A deveni mamica este, cu siguranta, unul dintre cele mai intense moduri de a trai fericirea.  

Indiferent cat de greu este sa aduci pe lume un copil si oricat de multe temeri si emotii ai de infruntat, nimic nu se compara cu fericirea de a-ti tine puiul in brate inca din primele momente dupa ce i-ai dat viata. Orice mamica stie acest lucru si numai trairea ca atare a experientei minunate a maternitatii poate descrie sentimentul. Dincolo de trairile personale sau, mai exact, pentru ca acestea sa fie pozitive si pentru a te putea bucura pe deplin de ceea ce ti se intampla, este extrem de important sa fii inconjurat de oameni care sa te sprijine si care sa iti asigure conditiile necesare pentru o recuperare post-partum cat mai rapida. De aceea, am avut sentimentul ca fericirea mea a fost mai intensa la Arcadia decat oriunde in alta parte...

Asa cum am povestit intr-o marturisire anterioara , travaliul meu a fost destul de traumatizant din punct de vedere fizic, iar psihic am fost oarecum bulversata pana m-am dezmeticit ce se intampla. Eram pregatita sufleteste pentru experienta travaliului unei nasteri naturale, mai trecusem o data prin asta, asa ca eram foarte linistita. Insa se pare ca fiecare nastere trebuie sa fie unica si de aceea totul pare de fiecare data ceva nou.

Travaliul a fost si de aceasta data scurt (din momentul in care mi s-au rupt membranele au trecut in jur de 3 ore pana am nascut), insa contractiile dureroase, repetate la intervale scurte, de aproximativ 2 minute, m-au facut sa resimt totul la un nivel mult mai intens decat la prima nastere. Totusi mi s-a parut ca timpul a trecut foarte repede. Si asta pentru ca din momentul in care am ajuns la Arcadia, toata lumea din jur a avut grija sa imi fie bine si sa resimt cat mai putin durerile, pana la urma firesti, ale nasterii.

Asa cum stiam ce inseamna travaliul, stiam foarte bine si ca dupa nastere recuperarea nu vine chiar de la sine si ca e important sa ai langa tine oameni care sa te inteleaga, sa te ajute si sa iti dea sfaturile de care ai nevoie. La prima nastere, mai mult decat travaliul in sine m-a speriat epiziotomia . S-a vindecat greu si nu a fost deloc usor in primele saptamani, asa ca am fost destul de stresata si acum pentru ca stiam ca nu voi scapa de o o noua incizie. Numai ca de data asta parca nici nu as fi avut o epiziotomie. A durut foarte putin dupa ce a trecut anestezia si s-a vindecat intr-o saptamana si un pic. Revenind insa la ce s-a intamplat dupa nasterea propriu-zisa...

Mai cititi despre nasterea la Arcadia:

Voi naste la Arcadia

Nasterea la Arcadia, o experienta de neuitat

Pe la 2 si ceva, dupa ce am eliminat placenta si dupa ce epiziotomia a fost cusuta, doamna doctor a plecat. M-a asigurat ca urma sa ma viziteze a doua zi, asa cum s-a si intamplat. Eram fericita si multumita de cum decursese totul. Somnul imi sarise de mult timp si deja eram nerabdatoare sa il tin in brate pe Tudor. Stiam insa ca avea sa mai treaca o vreme pana avea sa se intample asta. Bebe era deja la neonatologie unde incepuse adaptarea la viata extrauterina, supravegheata indeaproape de medicul de garda. Stiam asta, pentru ca mi se povestise ce se intampla dupa nastere inca de la prima intalnire cu Roxana, la biroul Consiliere clienti. Eu trebuia sa mai petrec inca vreo 2 ore in sala de nastere, pana la coborarea in salon. Mi se parea ca minutele se scurg ingrozitor de incet, incercam sa-mi potolesc nerabdarea cu clipele de poveste pe care le traisem cu putin timp inainte. Fetisoara lui Tudor, cu ochi mari ca doua margele jucause, imi ramasese intiparita in minte. Zambeam instinctiv la gandul ca totusi cele 2 ore aveau sa treaca intr-un final. Si au trecut... pentru ca am stat de vorba tot timpul cu Georgeana, asistenta de garda, care asistase si la nastere. Am ras, am povestit tot felul de nazbatii ale copiilor si timpul a trecut parca mai usor. In tot acest timp Georgeana m-a supravegheat atent si m-a asigurat ca totul se desfasura in parametri normali. Am vorbit si cu sotul meu la telefon. Ajunsese intre timp acasa, dupa ce il admirase pe bebe vreo jumatate de ora prin fereastra de la neonatologie.

Cand am coborat in rezerva, era deja trecut de ora 4. Ma simteam vioaie si eram in stare sa cobor singura din pat, desi cred ca aratam ca o stafie palida si incercanata, dupa o noapte nedormita, condimentata cu un travaliu scurt, dar intens. Toata lumea imi zambea si eram indemnata sa ma odihnesc. Dar eu nu vroiam odihna, il vroiam doar pe bebelusul meu drag. Si dorinta mi-a fost indeplinita. Doamnele asistente de la neonatologie mi l-au adus pe Tudor. Avea ochii deschisi, la fel de mari ca in primele clipe. Stiam ca el nu vede inca, dar mi se parea ca ma soarbe din priviri. Am fost ajutata sa il pun la san si... surpriza! Ne-a iesit din prima incercare, ca si cum Tudor stia dinainte ce are de facut. Asadar, am mai scapat de un stres. La prima nastere, alaptatul fusese destul de dificil, Elisa nu reusea sa prinda sanul si, in plus, am facut imediat ragade si totul devenise extrem de dureros. De data asta a fost mult mai bine. Acum Tudor este alaptat exclusiv si a luat 1 kg si 360 de grame in greutate, dupa prima luna de viata. Mi s-a spus ce trebuie sa fac pentru ca totul sa decurga cat mai firesc si am fost ajutata sa trec peste clipele mai dificile care au fost extrem de putine si asta pentru ca in ambianta de la Arcadia nu ai cum sa te plangi de nimic, oricat de grea ar fi recuperarea de dupa nastere.

Anamaria, Tudor si tatal voinicului

Rezerva in care am stat avea confortul unei camere de hotel, fara a exagera, dar si dotarile unui salon de spital amenajat la cele mai inalte standarde. Mi-a placut atmosfera calda. Totul se asorta... de la tapetul cu imprimeu floral, la mobilierul in nuante deschise. Mi-a placut faptul ca nu simteam mirosul acela intepator, de medicament, care te izbeste atunci cand intri intr-un salon de spital. Mi-a placut faptul ca am primit, ori de cate ori a fost nevoie, cate o camasa de noapte impecabila, in culori vesele. Mi-a placut ca in baie totul era gandit in asa fel incat mamicile sa aiba confort maxim si sa nu existe riscul de accidente. Mi-a placut ca mi s-a servit masa la pat, ca am putut sa imi aleg meniul, dintr-o lista variata. Mi-a placut ca mi-am putut savura in fiecare dimineata cafeluta intr-o atmosfera calma, privindu-l pe bebe cum dormea in patut. Mi-a placut ca l-am putut avea pe puiul meu langa mine cat de mult am dorit, ca am asistat la baita, ca mi s-a explicat fiecare amanunt, pentru ca eu sa ma descurc mai apoi singura, acasa.

Mi-a placut ca in orice moment puteam sa apas un buton pe o telecomanda pentru ca cineva sa vina sa ma intrebe cu ce ma poate ajuta. Recunosc ca nu l-am folosit niciodata pe parcursul spitalizarii. Si asta pentru ca nu a fost nevoie. Personalul de la Arcadia isi face datoria atat de bine, incat tu, ca pacient, te simti rasfatat, nu doar din punct de vedere medical, ci si uman. In fiecare zi am fost vizitata de medicii neonatologi si ginecologi care erau de garda, de doamnele asistente si doamnele infirmiere care faceau tot ce trebuia facut, fara sa fie nevoie sa le solicit eu in mod special, de doamnele asistente de la neonatologie, care aveau grija ca Tudor sa se simta bine si sa ma ajute cu absolut orice era nevoie. In plus, in fiecare dimineata in rezerva se facea curatenie in cele mai mici detalii, se curata totul, de la podea, la clanta usii. Si toata lumea muncea cu zambetul pe buze. De la medici, la femeia de serviciu, toata lumea ma saluta cand intra in salon, mi se adresa politicos, imi raspundea frumos si detaliat la absolut orice intrebare, imi zambea si imi ura o zi frumoasa la plecare. Stiu, intr-o lume normala si civilizata e firesc sa fie asa, dar, hai sa fim sinceri... in cate din spitalele din Romania se intampla asta? Nu vreau sa fac diferentieri ce ar putea parea subiective, dar am fost realmente impresionata de conduita si de profesionalismul personalului de la Arcadia.

Datorita profesionalismului unor oameni minunati si datorita dotarilor de exceptie, am putut sa ma bucur din plin de primele zile alaturi de copilul meu, fara sa fiu coplesita de griji sau stresata de neplacerile fizice, inevitabile, dupa o nastere naturala. De altfel, in privinta refacerii mele fizice, lucrurile au decurs cat se poate de bine si asta o datorez, in mare parte, tot personalului de la Arcadia. Am fost ingrijita foarte bine, m-am odihnit suficient, asa incat sa pot face fata meseriei de mamica, pe care am reinvatat-o rapid. Cele aproape 10 kilograme cu care am ramas in plus dupa nastere m-au cam ingrijorat, insa Adina Casapu, kinetoterapeutul certificat Lamaze, a avut grija sa ma asigure ca voi reveni la normal, daca voi face miscare si voi avea un regim alimentar sanatos. Sedintele de kinetoterapie si de masaj vacuumatic de care am beneficiat cam la o luna dupa nastere mi-au redat increderea in mine si in corpul meu care, desi a suferit modificari, a reactionat pana acum cat se poate de bine la toata aceasta experienta numita nastere. O experienta de care eu m-am bucurat din plin, la maternitatea Arcadia. Sunt o mamica fericita si asta se datoreaza in mare parte si faptului ca am nascut la Arcadia.

Da, mamicile Arcadia sunt mamici fericite! Nu ai cum sa intelegi pe deplin asta, pana nu traiesti pe pielea ta o astfel de experienta frumoasa.

autor: Anamaria G., redactor Desprecopii.com -  Toate drepturile rezervate (c) 2012

 Cititi impresii directe de la mamici care au nascut la spitalul Arcadia, Iasi :
Nasterea la spitalul Arcadia Iasi
Nasterea la spitalul Arcadia (1),
Nasterea la spitalul Arcadia (2),
Nasterea la spitalul Arcadia (3),
Nasterea la spitalul Arcadia (4),
Nasterea la spitalul Arcadia (5),
Nasterea la spitalul Arcadia (6),
Nasterea la spitalul Arcadia (7)

Nasterea la spitalul Arcadia, Iasi

• Voi naste la Arcadia
• Nasterea la Arcadia, o experienta de neuitat

Cititi: Gravidele cu risc crescut de travaliu prematur - Mituri si realitati despre sarcina

Despre depresia postpartum, e important sa cititi:

• Starea depresiva postpartum
• Cauze ale starii depresive postpartum
• Factori si mituri care pot contribui la depresia postnatala
• Suprizele unei mamici incepatoare
• Depresia postnatala, semne ingrijoratoare

Sfaturi importante de la Desprecopii

1. Inainte de a va hotari cum veti naste, cel mai bine este sa discutati cu medicul si sa aflati care este calea cea mai sigura pentru ca atat bebelusul cat si dumneavoastra sa fiti in deplina siguranta.
2. Intrati din timp pe forumul specializat Odiseea sarcinii in 40 de saptamani ... si luati legatura cu alte "colege de generatie". Tot acolo veti gasi multe informatii utile despre medicul care va monitorizeaza sarcina si va fi la nastere.
3. Cititi pe forumul Nasterea unei stele povestirile altor mamici care isi povestesc experienta nasteriii si momentele post-partum.
4. Nu uitati sa cititi toate articolele despre nastere.

Stelele generatiei Desprecopii.com

Povestiti pe forumul Nasterea unei Stele, povestea unica a nasterii copilului dvs. unic. In acest fel, devinde deja o Stea a Generatiei Desprecopii.com.

Sa speram ca 20 de ani de acum in colo experienta nasterii iti va aduce lacrimi de bucurie si sentimentul de satisfactie si mindrie. Daca o vei publica pe forumul NASTEREA UNEI STELE, o vei avea pe internet pentru totdeauna. Si, cine stie, poate va tine si prima pagina pe site-ul tau preferat, la STELELE GENERATIEI DESPRECOPII.COM

Pentru suport, prietenie si atitudine, va recomandam urmatoarele forumuri: Nasterea unei stele Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la intensitate maxima. Clubul scutecelor (0-4 ani) Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️