Cu bebe in brate dupa un cosmar care a durat un an. Si un bebe dus la ceruri - povestea a doua nasteri | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 9 comentarii
felicitari pentru curajul dovedit...eu sunt insarcinata in 3 luni si jumatate,am fost la 4 medici la privat in iasi si 3 mi-au zis ca sarcina e oprita din evolutie la 5 sapt...eu nu credeam,al 4-lea medic zice ca bebe e ok si ii bate inimioara a crescut cum trebuie ,daca ma luam dupa primii 3 doctori chiuretam primul copil ca asa au zis ei.am 1 luna jumate de la intamplare si totul e bine,din pacate nici la privat nu e diferit
Buna Moni, Ce frumos! Nu stiu cand ai scris povestea....cand a fost publicata dara am citit-o fara suflare!! Sa fiti fericiti inca o mie de ani!!
de aceea am ales sa nasc in alta tara.....toate prietenele mele inainte de nastere pregateau tot feluri de plicuri pentru doctori..nu exista asa ceva.....si apoi,macar daca ar face ceva de banii care ii primesc...pacat ca avem asa o imagine despre romania....oricum mi-a placut mult povestea ta,dar mi-a ramas si un gust amar.......
Buna Monica,Am citit povestea ta si e foarte emotionanta. Din pacate si eu am trecut printr-o experienta similara.Prima sarcina pierduta in nov 2006, fetita, ar fi chemat-o Bianca Maria, 34 de saptamani, preeclampsie, cu toate simptomele clasice, dar din pacate doctorita mea nu le-a luat in considerare.La fel am avut probleme cu o mancarime a pielii care nu-mi trecea de niciun fel, ma scarpinam noaptea in somn de mi-am rupt si niste alunite, analize care au luat-o razna, si cu simpotome de toxiinfectie, care de fapt era altecva, albumina in sange etc.Bebele a murit din pacate in burtica si am simtit asta. Am nascut-o natural, era foarte mica si n-am vrut sa o vad ca sigur as fi ramas cu imaginea. Fiecare reactioneaza cum simte, eu asa am simtit si nu regret.Sa stii ca nici eu nu am plans foarte mult, desi de multe ori cand ma gandesc ma apuca plansu. Iar acel gol de care spui si tu exista si va ramane toata viata. Si acuma ma uit pe strada la fetite care sunt de 3 anisori blonde, cu ochii verzi si ma gandesc ca asa ar fi aratat si ea, dar daca asa a fost sa se intample ... Acum sunt insarcinata in 36 de saptamani, analize la fel sange, tratament cu clexane, aspenter, magneziu.Peste 1 saptamana si ceva ma duc pentru nastere sa ma internez (vin in Bucuresti, eu nu sunt din Bucuresti).Eu am facut foarte multe 4-duri sa vada daca s-a dezvoltat bine bebele si daca imi rezista arterele uterine.Tot o problema de coagulare a sangelui am si eu, ceva cu proteina C (re)activata, la mine manifestandu-se cu tensiune f mare (20-22/12); nu si de data asta ca tratamentul si-a spus cuvantul.Ma bucur foarte mult ca ai reusit.D-zeu sa va tina sanatosi pe amandoi si intreaga familie!Sa-ti traiasca baietelul!
Esti prietena mea din copilarie si am stiut tot timpul ca esti o fire rezistenta si am admirat intotdeauna optimismul si curajul tau. Eu nu pot sa fiu asa ( din pacate) si citind randurile tale lacrimile imi curgeau siroaie si parca traiam eu tot ce citeam. Groaznic... si e cu atat mai daramator atunci cand ai trecut printr-o nastere si cunosti sentimentul de a fi mamica, de a-ti auzi si privi prima data copilul, de a-ti strange pentru intaia oara puiul la piept. Dumnezeu te-a ajutat prin cei din jur si ai reusit sa fii (asa cum ai visat) mamica si sunt sigura ca ingerasul Andrei inca va veghea tot timpul ca familia lui sa fie sanatoasa si fericita. Ma bucur nespus de finalul fericit. A fost o incercare grea a vietii tale si am trecut si eu prin una si inteleg perfect ce s-a intamplat. Va pup si sa fiti sanatosi!!!
am 53 de ani. in urma cu 30 de ani am pierdut o fetita la 3 saptamani de la nastere numai din vina medicilor pentru ca m-au tratat ca pe un animal. acum am 2 fete mari de 25 si 21 de ani, dar nu am putut sa uit niciodata prima mea fetita. in fiecare an pe 30 mai imi spun ca azi ar fi implinit ...ani. sa-ti traiasca puiul monica. bravo.
am plans intr-una nu imi mai reveneam. asa de trist si totusi Dumnezeu nu te-a parasit s ai parte de tot ce e mai frumos in viata si bebe la fel, nimic nu e mai important ca sanatatea. eu am 26 de sapt si am fetitza sper sa fie sanatoasa si sa sacapam cu bine caci cu toata stiinta evoluata pana in zilele noastre exista tot felul de riscuri si oameni care au prea multe experienta (doctori) si din siguranta falsa care o detin nu isi mai dau interesul ca la inceput. te admir pentru toata puterea care ai avut-o de a trece mai departe. FELICITARI
O poveste trista cu un final fericit...mi-au dat lacrimile.Iti doresc sa fii in continuare optimista ,sa nu mai treci prin asa ceva si sa fiti amandoi sanatosi.
am plans si am ras in hohote la povestea ta am si eu un bebel de 4 luni nascut pe 4.8.2009 sane traiasca
Scrie un comentariu