Adoptia este un act divin | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 22 comentarii

  1. Liuba
    Liubatrimis la 27/11/2015

    Buna! Noi suntem o familie ce nu putem avea copii si am dori sa adoptăm o fetiță, sunt multe femei ce isi părăsesc copiii chiar la nastere si noi suntem de acord sa il luam chiar la nastere sa nu ajungă n grija statului care ofera condiții mizerabile, in cazul in care cunoasteti persoane de genul asta sau chiar mame ce vedeti mesajul scrietine pe adresa de email toaderliuba@gmail.com Va multumesc mult

    Raspunde la acest comentariu
  2. Loredana G
    Loredana Gtrimis la 29/6/2015

    Sunt o fata tanara insarcinata in luna a noua si doresc sa incredintez spre adoptie baietelul pe care il voi naste la sfarsitul lunii iulie 2015. Cine ma poate ajuta sa gasesc o familie care doreste sa adopte? Va rog sa ma contactati la urmatoarea adresa de e-mail : loredana.gavrila72@gmail.com doar daca va doriti foarte mult un copil si sunteti siguri ca puteti sa il iubiti si sa ii oferiti un viitor mult mai bun din toate punctele de vedere. Si eu si copilul suntem perfect sanatosi, sarcina a decurs normal fiind sub observatie medicala, control si analize periodice. Va multumesc din suflet!

    Raspunde la acest comentariu
  3. TACHE MADALINA
    TACHE MADALINAtrimis la 15/12/2014

    BUNA MA NUMESC MADALINA SI DORESC SA ADOPT UN COPIL ,AM FACUT SI INFILTRATIA PRIN VITRO DAR NU A MERS .EU SI SOTUL MEU NE DORIM FOARTE MULT UN COPIL VAROG AJUTATIMA VA MULTUMESC

    Raspunde la acest comentariu
  4. [pop elena
    [pop elenatrimis la 21/11/2012

    stiu ce simti stimata doamna,pe mine ma parasit propria fiica la 34 de ani,am iubito si o iubesc din tot sufletul,si eu am crescut-o cu dragoste ,cu bune si rele si de multe ori cu lipsuri caci pana la 6 ani am crescuto singura,a terminat facultatea de construcii,a facut masteratul si 3 anui doctoratul mai are un an,dar pentru ca nu am fost de acord cu alegerea ei in viata adica un nenorocit de puscarias cu 15 ani de condamnare pentru tilharie,in rest nu are nimic bun mai bine ma abandonat ca pe un ciine si nici macar de ziua mea nu mi-a dat un telefon.Tot asa mi-a spus si ea ca nu este iubita,ca nu stiu sa iert,oare de ce numai unii trebuie sa ne sacrificam?.Eu singura consolare este ca Dumnezeu nu ne uita,trebuie sa avem rabdare poate ne mai da si bucurii si putere sa uitam.

    Raspunde la acest comentariu
  5. flory
    florytrimis la 4/12/2011

    Buna, ma numesc Flory, sunt din Bucuresti. In urma cu 25 de ani, eu si sotul meu am decis sa adoptam o fetita. Deja eram convinsi ca nu putem pe cale naturala sa avem un copil. Cand fetita avea 6 ani , sotul meu ne-a parasit si am ramas doar eu sa am grija ca acelei fetite sa nu-i lipseasca nimic. Mi-a fost tare greu, D-zeu si familia mea m-au ajutat sa trec prin toate. Au fost multe necazuri, dar acea dorinta sa am acest copil ma incuraja mereu sa nu simt oboseala de a lupta cu propria mea viata. Am avut bucuria sa am un copil minunat, dar, anturajul in care a intrat a schimbat-o , facand-o sa se indeparteze de familie. Afland ca este adoptata, la 22 de ani, a tot incercat sa se minta cu prietenia anturajului. De peste 3 ani, vine si pleaca, nu stiu pe unde, nu comunica, iar cu o zi inainte de ziua mea de nastere, a avut curajul sau mai bine zis tupeul sa-mi spuna ca ea nu este iubita. Numai bunul D-zeu stie durerea care mi-a sfasiat inima, cum e posibil sa nu vezi pe cineva care ti-a fost sprijin 25 de ani, o straina cum ea ma vede, o mama care e indurerata , un om care nu are nici o vina ca a dorit sa aiba un suflet de copil, I-a oferit un ajutor, un nume, o casa, iar iubire cat cuprinde. Eu am crescut-o fara sa ma gandesc o clipa ca nu e din sangele meu, dar nu m-am asteptat sa ma respinga. Am ajutat-o sa aiba o diploma, a terminat facultatea de psihologie, dar asa cum eu am luat-o cand alta a abandonat-o, ea, drept multumire m-a abandonat dupa 25 de ani. nu stiu daca voi putea sa trec peste aceasta grea incercare, dar, toata viata o voi iubi, chiar si in mormant .

    Raspunde la acest comentariu
  6. georgeta
    georgetatrimis la 25/11/2011

    Buna ziua tuturor, Sunt una dintre fericitele mamici care are un baietel de 6 ani si 8 luni, adoptat in anul 2006 pe cand avea 1 an si 7 luni. Intr-adevar procedura este destul de greoaie, dar cu speranta si cu ajutorul lui DUMNEZEU, am reusit si suntem atat eu cat si sotul meu cei mai fericiti parinti. Este un copil SUPERRRR si mai ales ca stie in acest moment ca este adoptat si numai al nostru. Va doresc SUCCES si multa DRAGOSTE SA DARUITI CELOR MICI.

    Raspunde la acest comentariu
  7. Diana
    Dianatrimis la 15/11/2011

    Sunt din Buzau, casatorita din 1998 si am pierdut patru sarcini, iubim copilasii foarte mult, avem doi finuti dragalasi de 5 si 6 anisori pe care -i iubim si cand suntem cu ei este cel mai minunat lucru pentru noi; eu am 39 de ani si sotul 46 de ani, ne dorim un copil si am sperat intr-o minune, dar....credem din tot sufletul ca MINUNEA o sa vina daca adoptam o fetita. Cat timp este valabil acel atestat de parinti?Avem o anume perioada la dispozitie pentru a gasi bebelusul? Ne puteti ajuta cu datele de contact ale acelei ,,Casa Sperantei

    Raspunde la acest comentariu
  8. Maria
    Mariatrimis la 6/11/2011

    Am adoptat o fetita care are 1 an incredibil de frumoasa si de inteligenta.Cand am vazut-o prima data am innebunit de fericire.Daca as fi facut-o eu nu era asa reusita.Am stiut ca e a mea din prima clipa.Nu am probleme de fertilitate am vrut sa ajutam un copil pur si simplu iar recompensa a fost pe masura.A durat cam 1 an asteptarea pana s-a potrivit un copil cu noi.Nu poti alege tu copilul sunt prihologi care gasesc un copil care sa iti semene atat fizic cat si intelectual.Daca nu iti place copilul il poti refuza nu a fost cazul nostru.Va incurajez sa faceti acest pas pt ca merita.Bafta!

    Raspunde la acest comentariu
  9. Myri
    Myritrimis la 29/9/2011

    Buna, felicitari tuturor pentru curajul vostru de a adopta un copil. Eu si sotul meu ne gandim foarte serios la acest lucru si cred ca vom proceda si noi la adoptie. De 5 ani incercam sa facem un copil, insa se pare ca Voia Divina nu este acum ca noi sa avem copilul nostru. Oricum este un act divin acela de a adopta, de a fi dispus sa iubesti neconditionat un copil, chiar daca nu e al tau...Eu stiu o colega de a mea care de curand a finalizat procedura adoptiei si a reusit dupa nici un an de la solicitare. Curaj si mergeti mai departe intotdeauna.

    Raspunde la acest comentariu
  10. Larisa
    Larisatrimis la 11/7/2011

    Buna ziua!Ma numesc Larisa,am 37 de ani iar de 13 ani eu si sotul meu asteptam o minune care nu se intampla.Am decis impreuna sa adoptam un bebe,suntem atestati dar nu il gasim pe bebe.Cu respect va rog daca se poate sa ne lasati un nr de tel sau o adresa de email pt a va cere mai multe detalii.Cu multumiri! Doamnei Csaki

    Raspunde la acest comentariu
  11. monika
    monikatrimis la 1/2/2012

    eu am un baietel facut de mine dar vreau sa si infiez o fetita.arde sufletul in mine pt inca un copil dar mult nu mai este pana voi deveni iarasi mama, chiar daca nu va fi sange din sangele meu.... sigur va fi suflet din sufletul meu

    Raspunde la acest comentariu
  12. Mihaela
    Mihaelatrimis la 31/1/2012

    am 32 de ani si in urma cu ceva timp am, adoptat o fetita, o frumusete, un copil nemaipomenit, asa ne-am data seama ce ne lipsea ,un copil care ne-a adus fericirea si pe care il iubim foarte mult eu si sotul meu .

    Raspunde la acest comentariu
  13. Narcisa
    Narcisatrimis la 13/10/2008

    Am citit ce ati scris voi,cu totii.Am de ceva vreme o fetita.Are 8 ani,am adoptat-o in jurul varstei de 2 ani.Nu cred ca are rost sa o laud aici, sa povestesc cat este de isteata,de frumusica,cat de bine invata la scoala sau ce sensibila este.Ma straduiesc sa o consider un copil

    Raspunde la acest comentariu
  14. anca
    ancatrimis la 30/9/2008

    Sunt casatorita de 12 ani, am 32 de ani si pana acum nu am ramas insarcinata. M-am gandit serios la adoptie si cred ca asta va fi solutia finala. As vrea sa stiu exact cat dureaza de la depunerea cererii ptr adoptie si pana la finalizarea actului in sine. Si mai am o intrebare: avem posibilitatea de a ne alege copilul? Va multumesc!!

    Raspunde la acest comentariu
  15. dana
    danatrimis la 2/8/2008

    felicitari, si eu imi doresc un copil foarte mult, dar sotul meu nu se simte pregatit, ii este frica, dar sper ca la sfarsitul lunii august sa trecem pe la Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului.mi-as dori sa aflu detalii de la fericitele mamici care au trecut si au depasit acesta etapa. imi doresc din toata inima sa infiez un bebe.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: