Un calendar sentimental despre adoptie si iubire | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 5 comentarii
Mi-am dorit un copil enorm dupa casatorie dar n-am avut parte de unul ,desi dpdv medical eram ok amandoi.Ne-am gandit la adopţie dar am amânat decizia aceasta pentru ca pe moment(dupa 15 ani de casnicie)sotul meu avea probleme medicale.Dupa decesul sotului meu m-am recasatorit,am încercat o fertilizare in vitro nereuşita in care am pierdut 3 embrioni,singurii pe care i-am putut obţine la vârsta mea(46 de ani).M-am decis sa iau un copil în plasament sa-mi umplu singuratatea(dorinţa mea de a fi mama era neostoita si ma simţeam singura).Asa ca am facut cursul si am aşteptat.Mi s-a oferit iniţial un baietel(eu îmi doream o fetita) dar pentru ca am avut un accident de maşina anterior am refuzat( sotul meu era in spital ,operat iar eu aveam dureri atroce de spate).Mai târziu am sunat la DGSAP si le-am spus ca sunt mai bine şi ca sunt viabila sa cresc un copil.Peste o saptamana am fost sunata sa vin sa iau o fetita de doi ani si 5 luni.Mi-era groaza cand am vazut-o,era foarte plangacioasa si nu se putea desparti de asistenta sociala care o adusese in centru.Copilul avea parinţii divortati si între timp au fost decazuţi din drepturi pentru abandon al copilului,au plecat în strainatate iar copilul a fost la diferite rude timp de un an,inclusiv singur in spital.Dupa ce a intrat în casa noastra nici nu s-a mai uitat la asistenta sociala care a adus-o,a început sa exploreze cele doua camere de apartament si s-a adaptat cu noi şi noi cu ea.Aveam si o casuta in afara orasului unde datorita pandemiei ne-am retras si unde se simţea "acasa " , de fiecare data când venea cineva spunea "aici e la mine acasa ".Aveam 1000 m de teren cu flori,pomi fructiferi si multa dragoste.Specific ca la momentul la care am luat-o nu ma gândeam la adoptie pentru ca aveam deja 49 de ani dar între timp ne-a intrat în suflet şi ea ne ştie de "mami si tati a mei ".Asa ca acum asteptam sa fie deschisa procedura de adoptie si sa faca parte din familia noastra pentru totdeauna.N-a fost usor,un an de zile n-am dormit nopţile pentru ca avea coşmaruri si se trezea plangand,cu greu s-a obişnuit ca nu plecam nicaieri,adormea cu mana agatara de piciorul meu sa fie sigura ca nu plec.Nu puteam iesi nici pana la pâine singura,chiar daca era sotul meu cu ea şi se adorau reciproc,daca ma vedea ca plec incepea sa plânga.Cand o spalam la început tremura sub dus-nu de frig-iar daca o spalam pe par stia tot blocul ca micuta mea facea baie.Este foarte dragastoasa si uneori chiar daca sunt suparata din diverse motive îmi trece tot cand vine si-si pune mânuţele dupa gat si-mi spune: "te iubesc,mami a mei ".Nu regret nimic,îmi pare rau ca n-am facut acest pas mai devreme,ea a adus bucuria in familia noastra.
Suntem pe punctul de a depune declaratia de adoptie, sunt deja foarte fericita, pentru mine a fost mai grea decizia, consider ca de acum totul va decurge foarte repede. Va felicit din suflet pe toti cei care ati adoptat deja un copil, sa va dea Dumnezeu multa sanatate.
nici nu va inchipuiti cat ma bucur ca pot sa-mi impartasesc gandurile cu d-voastra ,parintii .A m un baietel de 9 ani si sunt tare fericita,atunci cand l-am vz prima data avea 8 luni si ce mult a trecut de atunci.nimic nu se compara ca atunci cand l-am luat ptr prima data in brate,s-a agatat de gatul meu cu manutele lui mici si a ramas lipit de mine ca si cum era acolo de cand lumea.Atunci am simtit un fior si m-am cutremurat de fericire si a fost dragoste la prima vedere.
Fetita mea va face sase ani peste cateva luni...Nu stiu cand a trecut timpul.Era o mogaldeata de 1 anisor,si prin dragalasenia ei viata mea a capapat un sens.Acum este un copil fericit si rasfatat,dar cea norocoasa sunt,de fapt,eu...
Ce pot sa comentez la acest calendar? Sunt MANDRA ca fac parte din gasca de la
Scrie un comentariu