Tantrumul copilului - episod de comportament negativ, intens și adesea exploziv

Un tantrum al unui toddler reprezintă o criza de furie, un episod de comportament negativ, intens și adesea exploziv manifestat de un copil mic în urma frustrării, furiei sau a incapacității de a-și exprima nevoile sau dorințele. Tantrumurile pot implica plâns puternic, strigăte, căzături pe jos, lovirea obiectelor sau chiar lovituri sau împingeri. Aceste episoade pot fi însoțite de manifestări fizice, cum ar fi respirația rapidă, înroșirea feței sau transpirația excesivă. Durata tantrumurilor poate varia de la câteva minute până la mai multe zeci de minute. Tantrumurile sunt mai frecvente în rândul copiilor mici, în jurul vârstei de 1-3 ani, când abilitățile lor de comunicare și autocontrol sunt în curs de dezvoltare.

Există o combinație complexă de factori care pot influența apariția tantrumurilor la copii mici, inclusiv factori genetici și de mediu. Cu toate acestea, este important să subliniem că comportamentul tantrumurilor este mai mult rezultatul interacțiunii dintre acești factori, decât un simplu rezultat al moștenirii genetice.

Există o varietate de factori care pot contribui la declanșarea unui tantrum la un copil mic. Iată șase factori comuni care pot juca un rol în provocarea tantrumurilor:
Există cercetări care sugerează că există o predispoziție genetică în ceea ce privește temperamentul și reactivitatea emoțională a unui copil. Unele studii au identificat anumite gene asociate cu reglarea emoțională și autocontrolul, care pot juca un rol în manifestarea comportamentului tantrumurilor. Cu toate acestea, este important să reținem că genele nu sunt singurul factor care influențează comportamentul copilului.

Alți factori precum mediul familial, stilul de parenting, nivelul de stres, modelele comportamentale observate și abilitățile de comunicare ale copilului pot contribui semnificativ la dezvoltarea și manifestarea tantrumurilor. Copiii învață adesea comportamentele prin observarea și imitarea celor din jurul lor, inclusiv a părinților și fraților mai mari.

7 factori care contribuie la declanșarea unui tantrum

Nevoi neîndeplinite:

Copiii mici pot deveni frustrați și supărați atunci când au nevoi fizice sau emoționale neîndeplinite, cum ar fi foamea, oboseala, dorința de atenție sau nevoia de confort. Lipsa acestor nevoi poate duce la scăderea toleranței și poate declanșa un tantrum.

Limitări și restricții:

Copiii mici pot avea dificultăți în a face față la limitele și restricțiile impuse de adulți, cum ar fi interdicțiile sau refuzul unor cereri. Sentimentul de lipsă de control și frustrarea rezultată pot conduce la un comportament tantrum.

Comunicare insuficientă:

Copiii mici pot fi frustrați atunci când nu pot exprima sau comunica eficient nevoile, dorințele sau emoțiile lor. Lipsa abilităților de comunicare poate duce la o creștere a frustrării și la manifestarea unui tantrum ca modalitate de a se exprima.

Suprasolicitare sau suprastimulare:

Un mediu aglomerat, zgomotos sau supraîncărcat cu stimulente poate copleși sistemul senzorial al copilului mic. Aceasta poate duce la o creștere a anxietății și a stresului, iar un tantrum poate fi o reacție la această suprasolicitare.

Schimbări în rutină sau mediu:

Copiii mici pot fi sensibili la schimbările în rutină sau mediu. Situații precum călătoriile, schimbarea locației, evenimentele neprevăzute sau modificările în program pot crea stres și anxietate, făcându-i pe copii mai susceptibili să aibă tantrumuri.

Lipsa abilităților de autocontrol:

Copiii mici încă învață să-și dezvolte abilitățile de autocontrol și gestionare a emoțiilor. Frustrarea sau imposibilitatea de a obține ceea ce își doresc pot depăși capacitatea lor de a se controla, declanșând un tantrum.

Factorii genetici pot fi, de asemenea, implicați în declanșarea tantrumurilor la copiii mici.

Moștenirea genetică poate juca un rol în predispoziția unui copil la reactivitate emoțională, autocontrol și abilități de reglare a comportamentului.

Diferite trăsături genetice și variații ale genelor implicate în dezvoltarea sistemului nervos și al reglării emoționale pot afecta modul în care un copil răspunde la frustrare și stres. Unii copii pot fi mai sensibili la stimuli externi sau pot avea o reactivitate emoțională mai puternică, ceea ce poate face ca tantrumurile să fie mai frecvente sau mai intense.

Este important să subliniem că factorii genetici nu sunt singurul aspect care influențează comportamentul tantrumurilor. Mediul familial, stilul de parenting și alți factori de mediu joacă, de asemenea, un rol semnificativ în modul în care un copil își dezvoltă abilitățile de reglare emoțională și comportamentală.

Astfel, factorii genetici pot interacționa cu factorii de mediu pentru a influența manifestarea tantrumurilor la copiii mici. Înțelegerea complexă a interacțiunii dintre acești factori poate ajuta la adaptarea abordării și a strategiilor de gestionare a tantrumurilor în funcție de nevoile și caracteristicile individuale ale copilului.

➡️ Citeste in continuare 5 motive pentru care NU trebuie  să ignori o  criză de tantrum - sfatul psihologului

Despre crizele de tantrum, citeste si

Crizele de nervi si lacrimi ale copilului - iata 10 motive pentru care sunt de fapt utile

Cea mai buna modalitate de a preveni aparitia unui acces de furie la copii este ca parintii sa isi cunoasca reactiile

4 strategii care te vor ajuta să rămai calm cu copilul tău dificil

Accesele de furie ale copiilor: ce putem face si ce nu trebuie sa facem

Tantrumul copilului: legatura cu genele mostenite

Cum asisti la o criza de furie a copilului si ce trebuie sa stii

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2023

 

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️