O poveste traita cu adevarat...

Pe 2 septembrie, dupa o noapte in care deja aparusera primele contractii m-am hotarat sa merg la spital. Dupa internare, mi-au facut cateva calmante si m-am simtit mai bine dar nu pentru mult timp. Am avut un travaliu fals cu toate ca aveam contractii la 5 minute. Totusi spre seara si toata noaptea m-am simtit din ce in ce mai rau. Doua prietene imi povestisera cum au nascut si mi-au spus sa nu-mi fie frica dar recunosc un pic imi era.

Pe 3 septembrie dimineata au inceput sa ma pregateasca pentru nastere. Cu mult timp in urma solicitasem anestezie epidurala Am nascut abia la 13.15 o fetita de 3.400kg si 52 cm. Gata!!! Deja uitasem prin ce am trecut. Eram foarte fericita si abia asteptam s-o vad. Am pupat-o pe obrajori si un sentiment pe care multe mamici il cunosc m-a inundat pe loc. Nu-mi venea sa cred! Abia atunci mi-au dat lacrimile si nu m-am putut stapani.

Imi asteptam cu nerabdare sotul. Vroiam sa ne bucuram impreuna de minunea vietii noastre careia i-am pus numele MARIA-TEODORA. O vazuse si el dar cateva secunde. Mi-a spus ca seamana perfect cu mine. Am dat telefoane la parinti, prieteni rude.

Pana a doua zi dimineata totul a fost ok nu stiam ce va urma. Un pic eram ingrijorata, tot veneau asistentele sa ma intrebe cum ma simt si imi spuneau bebe e bine .Dar……la ora 8.00, ora la care se face de obicei toaleta mamelor doctorul avea sa-mi dea o veste ....Mi-a spus ca fetita prezinta tulburari de adaptare, necesita ventilatie mecanica si este depistata cu o malformatie congenitala cardiaca. De asemenea ca sunt sanse minime de viata. Ne-au spus atunci cateva zile...

Am ramas fara cuvinte dar cu lacrimi pe obraji. Mergand spre rezerva l-am intalnit pe tati care venise cu un buchet de trandafiri albi. In soapta am avut puterea sa-i spun ca nu e bine. Au urmat zile triste pentru noi fara vizite si fara sa stim cand vom putea ajunge ACASA toti trei. Dupa 2 zile de la nastere a avut loc botezul in terapie intensiva. Nu stiam nimic de acest diagnostic si anume transpozitie de mari vase cu defect septal ventricular nerestrictiv,stenoza de artera pulmonara hipoplazie de trunchi artera pulmonara ,hipoplazie de ventricul stang.

Ni s-a spus ca in tara nu se opereaza asa ceva si nu are sanse .Din fericire tati a citit ca in acea perioada un baietel de 16 zile a fost operat cu succes de prof.Socoteanu de la Timisoara .Am fi vrut si noi sa ajungem dar cum??? Stiam ca un transport terestru poate pune in pericol viata ei. Nimeni nu ne garanta un astfel de transport.

Am apelat intre timp la Ministerul Sanatatii pentru aprobarea unui transport aerian. Dar lucrurile se miscau destul de incet. La Timisoara trebuia sa ajungem cu ea cat mai repede….Pe 8 septembrie am reusit s-o vad in terapie. Mi-a zambit !!! Era cianotica dar de 2 zile nu mai primea oxigen....

Pe 10 septembrie Mariuca a fost mutata la Spitalul Grigore Alexandrescu unde nu am stat decat cateva zile. Dupa internare a urmat un moment groaznic si anume cei de aici au crezut ca vrem sa abandonam copilul. Le-am spus ca este o situatie confuza ca noua asa ni s-a spus ca doar ea ramane in terapie intensiva fara mama. Lucrurile s-au clarificat dar m-au durut acele cuvinte. Am fost socata efectiv. Am rugat-o din tot sufletul sa ne spuna ce se intampla de fapt. Mi-am luat fetita in brate - era pentru prima data si din fericire nu ultima.

Au urmat investigatiile.Aici am trait un alt moment neplacut. La radiografie din cauza metodei practicate Mariuca s-a invinetit din cauza plansului. Asistenta mi-a smuls-o din brate si a fugit cu ea in sectie. Era foarte speriata. Pentru radiografie pe Mariuca am tinut-o doar de cap ea atarnand efectiv. Vi se pare normal? Cand am ajuns in rezerva deja isi revenise. Sper sa se fi schimbat ceva.

A venit si ziua in care ne-am deplasat spre aeroport dar, in ambulanta fiind ne-au anuntat ca e o mica problema si sa ne intoarcem la spital. Dupa cateva ore am plecat din nou.De aceasta data am ajuns la aeroport unde am cunoscut niste oameni minunati. Pilotul avionului, un englez cu o inima mare Mr Platt caruia nu am reusit sa-i multumesc suficient,copilotul cmd.Popescu care mi-a dat curaj si-i multumesc de asemenea si doctorul pediatru cardiolog Dr Predescu care ne-a asigurat ca totul va fi bine si care ne-a ridicat putin moralul. A contat foarte mult pentru noi.

Am decolat cu o strangere de inima;eram pentru prima data intr-un avion. Tati urma sa vina cu trenul. La un moment dat pilotul ne-a anuntat cu parere de rau ca trebuie sa ne intoarcem deoarece sunt probleme si nu vrea sa puna in pericol vietile noastre.Am simtit ca nu e dat sa ajungem  Am aterizat in Bucuresti unde personalul medical a crezut ca eu ma simt rau. Le-am spus ca ma simt relativ bine si ca nu eu sunt cauza. Am asteptat cateva minute crezand ca problemele se vor remedia dar nu a fost dat. Din pacate vestea pe care mi-a dat-o Mr Platt avea sa ma intristeze si mai mult. Cei cu ambulanta au refuzat sa vina sa ne ia. Drept pentru care pilotul m-a intrebat daca sunt de acord sa merg la Spitalul Emilia Irzea. Am fost de acord. Aici am mai stat cateva zile.

Nu stiu exact care au fost motivele intarzierii dar stiu ca intr-o seara ne-am trezit cu Antena 1 carora le-a dat sotul un interviu declarand ca daca nu se rezolva noi vom pleca cu o cursa comerciala. Nu stiu nici pana azi cine ia chemat dar asa a fost dat sa afle cei care ne cunosteau prin ce trecem. In sfarsit cand Maria avea 16 zile am reusit sa ajungem la Clinica de Cardiologie din Timisoara. Pe 2 octombrie i s-a facut o operatie paleativa de catre Prof.Dr .Socoteanu. Evolutia postoperatorie a fost favorabila fara complicatii.

Pe 11 noiembrie ne-am externat si am ajuns la Pitesti . Dar dupa 4 zile am revenit datorita unei infectii superficiale la operatie. Ne-am intors acasa pe 26 noiembrie.In sfarsitACASA!!! plecata din 20 august. Au venit sarbatorile si ne-am bucurat asa cum am putut dupa tot ce a fost. Dupa 2 luni ne-am mutat in Constanta intrucat sotul meu lucreaza aici. In ianuarie 2003 tati a trimis un email catre 2 clinici din Italia. Am primit un raspuns in mai , numai de la Spitalul Bambino Gesu chiar de la doctorul care mai tarziu a operat-o pe Maria. In iulie am primit prin posta un plic de la spital. Surpriza a fost mare!!!! Operatia era aprobata si urma sa plecam in Italia la o data anuntata de ei. Am simtit ca nu mai pot urca scarile de emotii. Asadar cu o mare intarziere plecarea nu a fost posibila decat in decembrie.

Multumirea noastra era ca Maria se simtea bine.Manca foarte bine dormea suficient doar ca, asa cum era de asteptat nu lua in greutate suficient.In rest vioaie si plina de viata.In Italia operatia nu a fost posibila datorita tensiunii pulmonare prea mariIn mai putin de o luna Maria a suportat 3 cateterisme. Unul nereusit la un alt spital unde am fost ulterior trimisi celelalte 2 ,unul pentru investigatii si unul pentru a crea un defect interatrial care sa-i fie de folos in viitor. Maria trebuia sa mai ia in greutate (adica sa ajunga la o greutate de 11-12 kg) acest lucru fiind in favoarea ei dat fiind faptul ca operatia era destul de complicataNe-am intors acasa fiind chemati dupa maxim 6 luni.

Dar a fost dat sa ajungem abia in octombrie 2004.Operatia a avut loc de aceasta data.Nu ne mai saturam s-o privim. Doctorul a stat de vorba cu noi 2 ore si ne-a prezentat pe scurt etapele operatiei si riscurile ei. Am semnat si va rog sa ma credeti e greu de spus ce am simtit. Sotul meu ma incuraja dar il simteam ca si lui ii este teama. La ora 9a.m. am intrat in terapie intensiva. Am asteptat pana a venit un asistent si a luat-o . A fost un moment groaznic . Sotul meu o tinea in brate.Am pupat-o dar ea a inceput sa ne strige cu manutele intinse MAMI TATI. Ne-au aparut din nou lacrimi pe obraji si am intrat in sala de asteptare.

Au urmat ore si ore de asteptare. A fost singura operatie in ziua respectiva. In rest doar cateterisme. Pe la ora21 a iesit dr chirurg si ne-a spus ca in principiu operatia e reusita, dar mai e o mica problema care mai necesita timp. Era vorba despre o hemoragie. A intrat din nou in sala. Noi eram singurii parinti ramasi. Nu stiam ce sa mai credem. Pe la 23.30 am fost chemati din nou. Efectiv ne era frica sa intram.

A venit doctorul a dat mana cu noi si ne-a spus ca e bine dar ca nu a fost deloc usor. O meserie care merita tot respectul! Era epuizat. Ne-a dorit noapte buna si ne-a spus ca putem intra s-o vedem. Abia am reusit sa-i multumim. Nu ne venea sa credem ca s-a terminat. Am intrat in terapie intensiva. Aveam voie 10 minute. I-am mangaiat fruntea si i-am promis ca atunci cand se va trezi ii voi spune din nou povestea cu Scufita –Rosie. A durat totul 2-3 minute deoarece sotului i s-a facut rau. Am iesit afara am mai stat putin si am plecat de la spital pe la ora 00.10. Am revenit de dimineata cu emotii dar totul decurgea normal. Dupa 4 zile a fost adusa in sectie . Din zi in zi Mariuca nu se simtea bine. Ceva se intampla. Noi stiam de efectele secundare dat fiind ca aceasta operatie a avut loc asa de tarziu. Operatia de transpozitie de vase mari se face in primele 3 saptamani de viata. Noi ca parinti am facut tot ceea ce am putut si cat mai repede. Pacat ca avem si noi in tara multi specialisti dar din nefericire nu au aparatura necesara. Acest lucru ar trebui sa dea de gandit celor in masura.

Asadar Mariuca nu avea pofta de mancare nu vroia sa mearga nici nu vroia sa-l vada pe tati pentru ca el o daduse asistentului probabil. Doar tipa si era foarte agitata. Era foarte rece la maini si picioare . La cateva zile i s-a facut cateterism.Inima era ok. In schimb presiunea pulmonara era foarte mare. In urmatoarele zile a inceput tratamentul in urma caruia s-a simtit mai bine. Dar operatia nu arata bine deloc intr-un punct. Am fost mutati in alt spital pentru a fi tinuta sub observatie . Dupa 3 zile insa Mariuca a facut complicatii si am revenit de urgenta la Roma. A doua zi a fost redeschisa si curatata . Dupa un tratament cu antibiotice care a durat 2 saptamani in sfarsit Mariuca noastra isi revenise. Greu a fost ca in aceasta perioada 10 zile nu s-a dat jos din pat deoarece avea perfuziile. A mai suportat 2 anestezii pentru cateter dar pana la urma totul a fost ok. Au fost 2 luni in care am avut mari emotii si in care am trait momente grele alaturi de alti parinti.

Acum Mariuca este sub tratament pentru o perioada pe care nici noi n-o stim.Totul depinde de organismul ei. Stam si ne gandim adesea la ce ne-a spus un doctor la una din ecografii si anume ca medicina va evolua si cine stie ce se mai descopera. Ne-a spus ca e posibil in viitor, dar nu poate spune cand un transplant inima –plamani poate peste 10-20ani cine stie. Noi cat vom putea vom face totul pentru ea. Este o fetita sensibila, sociabila si iubitoare cum poate multi parinti de pe acest site aveti. Acum ii pot citi din nou povestea care incepe asa “A fost odata ca niciodata o fetita dragalasa pe care toata lumea o iubea;bunica ei o indragea atat de mult incat ar fi facut orice numai sa o vada fericita De aceea i-a facut cadou o scufita rosie de catifea…….”Este povestea preferata a Mariucai.

Povestea noastra a fost cam lunga si poate multe momente nu au fost scrise dar sper sa fi avut rabdarea sa o cititi. De aproape un an urmaresc acest site nu in mod constant pentru ca nu-mi permite timpul dar citind povestea nasterii Mariei poate ma intelegeti de ce nu am scris-o pana acum. Pentru ca ea s-a nascut a doua oara in urma acestei operatii. Si ca sa citez un membru DC care spunea ca nu vrea sa sune ca la Oscar totusi eu vreau sa multumesc acestui site, www.desprecopii.com , care mi-a dat posibilitatea si curaj sa scriu aceasta poveste, si celor care ne-au ajutat si au fost alaturi de noi ! Fara acesti oameni care ne-au sprijinit moral si financiar nu reuseam. Pe multi eu ca mama nici nu-i cunosc dar datorita voua Desprecopii.com eu am ocazia sa le multumesc din inima. Mi se pare un lucru extraordinar sa te ajute niste oameni care stiu poate prea putin despre tine. Acest lucru s-a dovedit a fi adevarat si in Italia. Acesta a fost norocul fetitei noastre...

“Nimic nu rezista vointei inversunate de a reusi.”
Victor Hugo-Oamenii Marii

 << frumoasa ca un inger: Mariuca

autor: crig72 - membra a clubului Desprecopii.com  - urmariti reactiile la acest topic aici >>
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2005

Link-urile personale

forum/photo_album_cat.asp?numeX=crig72

Important

Pentru alte sute de asemenea intimplari primordiale din viata unui parinte, va rugam cititi forumul "Nasterea pe glob" (forum/forum.asp?FORUM_ID=3) .Va asteptam sa ne povestiti nasterea stelutei dumneavoastra.

Sarbatorim alaturi de dumneavoastra nasterea generatiei Desprecopii.com!