buna am pierdut si eu o sarcina de 4 saptamani.imi doresc mult un ingeras de acea am avut curajul de a ramane insarcinata la aceasta varsta, 17 ani.ce e cel mai dureros este ca tatal ingerului meu este indiferent la suferinta mea.am avut cel mai urat cadou de Craciun, MI-A MURIT COPILUL.
buna, acum 2 saptamani am poirdut si eu o sarcina la 30 de saptamani, a fost cea mai urata zi din viata mea cand a trebuit sa-mi nasc copilul mort, ma doare sufletul si ma simt atat de pustie, ma rog la D-zeu sa ma ajute sa trec psete aceasta durere si sa am curajul sa incerc din nou,sunt alaturi de voi cele care ati trecut prin asa ceva si va doresc din suflet sa nu va pierdeti speranta ca intr-o zi va veti tine copilul sanatos in brate.
Salut, acum 3 ore, am aflat ca fatul din burtica mea nu are semne de viata, inimioara nu-i batea, si deja la 3 luni la cre eram, nu era dezvoltat. Presupunerea medicului, ca sa oprit din dezvoltare la vreo 9 saptamini. Eu, sincer simteam ca ceva nu e bine, ma simteam prea bine a fi insarcinata, m-am informat lumt asupra avortului spontan, ca sa cunosc simptomele. In momentul cind mi-a zis doctorul
am pierdut si eu o sarcina la 22 sapt. la 2 zile dupa ce am fost la morfologie unde toate erau cum trebuie ba chiar era si baiat asa cum ne doream noi . E a doua sarcina pierduta daca nu ne-am dori asa mult un copil nu as mai incerca niciodata dar asa ... astepam cu nerabdare sa treaca timpul mai repede si sa putem incerca din nou
Buna, Si eu am trecut prin durerea pierderii unui inger.Puiul meu s-a oprit din evolutie la 9 saptamani.Ii o durere imensa ,ma simt ravasita si o sa ma doara toata viata pierderea lui.
buna sunt madalina am 24 de ani si la fel ca si voi am avut o pierdere de sarcina,sunt sigura ca doar cine a trecut prin asta intelege ce este in sufletul nostru...sa incep cum este normal cu inceputul,am luat vreme de 9 luni anticonceptionale anul trecut in octombrie am hotarat sa nu mai iau si ca e timpul sa am un bebe pana in luna martie 2009 am folosit tot felul de metode sa nu raman insarcinata deoarece trebuia sa mi se curete organismulde la anti...cum nu am mai folosit nimic am si ramas au fost zile in care faceam si doua teste pe zi ne doream foarte mult un bebe si eu si viitorul meu sot(pe 4 iulie avem nunta)pana cand inainte cu cateva zile de paste am facut un ultim test si eram atat de fericiti incat nu ne mai pasa de nimic...a fost totul bine pana pe 12 mai cand am inceput sa sngerez m-am speriat si am mers la doctor aveam tensiunea 18 si colul deschis asa mi-a spus doctorul de garda(pe biletul de iesire col intre deschis nu stiu de ce mie mi-a spus altceva)pana seara mi-am pierdut puiul nu mai spun cat de greu imi este psihic,si nu cred ca imi va trece candva durerea pe care o simt in suflet nu o poate sterge nimeni si nimic niciodata,atatea planuri sperante,ma simt goala pustiita...tot ce-mi doresc este sa am un puiut cat mai repede.Va pup fetelor si sa ne dea Dumnezeu noua si la toate femeile din lume care isi doresc puiuti sanatosi si frumosi sa ne lumineze vietile...
buna am avut si eu o sarcina oprita din evolutie am facut un set de analize si miau esit bune pot sa mai am o alta sansa din nou anul acesta ce trebuie sa fac au trecut sase luni pot sa incerc din nou puteti sami spuneti si mie parea voastra va multumesc
Nici nu stiu cu ce sa incep,acum sufar foarte mult ptr k am pierdut din nou o sarcina,spun din nou pentru ca am mai pierdut una la sase luni,era fetita,au trecut doi anii de atucni si cu greu am vrut sa mai cred sa ma vindec de durerea din sufletul meu,dar am zis k va fi bine,si am ramas insarcinata si am pierdut la o luna mai exact,mam prezentata cu o sangerare si contracti,am avut parte de un avort spontan si de un chiuretaj dureros,am citi k multe femei au trecut prin asta si k durerea lor nu are cuvinte,sper ca eu sa ma vindec singura sa mai am curajul s amai incerc o data si sa cred in bunul; dumnezeu ca imi voi tine in brate copilul mult dorit,cat depre voi femeilor care ati suferit sper sa treceti peste durerea asta si sa capatai incredereain voi pentru k eua sta incerc sa fac
MA bucur mult ca am gasit un articol despre ceea ce ma durea si pe mine si ca vad impartasite povestile atator mame.Daca ma credeti am tastat pe google intrebarea care ma chinuie d ecateva zile:
buna!de la inceput vreau sa va spun ca va inteleg pe toate ce simtiti pt ca eu nu am pierdut o singura sarcina ci doua!una foarte mare adica 6luni si a doua saptamana trecuta la 3 luni.vreaun sa spun ca au fost doriti amandoi si a fost f.greu deoarece pe cel deal doilea lam pierdut acasa dimineata pe la ora 6 practic dupa accea miam dat seama mai bine si a fost ingrozitor ce am vazut.acum sigur ma gandesc la alt copil dar imi este teama mai ales ca medicii nu stiu din ce cauza.specific ca din prima luna mai ales ca a fost si planificat nu am mai facut nici un fel de efort deci nici la servici nu am mai fost.imi este f.greu si sunt si acum socata...
buna!Imi pare rau si ma cutremur cand va citesc povestile!Asa cum va inchipuiti si eu am pierdut o sarcina gemelara la 30 de saptamani.Bebelusii mei erau fetita si baietel si n-am crezut nici un moment ca voi trai ziua cand voi pleca spre casa cu mainile goale, trista si pustiita!Au trecut de atunci 3 ani jumatate dar inima mea inca mai sangereaza si ochii mei inca mai plang.E o trauma peste care o mama nu poate trece, indiferent de timpul scurs.Nu ma consider vinovata pentru ce s-a intamplat si nu am cautat vinovati, doar ca in mine si cu mine s-au petrecut mari schimbari, nu mai sunt aceeasi.Multe din lucrurile care erau importante pentru mine, acum nu mai conteaza.Durerea e cumplita pentru toate mamele care raman cu bratele goale, brate in care ar fi trebuit sa se cuibareasca bebe. Cauzele nu sunt cunoscute de nimeni, placenta imbatranita,fara motiv,hipertensiune,edeme, eu nu am scapat de nici unele. Mi-am facut toate analizele posibile si sunt sanatoasa, nu am nimic.Aceste analize le-am facut si inaintea sarcinii pentru ca a fost o sarcina dorita pe care am prins-o cu tratament urmat timp de 4 ani.Acum dupa inca 4 ani de incercari sunt gravida, dar nu e momnet in care sa nu ma gandesc ca e posibil sa se repete acelasi lucru. Daca voi ramane fara bebe?Si fac tot posibilul sa fie bine, tot ce depinde de mine.Dar va fi de ajuns?Prin asta doar am mai trecut o data si la fel am facut, am stat acasa si am avut grija de mine, nu am iesit din vorba medicului si pana la 27 de saptamani a fost perfect.Cum pot scapa de incertitudini?As vrea sa pot adormi si sa ma trezesc peste trei luni si atunci sa-l am pe bebe in brate, nici sa nu existe pentru mine aceste ultmime trei luni care imi par atat de lungi.Mi-e greu, nu fizic, psihic ma simt obosita, am obosit sa tot sper si sa -mi doresc sa fiu mamica, sa am casa plina.Roxana. stiu ca ti-e greu pentru ca si mie imi este.Din pacate nu de noi depinde,noi doar putem astepta si atat.sa fii puternica, si asta pentru tine nu pentru cei din jur, si sa continui sa faci tot ce e posibil pentru a-ti realiza visul.Iti doresc numai bine!
Buna. Ma numesc popa elena vream sa va spun ca si eu am trecut printr-o pierdere unei sarcini.In luna a treia am depistat la un control de rutina ca copilul era mort de o luna.In timpul sarcini am luat medicamente de mentinerea sarcini.Dar in luna adoua am avut un deces in familie! Sunt o fire foarte inimoasa.Care ar putea fi peirderea de sarcina.Si vreau un raspuns pentru acceasta intrebare.Multumesc.
Si eu ma aflau in aceeiasi situatie de 5 zile miam pierdut copilasul mult dorit,sarcina mi sa oprit din evolutie la 11sapt,iar docorul mia facut chiuretaj,imaginativa ca este prima data in viata mea cand raman gravida is dupa asa o bucurie dupa 11sapt sa fac si un chiuretaj,dr meu a fost foarte atent si a lucrat cu grija ma anesteziatsi local si intravenos am fosr foarte speriata ca o sa ma doara dar nu a durut foarte tare.Dar acuma nu ma pot opri din plans iar durerea pe care o simt nu se mai opreste,dr mia spus ca nu mai peste 6luni am voie sa raman iarasi gravida am citit pe alte siteuri ca dupa 3luni poti sa incerca iarasi.Si asa mai avea o intrebare ce analize ati facut dupa o sarcina oprita din evolutie.Va multumesc sper ca dupa cateva luni sa va dau vesti mai bune un bebe melt visat.
Ma numesc Mihaela si am 26 de ani imi pare tare rau pt toate mamicile care trec prin asa o durere mare nu am trecut prin asa ceva si sper ca Dumnezeu sa ma fereasca imi doresc un copil de 3 ani de zile si nu vrea sa apara dar totusi traiesc cu speranta ca minunea o sa apara.Trebuie sa fim tari si sa mergem inainte imi pare rau si va inteleg durerea.
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 56 comentarii
buna am pierdut si eu o sarcina de 4 saptamani.imi doresc mult un ingeras de acea am avut curajul de a ramane insarcinata la aceasta varsta, 17 ani.ce e cel mai dureros este ca tatal ingerului meu este indiferent la suferinta mea.am avut cel mai urat cadou de Craciun, MI-A MURIT COPILUL.
buna, acum 2 saptamani am poirdut si eu o sarcina la 30 de saptamani, a fost cea mai urata zi din viata mea cand a trebuit sa-mi nasc copilul mort, ma doare sufletul si ma simt atat de pustie, ma rog la D-zeu sa ma ajute sa trec psete aceasta durere si sa am curajul sa incerc din nou,sunt alaturi de voi cele care ati trecut prin asa ceva si va doresc din suflet sa nu va pierdeti speranta ca intr-o zi va veti tine copilul sanatos in brate.
Salut, acum 3 ore, am aflat ca fatul din burtica mea nu are semne de viata, inimioara nu-i batea, si deja la 3 luni la cre eram, nu era dezvoltat. Presupunerea medicului, ca sa oprit din dezvoltare la vreo 9 saptamini. Eu, sincer simteam ca ceva nu e bine, ma simteam prea bine a fi insarcinata, m-am informat lumt asupra avortului spontan, ca sa cunosc simptomele. In momentul cind mi-a zis doctorul
am pierdut si eu o sarcina la 22 sapt. la 2 zile dupa ce am fost la morfologie unde toate erau cum trebuie ba chiar era si baiat asa cum ne doream noi . E a doua sarcina pierduta daca nu ne-am dori asa mult un copil nu as mai incerca niciodata dar asa ... astepam cu nerabdare sa treaca timpul mai repede si sa putem incerca din nou
Buna, Si eu am trecut prin durerea pierderii unui inger.Puiul meu s-a oprit din evolutie la 9 saptamani.Ii o durere imensa ,ma simt ravasita si o sa ma doara toata viata pierderea lui.
buna sunt madalina am 24 de ani si la fel ca si voi am avut o pierdere de sarcina,sunt sigura ca doar cine a trecut prin asta intelege ce este in sufletul nostru...sa incep cum este normal cu inceputul,am luat vreme de 9 luni anticonceptionale anul trecut in octombrie am hotarat sa nu mai iau si ca e timpul sa am un bebe pana in luna martie 2009 am folosit tot felul de metode sa nu raman insarcinata deoarece trebuia sa mi se curete organismulde la anti...cum nu am mai folosit nimic am si ramas au fost zile in care faceam si doua teste pe zi ne doream foarte mult un bebe si eu si viitorul meu sot(pe 4 iulie avem nunta)pana cand inainte cu cateva zile de paste am facut un ultim test si eram atat de fericiti incat nu ne mai pasa de nimic...a fost totul bine pana pe 12 mai cand am inceput sa sngerez m-am speriat si am mers la doctor aveam tensiunea 18 si colul deschis asa mi-a spus doctorul de garda(pe biletul de iesire col intre deschis nu stiu de ce mie mi-a spus altceva)pana seara mi-am pierdut puiul nu mai spun cat de greu imi este psihic,si nu cred ca imi va trece candva durerea pe care o simt in suflet nu o poate sterge nimeni si nimic niciodata,atatea planuri sperante,ma simt goala pustiita...tot ce-mi doresc este sa am un puiut cat mai repede.Va pup fetelor si sa ne dea Dumnezeu noua si la toate femeile din lume care isi doresc puiuti sanatosi si frumosi sa ne lumineze vietile...
e greu sa pierzi o sarcina si eu am pierdut una la 27 de saptamani nu pot uita nici o secunda acele clipe e foarte dureros sufleteste
buna am avut si eu o sarcina oprita din evolutie am facut un set de analize si miau esit bune pot sa mai am o alta sansa din nou anul acesta ce trebuie sa fac au trecut sase luni pot sa incerc din nou puteti sami spuneti si mie parea voastra va multumesc
Nici nu stiu cu ce sa incep,acum sufar foarte mult ptr k am pierdut din nou o sarcina,spun din nou pentru ca am mai pierdut una la sase luni,era fetita,au trecut doi anii de atucni si cu greu am vrut sa mai cred sa ma vindec de durerea din sufletul meu,dar am zis k va fi bine,si am ramas insarcinata si am pierdut la o luna mai exact,mam prezentata cu o sangerare si contracti,am avut parte de un avort spontan si de un chiuretaj dureros,am citi k multe femei au trecut prin asta si k durerea lor nu are cuvinte,sper ca eu sa ma vindec singura sa mai am curajul s amai incerc o data si sa cred in bunul; dumnezeu ca imi voi tine in brate copilul mult dorit,cat depre voi femeilor care ati suferit sper sa treceti peste durerea asta si sa capatai incredereain voi pentru k eua sta incerc sa fac
MA bucur mult ca am gasit un articol despre ceea ce ma durea si pe mine si ca vad impartasite povestile atator mame.Daca ma credeti am tastat pe google intrebarea care ma chinuie d ecateva zile:
buna!de la inceput vreau sa va spun ca va inteleg pe toate ce simtiti pt ca eu nu am pierdut o singura sarcina ci doua!una foarte mare adica 6luni si a doua saptamana trecuta la 3 luni.vreaun sa spun ca au fost doriti amandoi si a fost f.greu deoarece pe cel deal doilea lam pierdut acasa dimineata pe la ora 6 practic dupa accea miam dat seama mai bine si a fost ingrozitor ce am vazut.acum sigur ma gandesc la alt copil dar imi este teama mai ales ca medicii nu stiu din ce cauza.specific ca din prima luna mai ales ca a fost si planificat nu am mai facut nici un fel de efort deci nici la servici nu am mai fost.imi este f.greu si sunt si acum socata...
buna!Imi pare rau si ma cutremur cand va citesc povestile!Asa cum va inchipuiti si eu am pierdut o sarcina gemelara la 30 de saptamani.Bebelusii mei erau fetita si baietel si n-am crezut nici un moment ca voi trai ziua cand voi pleca spre casa cu mainile goale, trista si pustiita!Au trecut de atunci 3 ani jumatate dar inima mea inca mai sangereaza si ochii mei inca mai plang.E o trauma peste care o mama nu poate trece, indiferent de timpul scurs.Nu ma consider vinovata pentru ce s-a intamplat si nu am cautat vinovati, doar ca in mine si cu mine s-au petrecut mari schimbari, nu mai sunt aceeasi.Multe din lucrurile care erau importante pentru mine, acum nu mai conteaza.Durerea e cumplita pentru toate mamele care raman cu bratele goale, brate in care ar fi trebuit sa se cuibareasca bebe. Cauzele nu sunt cunoscute de nimeni, placenta imbatranita,fara motiv,hipertensiune,edeme, eu nu am scapat de nici unele. Mi-am facut toate analizele posibile si sunt sanatoasa, nu am nimic.Aceste analize le-am facut si inaintea sarcinii pentru ca a fost o sarcina dorita pe care am prins-o cu tratament urmat timp de 4 ani.Acum dupa inca 4 ani de incercari sunt gravida, dar nu e momnet in care sa nu ma gandesc ca e posibil sa se repete acelasi lucru. Daca voi ramane fara bebe?Si fac tot posibilul sa fie bine, tot ce depinde de mine.Dar va fi de ajuns?Prin asta doar am mai trecut o data si la fel am facut, am stat acasa si am avut grija de mine, nu am iesit din vorba medicului si pana la 27 de saptamani a fost perfect.Cum pot scapa de incertitudini?As vrea sa pot adormi si sa ma trezesc peste trei luni si atunci sa-l am pe bebe in brate, nici sa nu existe pentru mine aceste ultmime trei luni care imi par atat de lungi.Mi-e greu, nu fizic, psihic ma simt obosita, am obosit sa tot sper si sa -mi doresc sa fiu mamica, sa am casa plina.Roxana. stiu ca ti-e greu pentru ca si mie imi este.Din pacate nu de noi depinde,noi doar putem astepta si atat.sa fii puternica, si asta pentru tine nu pentru cei din jur, si sa continui sa faci tot ce e posibil pentru a-ti realiza visul.Iti doresc numai bine!
Buna. Ma numesc popa elena vream sa va spun ca si eu am trecut printr-o pierdere unei sarcini.In luna a treia am depistat la un control de rutina ca copilul era mort de o luna.In timpul sarcini am luat medicamente de mentinerea sarcini.Dar in luna adoua am avut un deces in familie! Sunt o fire foarte inimoasa.Care ar putea fi peirderea de sarcina.Si vreau un raspuns pentru acceasta intrebare.Multumesc.
Si eu ma aflau in aceeiasi situatie de 5 zile miam pierdut copilasul mult dorit,sarcina mi sa oprit din evolutie la 11sapt,iar docorul mia facut chiuretaj,imaginativa ca este prima data in viata mea cand raman gravida is dupa asa o bucurie dupa 11sapt sa fac si un chiuretaj,dr meu a fost foarte atent si a lucrat cu grija ma anesteziatsi local si intravenos am fosr foarte speriata ca o sa ma doara dar nu a durut foarte tare.Dar acuma nu ma pot opri din plans iar durerea pe care o simt nu se mai opreste,dr mia spus ca nu mai peste 6luni am voie sa raman iarasi gravida am citit pe alte siteuri ca dupa 3luni poti sa incerca iarasi.Si asa mai avea o intrebare ce analize ati facut dupa o sarcina oprita din evolutie.Va multumesc sper ca dupa cateva luni sa va dau vesti mai bune un bebe melt visat.
Ma numesc Mihaela si am 26 de ani imi pare tare rau pt toate mamicile care trec prin asa o durere mare nu am trecut prin asa ceva si sper ca Dumnezeu sa ma fereasca imi doresc un copil de 3 ani de zile si nu vrea sa apara dar totusi traiesc cu speranta ca minunea o sa apara.Trebuie sa fim tari si sa mergem inainte imi pare rau si va inteleg durerea.
Scrie un comentariu