Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...

Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...

Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...

  • Uneori o cert, alteori o laud, de multe ori ii fac observatii, o cicalesc si am de la ea tot felul de asteptari pe care, voluntar sau nu, orice parinte le are de la propriul copil.

Nu stiu cand au trecut anii...

Uneori o cert, alteori o laud, de multe ori ii fac observatii, o cicalesc si am de la ea tot felul de asteptari pe care, voluntar sau nu, orice parinte le are de la propriul copil. Uneori se incrunta, alteori rade de fericire, uneori plange, alteori ma priveste speriata si nedumerita de felul in care ma pot eu transforma din cea mai buna mama in parinte autoritar, cu pretentii uneori exagerate.

Si-n clipele acestea, in care ma sageata cu privirea ei inocenta, in care se citeste un amestec de teama, emotie, nemultumire si dorinta de a face ca lucrurile sa fie altfel ma simt dezarmata. Mi se opresc in gat toate mustrarile si realizez brusc ca ma aflu in fata unei fiinte fragile, copia mea fidela in miniatura, care pe zi ce trece se transforma putin cate putin in om mare.

Nici nu stiu cand au trecut 10 ani. Si-mi dau seama brusc ca toate planurile mele de a fi o mama perfecta, de a nu repeta greseli de care mereu o acuzam pe mama mea se naruie cu fiecare observatie pe care i-o fac, cu fiecare repros, cu fiecare asteptare de a fi asa cum cred eu ca trebuie sa fie.  

Ganduri pentru tine, fiica mea ....

Nu ma pricep la dat sfaturi si cred ca e un fel de lege a firii ca propriii copii sa nu-ti asculte sfaturile decat la mult timp dupa ce au fost impartasite. In astfel de clipe, in care ma pierd in ochii ei negri, imensi, imi dau seama ca sunt o mie de lucruri pe care as vrea sa stie ca le simt, dar pe care nu-mi fac timp niciodata sa i le spun sau, daca o fac, am talentul de a le transforma in banalitati usor de trecut cu vederea. Sunt insa cateva pe care mi-am propus sa i le transmit, nu neaparat prin discursuri directe, ci prin fraze impartite pe ici pe colo, prin gesturi, prin felul in care traiesc orice experienta alaturi de ea. Le insir aici, in speranta ca, poate, intr-o zi, intamplator sau nu, le va afla...

Nu trebuie sa te straduiesti sa-i faci fericiti pe cei pe care-i iubesti! Nici pe mine, nici pe tatal tau, nici pe bunici, nici pe prieteni. Adevarul trist este ca nimeni nu poate sa comande fericirea, ca ea vine doar de la sine si ca desi ne-ar placea sa stim ca ii facem fericiti pe cei la care tinem, de fapt, asta tine doar de felul in care fiecare poate sa simta si sa traiasca fericirea.

Nu-ti fie frica sa-ti impartasesti pasiunile! Joaca-te cu papusile cat inca mai poti, vorbeste-mi despre jocul tau de pe calculator chiar daca ti se pare ca nu te ascult, nu te gandi ca cei din jur vor rade de tine ca faci un lucru sau altul. Oameni care sa te necajeasca vei intalni mereu in viata. Iar cei care te necajesc razand de lucrurile care-ti plac nu sunt prieteni adevarati.

E greu sa constientizezi asta, dar o vei face la un moment dat.

Nu e (aproape niciodata) vina ta! Atunci cand ma vezi trista, nu e din vina ta. La fel cum nu e vina ta ca am luat in trecut decizii pe care tu nu le poti pricepe sau ca uneori ma copleseste povara propriilor greseli. Oamenii au astfel de tristeti care vin din interior, fie ca e vorba de amintiri, fie ca sunt lucruri din prezent. Daca spun ceva care te raneste, nu e vina ta, ci doar a mea. Ma straduiesc sa nu-ti fac prea des reprosuri sau, daca o fac, sa o fac pe un ton bland. Stiu, de cele mai multe ori nu-mi iese, insa lucrez din greu la asta. Stiu ce inseamna sa-ti fie ranite sentimentele, sa ti se impuna lucruri pe care nu le intelegi, sa ti se spuna ca trebuie sa faci ceva cand tu, de fapt, iti doresti cu totul altceva.

Este in regula sa nu fii de acord cu mine sau cu altii! Esti destul de mare pentru a avea un punct de vedere si imi pasa de el, chiar daca uneori iti dau alta impresie. La fel si celor care te iubesc. Nu e nevoie sa ne certam mereu doar de dragul de a ilustra tiparul relatiei dintre adolescenti si parinti, insa daca simti ca ai dreptate si ca eu gresesc atunci spune-mi. Nu mi-e rusine sa recunosc ca pot gresi si sa-mi cer iertare. Chiar daca sunt mama ta, nu le pot sti pe toate si, in plus, ai dreptul la propria perspectiva asupra vietii. Tot ce vreau este sa te ajut sa poti vedea lucrurile din cat mai multe unghiuri. Uneori s-ar putea sa exagerez si sa-ti dau impresia ca vreau sa-ti impun un punct de vedere. Cand simti ca fac asta, aminteste-mi ca gresesc!

 Mai citit si: Pubertatea copiilor nostri - sa o intelegem

Esti atat de frumoasa! Imi plac la nebunie ochii tai mari si negri, cu gene lungi si arcuite. Imi place parul tau carliontat si zambetul atat de candid. Imi place sa cred ca ai luat si de la mine si de la tatal tau ceea ce era mai bun de luat, din punct de vedere genetic. Ai un corp frumos si daca te cicalesc uneori ca nu stai dreapta sau ca te-ai mai ingrasat putin sau daca nu te las sa te machiezi prea tare o fac pentru ca vreau sa te bucuri cat mai mult timp de felul splendid in care arati asa cum esti acum - tanara, pura, frumoasa.

TU nu esti EU! Semanam mult, avem chiar preferinte comune, insa tu esti unica! Stiu asta si sper din tot sufletul sa nu uit in momentul in care, adolescenta fiind, te vei desprinde tot mai mult de mine, iti vei contura stilul propriu. Iti va parea ciudata separarea, vei simti elanul libertatii adolescentine, iar eu ma voi lupta cu teama ca s-ar putea sa te pierd si probabil ca se va prabusi cerul peste mine atunci cand imi vei spune ca vrei sa locuiesti cu altcineva... Stiu insa (si trebuie sa stii si tu), ca odata ce vom depasi perioada desprinderii vom avea un alt fel de apropiere, mult mai profunda, care va dura o eternitate.

 Mai cititi si: Comunicarea cu adolescentii - 5 sfaturi pentru a o imbunatati

Oamenii se nasc si mor singuri si cele mai intense trairi le simt in singuratatea lor interioara! Am un presentiment ca semeni cu mine in aceasta privinta si de aceea e bine sa-ti iei masuri de autoprotectie pentru pastrarea integritatii sufletului. Exista insa in jurul tau oameni care te iubesc si care sunt langa tine indiferent cat de greu sau cat de bine iti este. Pretuieste-i, pentru ca sunt putini. Stiu ca stii, dar vreau sa nu uiti ca ma numar printre ei.

Incerc sa fiu mama pe care ti-o doresti! Stiu ca nu reusesc in multe privinte, stiu ca ridic adesea tonul, ca te cert, ca am asteptari uneori prea mari de la tine. Imi pare rau, de fiecare data cand fac asta. Tu si fratiorul tau sunteti fiintele pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta si as da orice sa fiu o mama perfecta pentru voi. Nu sunt si pot sa accept asta, dar, indiferent ce se intampla, fiecare bataie a inimii mele, la fel ca intreaga mea fiinta exista pentru voi.


 Cititi si Presiunea de a fi perfect |  Pubertatea copiilor nostri - sa o intelegem

de citit si: 9 sfaturi pentru mamele de fete

Despre comunicarea cu copiii nostri, merita sa mai cititi:

Adolescentii si fumatul

Adolescentii si fumatul

Asociatia Americana a specialistilor in pneumologie estimeaza ca in fiecare minut 4800 de adolescenti trag primul fum de tigara din viata lor. Dintre acesti 4800 de adolescenti, circa 2000…

Discutiile despre sex cu copiii

Discutiile despre sex cu copiii

Sexul este o parte importanta a naturii umane. Inseamna mai mult decat actul fizic al penetrarii, desfasurat cu alta persoana. Afecteaza ceea ce simtim despre noi insine ca barbati sau femei,…

14 ani, varsta marilor provocari… pentru parintii de fete

14 ani, varsta marilor provocari… pentru parintii de fete

E varsa de 14 ani varsta la care nu te mai poti intelege cu fiica ta?Cand atidevenit parinti, v-ati retrait inca o data bebicia si copilaria prin ochii copilului dumneavoastra. Inarmati…

 

Pentru a intilni alti parinti de adolescenti, participati la sectiunea speciala a forumului Desprecopii.com: Adolescentii

  Adolescentii (12-18 ani)
Frumosi, plini de personalitate, incapatinati. Pregati de zbor din cuibul cald al casei parintesti.

Mai cititi:
Sport pentru copii, activitati educative, animalute

autor: redactor Desprecopii.com Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii (c) 2015

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 160.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea....

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 5 comentarii

  1. Anamaria Ghiban
    Anamaria Ghibantrimis la 19/3/2015

    Draga domnule "dan ", fiecare om priveste lucrurile din ce perspectiva doreste (sau din ce perspectiva il duce capul...). Gandurile de mai sus erau din perspectiva unei mame (pe care, desigur, nu aveti cum sa o intelegeti decat partial, pentru simplul motiv ca nu sunteti si nu veti fi niciodata mama). E regretabil ca puneti astfel de etichete ( "familie normala "), cum regretabil este si faptul ca judecati lucrurile atat de simplist si, iertat sa imi fie, cam misogin... Da-ti-mi voie sa va spun ca nu ati inteles nimic din esenta articolului, asa...ca de la autor la cititor sau, daca vreti, ca de la o mama la un tata. :)

    Raspunde la acest comentariu
  2. Anamaria Ghiban
    Anamaria Ghibantrimis la 27/2/2015

    Draga domnule "dan ", fiecare om priveste lucrurile din ce perspectiva doreste (sau din ce perspectiva il duce capul...). Gandurile de mai sus erau din perspectiva unei mame (pe care, desigur, nu aveti cum sa o intelegeti decat partial, pentru simplul motiv ca nu sunteti si nu veti fi niciodata mama). E regretabil ca puneti astfel de etichete ( "familie normala "), cum regretabil este si faptul ca judecati lucrurile atat de simplist si, iertat sa imi fie, cam misogin... Da-ti-mi voie sa va spun ca nu ati inteles nimic din esenta articolului, asa...ca de la autor la cititor sau, daca vreti, ca de la o mama la un tata. :)

    Raspunde la acest comentariu
  3. Mihaela
    Mihaelatrimis la 3/6/2013

    Pentru Alina mea iubita!

    Raspunde la acest comentariu
  4. dan
    dantrimis la 12/3/2013

    dvs, doamna,priviti lucrurile din puncul de vedere al mamaei singure...intr-o familie normala ( ca a mea), discutiile acestea au loc intotdeauna in trei ( noi,parintii si fiica)...eu (tatal) sint cel care ii vorbeste despre ciclu...eu sint cel care i-a taiat cordonul ombilical...eu am invatat-o pe sotia mea sa alapteze si sa schimbe scutece...asa ca nu uitati doamna: contributia tatalui la cresterea si dezvoltarea copilului nu trebuie minimalizata...

    Raspunde la acest comentariu
  5. Ana
    Anatrimis la 3/9/2012

    F.f.frumos. Felicitari, ati exprimat tot ceea ce as vrea sa AFLE si fiicele mele!

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII