Episoade din emigratie: Curcanul

Episoade din emigratie: Curcanul

Episoade din emigratie: Curcanul

La sfirsitul lui noiembrie se implineau un an de la venirea noastra in America. Ridic o mina dintre harti si cu un pretel in gura molfai un salut bilingv in telefon. «Ai luat curcanul ? ma intreaba vocea prietenei mele. "Nu l-am luat" si mintea imi lucreaza rapid la imaginea unui curcan lasat in parasire undeva asteptind sa fie luat de mine, in timp ce eu pur si simplu ma distrez la serviciu... Care curcan? intreb si deja acum imaginea curcanului plins si cu creasta pleostita de suparare ...

Care curcan? intreb ...si deja acum imaginea curcanului plins si cu creasta pleostita de suparare se extinde pe un background de autostrada, unde Doamne l-oi fi uitat ???...

CURCANUL articuleaza disperata prietena de candoarea cu care accept nereusitele mele cele mai evidente in ale emigratiei cu stil...

Aflu astfel ca daca am crezut cu cale sa imi cheltuiesc o oarecare suma la un magazin alimentar, am obtinut unul din drepturile pe care le impart cu cetatenii tarii gazda, (si de care cu parerea de rau am aflat ani mai tirziu ca abuzeaza an de an, sarbatoare de sarbatoare), acela de a avea propriul curcan la thanksgiving, gratuit de data asta.

M-am intors la hartile pe care le desenam hotarita sa obtin curcanul gratis de la magazin chiar de-ar trebui sa-l prind in zbor de-o aripa pina la casa de platit!!! Ca orice emigrant la inceput ma entuziasmam destul de rapid la cuvinte cheie ca gratuitate, reduceri, cadou. Natura zodiei nu-mi permite din pacate sa fiu constanta in entusiam, iar orele de lucru tirzii, ma aduc in dimineata sarbatorii cu pricina cu frigiderul gol.

Da fuga la magazin imi precipit sotzul pe usa, dupa ce prietena ne mai suna inca odata sa ne intrebe ce ne face curcanul. N-am avut inima s-o dezamagesc si i-am povestit cu lux de amanunte mirodenii , retete si temperaturi propice in care s-ar lafaii oratania. Bine ca l-ai luat ma felicita ea (stiindu-mi natura visatoare in ale amintitului), ca acum au ramas numai ciurucuri. Un sfert de curcan, un git pe un raft, o tirtitza pe jos ce-oi gasi iei !!! mai mult decit gratuitatea, eventualitatea unei vizite a prietenilor venind diseara si gasindu-ma intr-un decor de definita inadaptabilitate la societatea americana cu cirnati de la rusi si cascaval bulgaresc mi se pare de neimaginat.

Ai gasit? il intreb nerabdatoare dupa alte 20 de minute pe sotz si aud oarece lupte cu celularul de pe ureche pe alta. Ma linisteste ca a gasit, dar din ton deduc o oarecare dezamagire si-un anume gifiit surd. Ropotul de intrebari care urmeaza despre aspectul si genealogia pasarii imi e intrerupt scurt, de sotz care, oarecum siciit (de ce oare??) imi spune ca in citeva minute va fi in fatza apartamentului numai sa astept sa vad.

Nu stiu cite minute mi-a trebuit sa pregatesc un castronas in bucatarie, sare, piper, linguritza de cimbrisor, citeva cutite “de bune”, tava urma sa fie cumparata “pe masura” de sot. Imi legam sortzul la spate cind aud bufnituri surde in usa, urmate de un tremurat al soneriei. Eu sint!!, imi scuteste sotul intentia de a ma uita pe vizor si deschid usa larg fericita. Da-te la o parte imi striga rapid, si lipindu-ma de perete un sac se rostogoleste spre covorul din sufragerie. Ce-i asta intreb cu ochii in spatele lui uitindu-ma dupa sacosa cu curcanul.

Asta e CURCANUL imi zice soztul roshu la fata de efort (de aici gifiielile din celular deduc) si-mi arata cu ochii obiectul gigantic din mijlocul sufrageriei. Prietena uitase sa ma avertizez ca ciurucuri in America inseamna pasari de dimensiunea bizonului nostru national. Oamenii organizati si cu simt de raspundere cumpara curcanul de dimensiuni propice cu saptamini inainte, in ultimele zile raminind numai cei cu 3 picioare, obezii sau cei cu complexe oedipiene, in fine, neadaptatii.

Ma asez cu incetineala pe canapea cu miinile in poala nereusind nici macar sa fiu isterica. Ce faci cu el, il intreb iute pe sotz fericita ca prin formulare am reusit oarecum sa mut problema in partea lui. Eu (deja e disperat acum)??? TU l-ai vrut!!! As fi vrut sa-i pot raspunde ca toata emigrarea a fost de fapt ideea lui, dar mi s-a parut oarecum folositor sa mimez o oarecare incredere in mine si cu ton de pusa pe treaba l-am rugat sa-l suie pe masa din bucatarie.

Cel putin e dezghetat ma anutza sotzul ca si cum CEVA din obiectul gigantic care se rostogolea spre bucatarie mi l-ar fi putut face mai simpatic sau mai abordabil.
Suit pe masa din bucatarie, realizez ca-mi trebuie pus in chiuveta la spalat (sotzul se executa), dupa care la loc pe masa (idem) ca trebuie intii sa-i dau pungile jos de pe el, apoi iar in chiuveta in care n-am loc de manevrat asa ca il vreau pe masa la loc. Intre timp sotzul (ciudat ce reclacitrant se dovedeste a fi azi de cind aveam pasarea asta intre noi) hotaresta ca va sta pe masa pina decid odata unde il vom caza!!

Cu ajutorul lui realizam ca in chiuveta curcanul abia are loc sezind si cu picioarele sub el, nici vorba de spalat. Toarna apa pe el , sugereaza sotzul. Apa se prelinge pe curcan deasupra chiuvetei cu scurgerea acoperita acum de tirtitza, si acum am o balta in bucatarie!!!
Ajungem dupa multe miscari de sah la ultima solutie: curcanul va face dus!!

Tu-l tii si eu dau cu dushul il anutz vesela ca o vrabiutza ! Urca-te in cada ii spun cind e absolut evident ca nu poate tine pasarea la distantza prea mare de corpul lui. Si da-ti si tricoul jos. Ridicindu-i fundul la nivelul ochilor, sotzul ma anuntza fericit ca curcanul e o EA asa ca onoarea imi revine mie. Nu urmaresc logica lui dar din ochi imi dau seama ca nu glumeste si ca foarte putine lucruri pe lumea asta l-ar face sa patrunda sub dus cu o pasare straina lipita de pieptul lui. Il apuc de aripi, dar in miscare aripile se lungesc, iar pasarea atirna (fara viata fireste) ca un bolovan intre ele.

Mai tirziu il voi masa pe tot spatele luung si la sub-aripa cu uleiuri extra rafinate, ii voi inmiresma cu mirodenii exotice pielea “de gaina” si-i voi indesa in partile intime kilometri de legume, incit e lesne de inteles cind ma indreptam cu tava spre cuptor, in minte imi veneau ca intr-un film, imaginea LUI rostogolindu-se pe covor atunci cind ne-am intilnit pentru prima data, apa prelingindu-se pe pielea lui...felul in care ii smulsesem citeva pene rebele...

Intre curcanii care s-au perindat intre Paste, Thanksgiving si Anul Nou pe mesele noastre, as minti sa nu admit ca EL a avut un oarece, ceva aparte pe care nici acum nu-l pot cuprinde...

Urmariti comentariile la acest topic pe forumul Calatoriile Sufletului aici: forum/topic.asp?TOPIC_ID=31251

autor: Andrada - membru al clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2004

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)

Comentarii la articol

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga tu un comentariu si poti castiga un tricou Desprecopii.com

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.