Ce analize de laborator ar trebui să faci înainte de a avea un copil?

În ultimul timp, se discută din ce în ce mai mult despre planificarea familială care, în primul rând îi ajută pe viitorii părinţi să fie pregătiţi şi să-şi asume responsabilităţile pe care le generează naşterea unui copil.

Efectuarea unui screening corect pre-concepţie, ar trebui să facă parte obligatoriu din acest proces de pregătire, pentru a diagnostica din timp anumite afecţiuni şi a evalua posibilitatea unor complicaţii ce ar putea surveni pe parcursul sarcinii. De asemenea, efectuarea anumitor investigaţii de laborator în perioada dinaintea sarcinii scuteşte viitoarele mame de îngrijorări inutile în timpul sarcinii.

În primul rând este foarte important să existe o evaluare corectă a riscului de infecţii congenitale.

Care sunt aceste infecţii congenitale?

Rubeola, infecţia primară cu virusul citomegalic, toxoplasmoza, sifilisul sunt infecţii care dacă sunt contractate în anumite perioade din sarcină prezintă riscul de a fi transmise la făt şi de a produce avorturi, moartea fătului în uter sau malformaţii fetale.

În laborator sunt disponibile teste serologice care pun în evidenţă anticorpii îndreptaţi împotriva agenţilor patogeni care declanşează aceste infecţii. În funcţie de tipul anticorpilor depistaţi se poate aprecia stadiul infecţiei, prezenţa sau absenţa imunităţii.

Astfel în cazul rubeolei, prezenţa anticorpilor de tip IgG cu anticorpi IgM negativi semnifică faptul că pacienta are imunitate faţă de acest virus şi nu mai necesită testări ulterioare.

Uneori anticorpii de tip IgG sunt prezenţi în titru (cantitate) înalt, în absenţa anticorpilor de tip IgM şi ei vor rămâne la acest nivel o perioadă de timp îndelungată (imunitate cu titru înalt). Este bine ca acest lucru să fie cunoscut în prealabil, pentru ca depistarea lor în primul trimestru de sarcină ar putea crea confuzii şi chiar duce la întreruperi de sarcină nejustificate.

Dacă atât anticorpii de tip IgG cât şi anticorpii IgM sunt negativi, înseamnă că pacienta nu are imunitate faţă de virusul rubeolei şi trebuie să evite contactul cu persoanele infectate mai ales în cursul epidemiilor de rubeola.

Acelaşi tip de serologie se aplică şi în cazul infecţiilor cu Toxoplasma gondii. Anticorpii IgG pozitivi cu IgM negativ demonstrează prezenţa imunităţii şi nu mai este necesară în general repetarea testelor în cursul sarcinii. Deoarece în ultimul timp, în literatura de specialitate s-au descris unele cazuri fie de reinfecţie, fie de reactivare a unei infecţii latente, o atenţie deosebită va fi acordată prezentei de anticorpi IgG în titru foarte mare sau într-un titru care creşte semnificativ în cursul a 2-3 săptămâni.

Pentru a depista aceste cazuri rare este nevoie de o colaborare stransă între medicul ginecolog-obstretician, parazitolog şi medicul de laborator. Dacă atât IgG cât şi IgM sunt negative pacienta nu prezintă imunitate faţă de Toxoplasma şi trebuie monitorizată atent pe perioada sarcinii, recomandându-se evitarea strictă a contactului cu animale şi respectarea măsurilor de igienă referitoare la prepararea alimentelor.

Infecţia cu virusul citomegalic este mai puţin investigată comparativ cu celelalte infecţii congenitale. Totuşi trebuie menţionat faptul că virusul citomegalic poate determina malformaţii la făt la fel ca şi virusul rubeolic. Infecţia cu virusul citomegalic este foarte răspândită în populaţie dar s-a demonstrat că numai infecţia primară, survenita în cursul sarcinii şi nu reactivarile unei infecţii deja existente, prezintă risc asupra fătului. De aceea, dacă pre-concepţional pacienta prezintă anticorpi de tip IgG în absenţa anticorpilor de tip IgM (situaţia cea mai frecvent întâlnită) nu există nici un risc la viitoarea sarcină.

Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) trebuie efectuată obligatoriu pre-concepţie la ambii parteneri. Sunt foarte frecvente cazurile de sifilis secundar depistate întâmplător cu ocazia efectuării serologiei la angajare sau prenupţial. Treponema pallidum - agentul etiologic al sifilisului, poate traversa placenta şi afecta fătul după săptămâna 20 de sarcină.

De asemenea, serologia pentru HIV ar trebui efectuată la ambii parteneri, bineînţeles cu acordul acestora.
Infecţiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală. Printre complicaţiile ce se pot instala în lipsa tratamentului adecvat se numără şi avortul spontan. Din acest motiv diagnosticul precoce, înainte de concepţie şi tratarea corectă a ambilor parteneri previne apariţia acestor complicaţii.

Uneori, o infecţie cronică cu Chlamydia trachomatis constituie cauza infertilităţii pentru care un cuplu solicită consult medical. Pentru diagnosticarea infecţiilor cu Chlamydia se poate recurge la teste serologice sau la detectarea directă a antigenului în secreţiile genitale. Prezenţa anticorpilor de tip IgA se asociază întotdeauna cu o infecţie activă.

Printre alte analize curente recomandate a fi efectuate pre-concepţie se numără şi hemograma, utilă în special pentru diagnosticarea anemiilor (cel mai frecvent a anemiei feriprive, a betatalasemiei minor sau a altor hemoglobinopatii).
Efectuarea grupului sanguin şi a factorului Rh la ambii parteneri este foarte importantă pentru a evalua riscurile de incompatibilitate.

Concluzie si recomandare

Aceste analize de laborator efectuate înainte de a avea o sarcină nu au rolul de a crea "panică" viitoarelor mame, ci au rolul de a le informa pentru a preveni şi trata posibile afecţiuni cu repercursiuni asupra stării de sănătate a cuplului, dar mai ales, asupra sănătăţii unui viitor copil.

autor: Dr. Cristina Mambet,
medic specialist laborator
Laboratorul Synevo Bucureşti
Toate drepturile rezervate

Important:

Pentru suport, sfaturi si prietenie, va asteptam pe forumul aspirantelor: Asteptind un ingeras in viata noastra.

Mai cititi pe www.desprecopii.com