Pregatirea copilului pentru societate

Fiecare copil se naste cu o zestre genetica, dar si cu una psihica ce se remarca din felul in care isi manifesta placerile si neplacerile. Limbajul lui este limitat si nu stie sa-si stapaneasca emotiile, aratandu-ne deschis tot ce simte. Prin educatie i se formeaza personalitatea definita de manualele de psihologie ca fiind combinatia, unica pentru fiecare dintre oameni, a componentelor temperament, caracter, aptitudini. Psihosociologul de la Desprecopii va vorbeste pe larg despre a  fi, a  deveni, a  da  si  a  primi.  

Copilul si A fi.

Felul de a fi - vesel, suparacios, vioi, domol si asa mai departe tradeaza firea sau temperamentul care este un dat, copilul nascandu-se cu anumite trasaturi psihice. Acestea nu pot fi schimbate dar, daca ele sunt accentuate alunecand spre extreme, se pot ameliora prin educatie. De exemplu, daca copilul este timid, se intrevede riscul ca el sa piarda sansele pe parcursul vietii, din lipsa curajului de a actiona.Va trebui sa invete comportamentul potrivit pentru a reusi. Va fi invatat ce sa faca si cum sa faca, va fi stimulat sa incerce din nou, pana cand va reusi si pana cand se va simti in largul lui realizand acea activitate.

Laudarea reusitei, chiar cu un simplu bravo , ii va consolida increderea in sine. Pentru copilul incapatanat, sau cu alte manifestari negative, ce impiedica buna comunicare si obtinerea de rezultate optime, educatia va fi in sensul inhibarii atitudinii respective. I se va spune ce comportament se asteapta de la el, i se va repeta, va exersa, va fi mustrat, pana cand va adopta comportamentul dezirabil ce va deveni obisnuinta.

Copilul si A deveni.

Prin slefuirea trasaturilor native, educatia are scopul de a armoniza gandul, cuvantul si fapta copilului. In conditii ideale, educatia poate crea un om  cu caracter care spune ce gandeste si face ceea ce spune ca face. O educatie negativa, antisociala - poate prin contactul cu un anturaj neadecvat - genereaza lipsa de caracter a omului care una gandeste, una zice si alta face. Atentie insa la puterea pe care o are exemplul personal. Pentru ca la inceput copiii invata prin imitatie, este foarte important ca cei ce fac educatie sa se poarte asa cum pretind de la cei mici.

Copilul si A da si a primi.

Temperamentul si caracterul dau date despre cum suntem cu adevarat si care ne este imaginea publica (sau cum ne vad cei din jurul nostru). Dar ce oferim si ce primim pentru a intra in relatie unii cu ceilalti, cu societatea in care traim? Aceasta legatura  a da si a primi este realizata in mod ideal de aptitudini. Spun  in mod ideal pentru ca o parte din cei ce fac educatie indruma copilul sa-si urmeze vocatia, o alta parte insa alege alte criterii de indrumare, de exemplu cerintele pietei muncii, activitatile cotate ca fiind furnizoare ale unui standard de viata mai ridicat decat pare a se putea atinge prin vocatia copilului respectiv.

Cultivarea aptitudinilor (talentelor) pana la a practica o anumita activitate cu inalt profesionalism, sau cu arta, poate duce la alegerea profesiei care coincide cu pasiunea (cu hobby-ul), ceea ce va face ca munca sa nu fie niciodata truda si satisfactia muncii sa se transforme in fericire.

Exersandu-va talentele cu perseverenta, se intampla ca dupa un timp ideile sa vina cu tot mai multa usurinta si rezultatele activitatii respective sa fie tot mai bune calitativ, peste media celor care nu au talentul respectiv. Produsul muncii persoanelor talentate devine solutie pentru necesitatile semenilor si acest lucru il face util, dorit si apreciat pentru calitatea lui, deci va aduce si bani, reputatie, poate chiar faima.

Cum se descopera talentul unui copil?

Aptitudinile sau talentele stau in stare latenta pana cand incercarea unor activitati le scot la suprafata. Educatorii stiu sa le identifice interpretand indemanarile copiilor afisate in jocurile specifice varstei. Chiar si la varsta adulta ne mai descoperim inca talentele ascunse. Nu conteaza ca avem un singur talent sau mai multe, ca avem mai putine sau mai multe talente decat ceilalti, ca nu avem aceleasi talente orice ar fi, fiecare dintre noi este unic si valoros in felul sau. Si apoi, ce ar fi daca toti am avea aptitudini pentru aceleasi activitati? Cine ar mai face celelalte lucruri cu placere si indemanare?

Educatia nu presupune stergerea trasaturilor native si imprimarea altelor noi. Educatia are menirea de a corecta trasaturile exagerate, deplasate mult spre o extrema sau alta. Educatia stimuleaza sau inhiba caracteristicile psihice, echilibrandu-le si pregatindu-l pe viitorul adult pentru a se armoniza cu societatea in care traieste, asa incat sa se manifeste in siguranta, fara a-i incalca regulile. Educatia asigura insusirea atitudinii corespunzatoare conditiei de om civilizat, capabil de reusita personala, fara a periclita reusita semenilor sai. Cum realizeaza parintii si educatorii toate acestea?

Observand exteriorul copilului (comportamentul), ei descifreaza interiorul (gandurile si sentimentele). Iar penru a schimba interiorul la care nimeni nu are acces, se actioneaza tot asupra exteriorului. Iata de ce. Exteriorul si interiorul omului nu folosesc acelasi limbaj. Ceea ce inseamna ca ne exprimam in relatiile cu semenii nostri prin cuvinte, mimica, gesturi, atitudine. Dar pentru ca toate acestea sa fie intelese de structura noastra interioara, le decodificam si le transformam apoi in limbajul psihicului, limbaj ce consta in idei si in imagini care au simbolismul specific culturii din care facem parte fiecare.

Deci modalitatea in care se actioneaza asupra exteriorului trebuie sa fie atent aleasa, astfel incat sa aiba incarcatura simbolica ce va transmite mesajul adecvat catre structura psihica (interioara).

In mod intuitiv, parintii isi invata copiii sa se poarte cu grija fata de vietatile mici (cum sunt furnicile, de exemplu), sa paseasca fara sa le calce, prevenind astfel dezvoltarea sentimentelor de cruzime si nepasare. Mai mult, ei stimuleaza comportamentul de ocrotire care repetat - cultiva (in interior) sentimentele de dragoste si respect fata de tot ce este viu.

Astfel, pe tot parcursul copilariei, continuand apoi in adolescenta, se modeleaza componentele personalitatii (temperament - caracter- aptitudini). La varsta adulta, personalitatea este deja formata si schimbarile sunt dificil de acceptat. De aceea sunt decisivi cei sapte ani de acasa si este foarte importanta educatia de pana la varsta majoratului, varsta care nu a fost aleasa deloc in mod arbitrar.

Suntem, in concluzie, raspunzatori pentru felul in care arata societatea in care traim, pentru prezentul si viitorul nostru. Omul este cel mai complex computer, programabil pentru armonie si echilibru sau pentru dezechilibru incontrolabil, dotat insa  spre deosebire de calculatoarele obisnuite - cu puterea de a decide in privinta alegerii pe care o face.

autor: Psihosociolog desprecopii.com, Gabriela Stanciu, Toate drepturile rezervate, desprecopii.com (c) 2011