slaba sa infrunt viata de una singura fara sa-l am alaturi. Slava Domnului ca soarta mi-a scos in cale un om care ma iubeste si cu o etica greu de zdruncinat.

Si Slava Domnului ca toata povestea asta s-a terminat pentru tine si viata te-a rasplatit pentru cat ai suferit si ai indurat. Iti doresc sa aveti un bebe sanatos si voios si sa nu mai ajungi vreodata sa traiesti macar a 10-a parte din ce-ai trait in acesti 10 ani, iar viata sa nu te mai puna la astfel de incercari. Banuiesc ca fiecare mangaiere pe obraz sau vorba buna ai invatat sa le pretuiesti cum putine dintre noi o facem.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

try

*****************************

Subiecte tratate:
Tema:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Sapte ani de asteptare....

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII