Durerea pierderii unei sarcini | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

50 comentarii din totalul de 55:

  1. Lacrima
    Lacrima trimis la 27/4/2017

    Buna , Pe 5 aprilie am pierdut si eu o sarcina , un sufletel pe care nu am apucat sa il vad la eco. S-a intamplat cu cateva zile inainte sa merg la eco sa vad minunatia pe care o asteptam cu totii ( eu sotul si printisorul nostru de 5 anisori) . Intr-o dimineata m-am trezit bn , dupa vre-o ora la serviciu am mers la baie unde .... am incremenit cand am vazut ca sangerez. Au curs cateva chiaguri .... am ajuns direct la urgente unde la eco bebe nu mai exista :( uterul era deja curat . am facut doua zile repetata Beta HCG,, care a scazut f tare de la o zi la alta .... mi s-a spus direct avort spontan . am revenit dupa doua sapt la un control unde ce sa aud : endometrul meu este la fel de mare ca i acea zi in care am pierdul ingerasul. Acum urmez un tratament , am facut si analize. Mai sunt mamici care au pierdut si endometrul nu a scazut asa cum trebuie? mi-e foarte teama , nu as vrea sa ajung la chiuretat.... imi doresc foarte mult unh al doilea colilas. multa sanatate dragi mamici ....

    Raspunde la acest comentariu
  2. Chitiga Magda
    Chitiga Magdatrimis la 27/2/2017

    Copiii simt. Am o fetita de 4 ani, si de cand a venit pe lume mi-am propus sa nu o las singura, sa-i ofer un fratior sau o surioara. Desi imi doream, o parte din mine se opunea cu vehementa. Noul job, care s-a dovedit a fi indeplinirea dorintei mele din facultate, ma facea sa aman momentul unei a doua sarcini. Sub presiunea constientului meu, a sotului si familiei am ramas intr-un final insarcinata. Undeva in mintea mea nu-mi doream sarcina si uneori impinsa de acest impuls nu tineam cont. Munceam pana la epuizare, nu mancam si nu ma feream de viroze. Apoi am racit, puternic. Cu tuse si febra puternica. Nu am luat nimic, constienta fiind de sarcina. Intr-un final am ajuns la control. Nu aveam nicio tresarire, pana cand, doctorita mi-a spus.... sarcina oprita din evolutie. In acel moment s-a prabusit un zid de vinovatie peste mine. Nu mai conta nimic... munca, cariera... totul mi se parea ca o gluma proasta. Imi tremurau mainile.... n-am mai fost in stare sa leg cateva cuvinte... m-am pierdut. Mintea mea o luase razna.... polii ratiunii se inversasera... ce e bine si ce e rau nu mai era asa clar. Ca prin vis, mi-aduc aminte ca am fost programata peste cateva zile la maternitate pentru chiuretaj. Stiind ca micutul din mine, care a avut totala incredere in mama lui, e acolo, dar nu mai e viu... mi-a dovedit cat sunt de vinovata. Inainte cu doua zile de chiuretaj am pierdut sarcina printr-un avort spontan cu sangerare puternica. M-au luat cu salvarea... dar in acel moment as fi vrut sa mor. Probabil ca daca nu era cineva langa mine... n-as fi chemat pe nimeni... doar sa mor. Durerile pe care le-am simtit...nu se compara cu cea pe care o am in suflet acum. Ma simt vinovata.... pentru tot. Pentru ca munca a fost prioritatea mea... pentru putinul timp pe care l-am petrecut cu fiica mea si cu sotul meu. Un pui mic de nici 12 saptamani m-a facut sa-mi dau seama ce este important si ca poate a inteles ca mama lui nu l-a dorit cu toata inima. Poate ca a simtit.

    Raspunde la acest comentariu
  3. gabriela
    gabrielatrimis la 23/5/2016

    Si eu mi-am pierdut baietelul iubirea mea mica a incetat din viata la 4 luni de sarcina. nu il voi uita niciodata pe ingerasul meu.

    Raspunde la acest comentariu
    • Larisa
      Larisatrimis la 25/3/2017

      Buna.Si eu am pierdut sarcina la 27 de sapt pe data de 22-02-2017 .Nu am sa o uit niciodată era fetiță bucuria mea deoarece am un băiețel de 11 ani.A fost vina la Dr mea care ma luase in evidenta de luni mici.Nu ma pot mpăca cu ideea de ce eu am pierdut.Cnd altele nasc si asi părăsesc copii te miri pe unde.Te nțeleg k si eu am trecut prin coșmarul acesta.Pot spune doar capul sus .

  4. Aly_angel
    Aly_angeltrimis la 1/9/2015

    Traiesc cea mai mare durere de pana acum....pe 8August testul a iesit pozitiv,am fost fericita dar si tematoare ca ceva rau se poate intampla cu minunea din burtica mea.Pe 13 aug am mers la eco,unde ni s-a spus ca este ffffff mic si pt confirmare am facut un Beta Hcg care a avut o valoare de 3245ui/ml.Am avut niste secretii maronii pt care mi s-a prescris Utrogestan.Pe 27 august la eco ni s-a spus ca este f mic si ca este posibil sa se fi oprit din evolutie,am merg si la camera de garda unde ni s-a spus ca fie am ovulat mai tz,fie s-a oprit din evolutie,nu prezenta activitate cardiaca....am crezut ca mor chiar acolo....inima mi s-a rupt in mii de bucati.a doua zi am mers la un ecograf performant,unde am vazut fatul,la 5 sapt si 6 zile avea 2,5 mm si 106 batai pe minut,am auzit inimioara cum bate,a fost cel mai frumos sunet pe care mi-a fost dat sa il aud,dar sambata au aparut sangerarea si durerile pelviene si de spate,am suferit un avort spontan;asa ca puiul meu in ziua in care facea 6 saptamani in burtica,a disparut.....nu stiu cum si daca voi trece peste aceasta durere sufleteasca!?Doar Dumnezeu ma poate ajuta acum!

    Raspunde la acest comentariu
  5. Nicoleta
    Nicoletatrimis la 31/8/2015

    Pe 23 august 2015 am pierdut o sarcina de 11 saptamani. As vrea un singur raspuns, DE CE?????? Era totul perfect, eu sanatoasa, el foarte bine - i-am auzit inimoara, era bine prins in fundul uterului. Nu inteleg de ce s-a intamplat asta. Doctorul in afara de ,,probleme cromozomiale " nu a stiut sa imi zica. imi este frica ca nu voi mai putea ramane sarcina, dar daca acest lucru se va intampla imi este si mai frica sa pierd din nou, nu voi mai putea trece a doua oara peste acest teribil eveniment. Tin sa mentionez ca am incercat sa raman insarcinata 6 luni si eram dezamagita luna de luna cand imi venea menstruatia. Rog sa ma ajutati voi, cele care ati trecut prin acest lucru, pentru ca eu simt ca cei din jurul meu nu ma inteleg si nu percep suferinta pierderii copilului meu. Doamne ajuta!

    Raspunde la acest comentariu
  6. bianca
    biancatrimis la 8/8/2015

    Ramasesem gravida eram foarte ferikiti si am pierdut mult sange de 2 ori cheaguri eram in 2 luni dar plancenta era mare si bebele meu eram mik nu se dezvoltase a doua zii mau chiutat si am simtit o durere lam pierdut de sf petru si pavel nu o sa uit nikiodata

    Raspunde la acest comentariu
  7. liliana trif
    liliana triftrimis la 2/6/2014

    buna fetelor si eu am pierdut o sarcina gemelara la 27 de saptamini am plins incontinuu 2 zile miam facut atitea sperante is tare suparata dar trebuie sa inteleg ca asa a fost voia lui dumnezeu si nam ce face,ma consolez cu gindul ca so facut 2 ingeras si de acolo ne vegheaza erau 2 fetite

    Raspunde la acest comentariu
    • Florentina
      Florentinatrimis la 13/11/2017

      Buna!pe 7 noi 2017 am plecat de urgenta la maternitate fiind insarcinata in 20 sapt cu gemeni baietei...a fost sarcina gemelara monoamniotica monocoriala...i_am simtit toata ziua in burtica pana la ora cand am mers la baie si m_am trezit k mi s_a rupt apa...am vrut doar sa fie ei bine desi costientul imi sp k nu se poate nu poate fi nici makr o sansa sa fie salvati...prima sarcina...primiii copiii care i_am asteptat sa ne umple casa cu fericire cu rasete :'( o parte din mn au ramas cu ei cu ingerasii mei...nu o sa imi aj timpul sa ii pot plange..nu o sa am lacrimi cata suferinta si durere se afla in sufletul meu.

  8. letitia
    letitiatrimis la 16/10/2013

    sii eu am pierdut baietelu la 39 de sapt a murit in mine din pacate sa sufocat cu cordon ombilical

    Raspunde la acest comentariu
  9. mihaela
    mihaelatrimis la 30/7/2013

    Buna fetelor, pe 24 iulie, anul acesta, am pierdut si eu un ingerash....Cand am aflat ca sunt insarcinata am fost putin speriata,nepregatita dpdv psihic, insa dupa 2 saptamani m-am obisnuit cu idea, am inceput sa-mi fac iluzii si implicit sa iubesc fiinta ce crestea in mine, la 6 saptamani I-am auzit inimioara batand, am fost extrem de fericita.......insa dupa doar 3 saptamani a venit vestea oribila...cand am mers la ecograf, mi-a zis doctora ca inimioara lui nu mai bate.....sunt foarte trista!Mi-e teama ca a doua oara voi pati acelasi lucru....nu stiu ce sa mai fac....dupa 3 luni as vrea sa incerc din nou....

    Raspunde la acest comentariu
  10. daniela
    danielatrimis la 16/6/2013

    tocmai am trecut prin al doilea chiuretaj in decurs de 9 luni...simt ca mor..numai ganduri negre imi trec prin minte...nu gasesc forta sa merg mai departe..ma doare sufletul..nu am aer sa respir simt ca mi se sfarseste viatza...prima sarcina sa oprit la 9 saptamani iar acuma al doua sarcina la 12 saptamani...atatea sperante...atatea vise..atatea rugaciuni fara sa-mi fie ascultate, atatea intrebari fara raspuns...imi doresc sa ma fi luat pe mine nu pe bebele meu ...cum sa mai privesc spre viitor? viatza mea parca ar fi prinsa intr-un labirint. nu pot intelege altele cum pot merge de bunavoie sa faca avort cu copii sanatosi..doamne unde esti? unde iti e dreptatea???Intr-un fel ma simt vinovata ..am 28 de ani si m-am casatorit acuma 6 ani..nu vroiam nici in ruptul capului copii pe atunci..vroiam o casa..o afacere..visul oricarui cuplu..acuma m-am realizat financiar si platesc pe partea cealalta pt gresala comisa.

    Raspunde la acest comentariu
  11. silvia
    silviatrimis la 10/6/2013

    Cu citeva zile in urma am trecut si eu prin durerea pierderii unei sarcini,cu toate ca nu a fost planificata ne-am bucurat mult cind am aflat vestea,dar la 5 sapatmini am pierdut-o..........pling mereu si nu ma pot impaca cu ideia,mai avem un baietel de 5 anisori incerc sa fiu tare dar cind il vad imi dau lacrimile.......atitea planuri,atitea vise spulberate.....sotul sufera si el dar incearca sa ma faca sa uit e destul sa vad femei insarcinate sau bebelusi si mi se rupe sufletul......de ce trebuie sa trecem prin asa ceva .......

    Raspunde la acest comentariu
  12. Mirela
    Mirela trimis la 29/8/2012

    fetelor , ma doare sufletul pt voi si pt mine....am patit-o la fel acum , recent , pe 12 august 2012 ....a murit baiatul meu in mine de 4 zile si de abia a 5 l-am nascut .....la 37 de saptamanai .......ma apropiam de termen ...s-a strangulat in cordonul ombilical ....stiu ce simtiti , plang si nu pot sa-mi revin ......il vreau langa mine si ma intreb de ce s-a intamplat asa ???? cine-i vinovat ??? Sper sa ne ajute Dumnezeu sa trecem peste asta ...si sa ne binecuvinteze c-un bebe cat mai curand !! Va puup pe toate si va sunt alaturi cu sufletul pt ca stiu ca este groaznic si de neimaginat ce-am patit !

    Raspunde la acest comentariu
  13. Cristina
    Cristinatrimis la 16/8/2012

    Bebelusa mea care avea totul pregatit, pana si numele (Sofia)mi-a murit in burtica la 35 de saptamani ...........pe 7 iunie 2012 am nascut o fetita de 1700 gr...fara viata din cauza preeclamsiei declansata in saptamana 32......nici nu mai stiu a cui e vina....dar am decis ca trebuie sa arat putere macar ptr sotul meu care n-a sprijinit cu toata fiinta lui si mi-a zis ca inebuneste de durere cand ma vede plangand...bineinteles ca am zile de nu ma regasesc orice as face.......trebuia sa nasc la 1 iulie si dupa nici 3 sapt a nascut nasa mea de cununie un beietel minunat........cand am fost la ea sa o vedem si mi-a dat copilul in brate am crezut ca ma inghite pamantul de durere,i l-am dat inapoi si am fugit plangand de disperare inchizandu-ma in baie..........si azi imi pare rau ca am reactionat asa dar pur si simplu nu m-am putut controla..........nimeni in afara de sot nu m-a mangaiat.....parca .toata lumea imi arunca vesnica sintagma : "lasa draga ca esti tanara si faci altii.... "nu caut mila nimanui doar respect ptr cand vreau sa plang sa pot plange nu sa ma ascund prin colturile casei ca ma poate vedea cineva sa ma judece........si mai regret un singur lucru ca nu am avut taria sa imi vad fetita........poate ar fi fost mai rau cine stie.............dar era fetita mea ..iar eu am refuzat sa mi-o intiparesc in memorie..........

    Raspunde la acest comentariu
  14. alexandra
    alexandratrimis la 14/8/2012

    pe 12 iulie anul acesta am pierdut cel mai de pret lucru care avea sa ne umple inima de bucurie... nu am gasit nici o explicatie... nu am sa uit nikiodata ... era prima data care ramasesem insarcinata si era un copil asa de dorit ... dr nujtiu cu ce am gresit in viata de mi sa int asta pt ca cei ce nu isi doresc copii se duc si face avort ca si cum ar scapa de un obiect... si cele care isi doresc cu adevarat si are posibilitatea sa cresca un copil fara lipsuri ...i se int sa i se opreasca sarcina din evolutie la 3 luni fara o zii ... fara nici o explicatie...se spune ca e ceva de la natura...poate oprii suferinta celei mai mari pierderi din viata cu cuvintele acestea? ... oare sau gandit vreodata ca i se poate int si lor asa ceva si nici ei nu ar fii multumiti cu cuvintele astea? a fost ca si cum te.ai fii dus de buna voie si ai fii sp ca vrei sa faci chiuretaj ca nu iti doresti un copil... este prea nedrepta viata asta :(( pot sa mai fac 10 copii si tot nu voi uita niciodata de aceasta pierdere mare:(

    Raspunde la acest comentariu
  15. ana_maria takacs
    ana_maria takacstrimis la 2/3/2012

    buna,pe data de 25 feb.2011 am aflat groaznica veste k bebelusului mei i se oprise inimuta,aveam aproape 3 luni,este ceva ce nu voi uita in viata mea mi l_am dorit asa de mult fiind prima sarcina,mai rau apoi chiuretajul la fel primul din viata meafoarte greu nu stiu ce sa mai fac,sunt alaturi de toate mamele ce si_au pierdut pruncii si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu un alt ingeras.Sa nu ne pierdem speranta.Doamne ajuta...

    Raspunde la acest comentariu
  16. Camy
    Camytrimis la 13/2/2012

    Luni 06.02.2012 am aflat ca bebitza al meu a incetat sa mai traiasca,nu s-a mai dezvoltat din saptamana a 9.....a fost cea mai groaznica zi din viata mea.......cea mai trista........nu cred ca exista cuvinte care sa exprime sentimentul pe care il traiesti in momentul cand doctorul iti spune asa ceva........marti am facut chiuretajul,alta experienta noua din viata mea.A fost prima sarcina a mea,primul chiuretaj pana la varsta de 34 ani..........nu imi revin nici acum...........de marti nu am iesit din casa........sunt in concediu medical.sper ca intr-o zi am sa pot sa imi tin in brate si eu copilasul me..........sunt alaturi de toate mamele care au trecut sau trec prin asa ceva

    Raspunde la acest comentariu
  17. Catalina
    Catalinatrimis la 6/2/2012

    Pe 21 decembrie am descoperit ca sarcina mea a incetat in evolutie la 7 saptamani desi eu eram in 9 saptamani. Am fost la ecograf si asteptam sa vad acel semn care ii indica ritmul cardiac....dar nimic ..a fost un soc, in special a doua zi cand am facut intrerupere de sarcina. Refuzam inconstienta chiuretajul, vroiam copilul, mi-l doream nespus.Cea mai urata zi din viata mea. Nici azi, 4 februarie, nu am reusit sa depasesc tristetea care ma copleseste pe dinauntru,sentimentul de vinovatie.. Indiferent ce as face, indiferent unde as merge sau ce activitati as avea, nu pot umple golul dinauntrul meu. Desi ma consider o femeie puternica, am 36 de ani, pot spune ca pentru astfel de momente nu exista remediu ..decat,, timpul si sunt alaturi de toate femeile care intampina o astfel de pierdere. Sper , cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-o zi sa tin in brate copilasul meu... Multa sanatate tuturor!

    Raspunde la acest comentariu
  18. stan elena
    stan elenatrimis la 16/1/2012

    A trecut o saptamana de cand am pirdut-o pe fetita mea...la 27 saptamani de sarcina. Totul mergea bine,imi amintesc cum ii simteam pumnisorul plimbandu-se prin burta mea,chiar incepusem sa comunicam,caci pe unde ma simtea,incepea sa miste si daca la inceput nu ma puteam atasa de sarcina asta,gasind motive ca am deja un baietel de 1 an si 9 luni pe care mi l-am dorit si il iubesc enorm,si nu mai aveam fiorii de emotie pe care i-am trait in prima sarcina,pe zi ce trecea tot mai mult o iubeam si mi-o doream,mai ales cand am primit vestea ca este fetita! Dar,dintr-o data,n-am mai simtit-o...nu mai misca,o simteam din ce in ce mai slab...iar cand au trecut 2 zile fara sa o mai simt,am mers la control...mi s-a spus ca avea o malformatie la inimioara. Am simtit ca mi se rupe pamantul de sub picioare! A doua zi,am facut morfologia fetala,acvelasi lucru. A treia zi m-a chemat la spital,sa o asculte cu doppler-ul.....dar......era prea tarziu..Parca aud vocea medicului,si nu mi-o pot scoate din minte.

    Raspunde la acest comentariu
  19. Monica
    Monicatrimis la 31/12/2011

    Tuturor mamelor care trec prin aceeasi experienta: e teribil, durerea din inima trece greu, dar nu va pierdeti speranta. Iar pentru cele care cred in Dumnezeu, eu cred ca toti bebelusii pierduti o sa ii primim inapoi in cer.

    Raspunde la acest comentariu
  20. Monica
    Monicatrimis la 31/12/2011

    Am 28 de ani si eu am pierdut primul meu bebelus in saptamana a noua de sarcina. Am avut de doua ori infectie puternica la rinichi, cu temperaturi foarte mari - prima oara nici nu am stiut ca sunt insarcinata si am mers la spital cam tarziu. Dar se pare ca bebelusul a supravietuit a prima infectie, caci la a doua internare era viu si se dezvolta normal. In seara zilei cand m-am externat a doua oara, am observat ca am o scurgere de sange din vagin: cand am vazut sangele pe hartia igienica am stiut ca ceva nu e in regula: parca mi-a dat cineva cu parul in cap. Am fost la ecografie si mi-au spus ca bebele e mort..... Al doilea par. Speram ca imi va spune ca totul e in regula cu copilasul (ei il numesc fat, dar pentru mine a fost copilas din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata). A doua zi am fost iar la ecograf, ca sa fie siguri ca e mort si apoi m-au curatat. Imi era o groaza de nedescris - dar doctorul nu a inceput procedura pana nu m-a linistit si mi-a promis ca nu va durea aproape deloc. Mi-a facut anestezie locala (aproape ca nici nu am simtit cand mi-a facut injectia in uter) si o injectie in vena. Asadar mi-a eliminat durerea considerabil. Am simtit cum imi umbla inauntru, dar a fost o durere suportabila si a durat putin. Acum ramane durerea din suflet, dupa iluziile pe care ni le-am facut eu si sotul meu in legatura cu acest bebelus - ne hotaraseram si cu privire la nume. Este vorba de un copil pe care l-am pierdut inainte de a-l avea. Sper ca viitoarea sarcina sa ma faca sa trec peste asta si sa nu se repete ce a fost acum.Si nu voi intelege niciodata femeile care se duc de buna voie la avort.

    Raspunde la acest comentariu
  21. Cristina
    Cristinatrimis la 26/11/2011

    Am Fost la ecograf si aveam 5 saptamani totul era bine, dar dupa 2 zile am avut crampe si singerari am Fost la control si mi- au zis a sunt 50 la suta sa- l pierd, a trebuit sa stau la pat o sapatamana, am facut analizele marti , iar dupa vineri sa vedem evolutia , din pacate m- au anuntat a am pierdut sarcina , nivelul hormonului de sarcina a scazut de la 1650 la 375, nici macar nu am simtit cind l- am pierdut!! Am incercat mai mult de un an sa il am, am facut tratament hormonal timp de o luna si s- a prins imediat? Eram CEA mai fericita pers din lume , nu inteleg ce s- a intimplat, toate analizele mle erau perfecte, nu stiu cum o sa pot trce peste asta , urasc tt si pe toata lumea in jurul meu, dak m- as fi dus si eu poate era mai bn !

    Raspunde la acest comentariu
  22. baz ana maria
    baz ana mariatrimis la 23/7/2011

    DA ...si eu am pierdut o sarcina la 28 de sap,,nu credeam ca o sa am vreodata puterea sa vb despre asta....a fost fff greu numai cn a trecut pe aici poate intelege....nu am avut curajul sa vb despre asta togmai ptr ca nu am simtit ca persona de langa mn ar putea intelege ba mai mult vezi pe chipul lor ca mesajul nu a ajuns la ei nu inteleg de ce atata suferinta ptr un ;;avort;;nu este chiar asa spun doar atat ..atat femeilor mai alrs care sunt mame ar trebui sa intelega ca si noi am trait perioada sarcini cu ,copilul in pantece...am trait nastere la fel ca el numai ca la sfarsitul nasteri am primit un copil mort........timpul trece dar urma din sufletul nostru o sa ramana nu asteptati sa va inteleaga toata lumea ..........nu se poate....acum sunt din nou insarcinata si traiesc cu frica ca se poate intampla la fel e greu...poate ca acest copil poate sa mi umple oarecum o parte din gol ...............sa ne rugam ca d zeu sa nu ne incerce pe nici una cu copii nostri ...amin.

    Raspunde la acest comentariu
  23. M
    Mtrimis la 20/2/2012

    Durerea pierderii unei sarcini este foarte mare, cele ce au trecut prin asta inteleg perfect. Am avut si eu experienta neplacuta sa pierd prima sarcina, s-a intimplat spontan, oprire in evolutie, fara sa mi se dea vreo explicatie. Aveam doar 23 de ani si nu intelegeam unde e problema... Lacrimi, durere, pareri de rau, mai ales ca era un copil planificat si asteptat. Am avut mare noroc de forumuri si internet, ceea ce ma ajutat ft mult sa trec peste. In unul din forumuri am citit la o mamica despre Sf. Nectarie, facatorul de minuni, nu mai auzisem pana atunci de acest sfant. Mi-am cumparat iconita, am scos Acatistul de pe net si m-am rugat neincetat. Peste doar cateva luni am ramas din nou insarcinata, am avut o sarcina extrem de usoara, iar acum am o fetita dulce si cuminte, care ne bucura inimile in fiecare clipa. Ii multumesc Domnului si Sf. Nectarie pt aceasta minune din viata mea, si va sfatuiesc pe voi, cele ce treceti prin experiente neplacute, sa va rugati neincetat

    Raspunde la acest comentariu
  24. ramona
    ramonatrimis la 28/5/2011

    am pierdut si eu mai multe sarcini,urmate de depresii dupa depresii. M-am hotarat sa adopt si acum ma gandesc ca am pierdut atatia ani si am suferit atat de mult, cand sunt copii care se chinuie in orfelinate, copii abandonati pe care nu-i vrea nimeni. Sunt fericita cu alegerea mea si sper sa ne dea D-zeu sansa sa fim parintii unui copilas. E dureros sa pierzi o sarcina,dar ganditi-va la alternative. POate D-zeu vrea sa fiti mamele unor astfel de copii;nu le intoarceti spatele! Va pup!

    Raspunde la acest comentariu
  25. Mihaela
    Mihaelatrimis la 20/12/2010

    Dragele mele, stiu si va inteleg ce simtiti, am pierdut si eu o sarcina si oricat de puternice am incerca sa fim, si oricat de mult ne-ar sustine cei din jur, nu e usor sa treci peste... Dar Dumnezeu e mare si necunoscute sunt caile Lui. De aceea va zic sa aveti credinta puternica si o sa fie totul bine, si o sa vina alta sarcina care o sa va stearga durerea din suflet. Dupa ce am pierdut sarcina, am citit pe unul din forumuri despre Sfantul Nectarie, am gasit pe net Acatistul si va sfatuiesc pe toate sa faceti acelasi lucru, sa va rugati neincetat si minunea nu va intarzia sa apara! Daca aveti ocazia, mergeti si la sfintele moaste ale Sf Nectarie, la Bucuresti, eu o s-o fac cu prima ocazie. Pe mine rugaciunile catre Sf Nectarie facatorul de minuni m-au ajutat foarte mult, acum sunt din nou insarcinata, multumesc Domnului. De aceea va indemn pe toate sa aveti credinta puternica, sa va rugati Sf Nectarie ca prin intermediul puternicilor sale rugaciuni, sa va Dea Domnul o noua sarcina. Doamne ajuta!

    Raspunde la acest comentariu
  26. alinaflisc
    alinaflisctrimis la 9/6/2010

    si eu am pierdut o sarcina la 13 saptamani in februarie si a fost fffffffffff multa durere in sufletul meu si al sotului.la 10 saptamani am fost la control si mi s-a spus ca e totul ok dupa o saptamana si juamtate am avut scurgeri maronii si m-am dus din nou la control,ceea ce speram sa nu se intample s-a intamplat,am vazut cum doctorita se straduia sa gaseasca inimioara care nu mai batea si mi-am dat seama ca inevitabilul se produsese deja,a urmat un chin in afara de cel sufletesc si unul fizic deoarece medicii care m-au consultat nu aveau pic de compasiune,asteptand pe hol sa ma consulte auzeam plansete de copii si vedeam afise ,cred ca e cel mai urat cosmar al unei mame.am o fetita,un ingeras de 2 ani dar ne doream un al doilea si cand a venit nu ne-am asteptat si ne-am bucurat dar ne-am bucurat degeaba....cred ca daca nu as fi avut fetita mi-ar fi fost mult mai greu dar pt ea am mers mai departe. acum asteptam sa vedem daca minunea s-a produs din nou si speram sa nu mai avem parte de probleme ceea ce doresc tuturor celor ce vor sa devina parinti,sa auzim numai de bine

    Raspunde la acest comentariu
  27. raducan alexandra
    raducan alexandratrimis la 9/6/2010

    buna sunt noua pe aici am trecut si eu printr o experienta urata anul trecut am facut un avort si nici acum nu mi am revenit am 39 de ani si nu mai reusesc sa raman dar intotdeauna mai este o speranta nu.cand vad un bb afara ma podideste plansul asta e poate nu sunt sa fiu mamica va pwp alexandra

    Raspunde la acest comentariu
  28. mili
    militrimis la 10/5/2010

    buna fetelor, trist dar adevarat sa fi mamica doar noua luni (il simti cum te adora, respira si te atinge...) de fapt, nu mai e cu tine..de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna, de fapt...ai pierdut orice legatura cu lumea reala (incepand cu acea zi trista)...din acea zi sunt irecuperabila..desi mai am doi copii acela a fost este si va fi mereu in trupul sufletul si mintea mea! va pup

    Raspunde la acest comentariu
  29. mihaela
    mihaelatrimis la 21/1/2010

    buna fetelor inainte de orce vreau sa va sp ca imi pare extrem de rau si va inteleg suferinta!pe 11 ianuarie am pierdut si eu o sarcica la 18 saptamani cosmaru meu a incepu pe 9 ianuarie cand am fost la control pt ca asa eram programata in acea zi doc meu a constatat ca am colu deschis si punguta cu lichid iesita de la capu locului mia zis ca numai sunt sanse si ca in orce clipa urmeaza sa mi-sa rupa apa! nu am cuvinte sa va sp ce am simtit in acel moment toate cuvintele sunt de prisos :(( nu am vrut sa accept ce va urma sa se intampla pt nimic in lume am zis nuu nu se poate am simtit cum viata mea ia o intorsatura imensa:(( de 5 ani am asteptat acel copil si intro secunda am ramas fara ea sp ea ca am avut o fetitza pe care nu o voi uita nici o data si pe care o voi iubi toata vita mie greu sa accept ca am pierduto mie greu sa accept ca nu o mai simt in pantecul meu simt ca traescu un cosmar din care nu pot sa ma trezesc :(( am plans can am citit comtariile voastre am simtit durerea voastra :( ar mai fi multe de povestit din intamplarea mea nefericta dar prefer sa ma opresc aici ca ma doare fiecare clipa pe care mio aduc aminte!!! va doresc multa sanatate putere si d-zeu sa va bine cuvanteze pe toate cu copilsul mult dorit!va pup pe toate.

    Raspunde la acest comentariu
  30. ana
    anatrimis la 10/1/2010

    buna am pierdut si eu o sarcina de 4 saptamani.imi doresc mult un ingeras de acea am avut curajul de a ramane insarcinata la aceasta varsta, 17 ani.ce e cel mai dureros este ca tatal ingerului meu este indiferent la suferinta mea.am avut cel mai urat cadou de Craciun, MI-A MURIT COPILUL.

    Raspunde la acest comentariu
  31. alexandra
    alexandratrimis la 1/2/2012

    buna, acum 2 saptamani am poirdut si eu o sarcina la 30 de saptamani, a fost cea mai urata zi din viata mea cand a trebuit sa-mi nasc copilul mort, ma doare sufletul si ma simt atat de pustie, ma rog la D-zeu sa ma ajute sa trec psete aceasta durere si sa am curajul sa incerc din nou,sunt alaturi de voi cele care ati trecut prin asa ceva si va doresc din suflet sa nu va pierdeti speranta ca intr-o zi va veti tine copilul sanatos in brate.

    Raspunde la acest comentariu
  32. Victoria
    Victoriatrimis la 1/2/2012

    Salut, acum 3 ore, am aflat ca fatul din burtica mea nu are semne de viata, inimioara nu-i batea, si deja la 3 luni la cre eram, nu era dezvoltat. Presupunerea medicului, ca sa oprit din dezvoltare la vreo 9 saptamini. Eu, sincer simteam ca ceva nu e bine, ma simteam prea bine a fi insarcinata, m-am informat lumt asupra avortului spontan, ca sa cunosc simptomele. In momentul cind mi-a zis doctorul

    Raspunde la acest comentariu
  33. alina vaslui
    alina vasluitrimis la 2/12/2009

    am pierdut si eu o sarcina la 22 sapt. la 2 zile dupa ce am fost la morfologie unde toate erau cum trebuie ba chiar era si baiat asa cum ne doream noi . E a doua sarcina pierduta daca nu ne-am dori asa mult un copil nu as mai incerca niciodata dar asa ... astepam cu nerabdare sa treaca timpul mai repede si sa putem incerca din nou

    Raspunde la acest comentariu
  34. RPatricia
    RPatriciatrimis la 1/10/2009

    Buna, Si eu am trecut prin durerea pierderii unui inger.Puiul meu s-a oprit din evolutie la 9 saptamani.Ii o durere imensa ,ma simt ravasita si o sa ma doara toata viata pierderea lui.

    Raspunde la acest comentariu
  35. madalina
    madalinatrimis la 13/4/2010

    buna sunt madalina am 24 de ani si la fel ca si voi am avut o pierdere de sarcina,sunt sigura ca doar cine a trecut prin asta intelege ce este in sufletul nostru...sa incep cum este normal cu inceputul,am luat vreme de 9 luni anticonceptionale anul trecut in octombrie am hotarat sa nu mai iau si ca e timpul sa am un bebe pana in luna martie 2009 am folosit tot felul de metode sa nu raman insarcinata deoarece trebuia sa mi se curete organismulde la anti...cum nu am mai folosit nimic am si ramas au fost zile in care faceam si doua teste pe zi ne doream foarte mult un bebe si eu si viitorul meu sot(pe 4 iulie avem nunta)pana cand inainte cu cateva zile de paste am facut un ultim test si eram atat de fericiti incat nu ne mai pasa de nimic...a fost totul bine pana pe 12 mai cand am inceput sa sngerez m-am speriat si am mers la doctor aveam tensiunea 18 si colul deschis asa mi-a spus doctorul de garda(pe biletul de iesire col intre deschis nu stiu de ce mie mi-a spus altceva)pana seara mi-am pierdut puiul nu mai spun cat de greu imi este psihic,si nu cred ca imi va trece candva durerea pe care o simt in suflet nu o poate sterge nimeni si nimic niciodata,atatea planuri sperante,ma simt goala pustiita...tot ce-mi doresc este sa am un puiut cat mai repede.Va pup fetelor si sa ne dea Dumnezeu noua si la toate femeile din lume care isi doresc puiuti sanatosi si frumosi sa ne lumineze vietile...

    Raspunde la acest comentariu
  36. dana
    danatrimis la 7/5/2009

    e greu sa pierzi o sarcina si eu am pierdut una la 27 de saptamani nu pot uita nici o secunda acele clipe e foarte dureros sufleteste

    Raspunde la acest comentariu
  37. mariana milea
    mariana milea trimis la 28/1/2009

    buna am avut si eu o sarcina oprita din evolutie am facut un set de analize si miau esit bune pot sa mai am o alta sansa din nou anul acesta ce trebuie sa fac au trecut sase luni pot sa incerc din nou puteti sami spuneti si mie parea voastra va multumesc

    Raspunde la acest comentariu
  38. alexandra
    alexandratrimis la 14/11/2008

    Nici nu stiu cu ce sa incep,acum sufar foarte mult ptr k am pierdut din nou o sarcina,spun din nou pentru ca am mai pierdut una la sase luni,era fetita,au trecut doi anii de atucni si cu greu am vrut sa mai cred sa ma vindec de durerea din sufletul meu,dar am zis k va fi bine,si am ramas insarcinata si am pierdut la o luna mai exact,mam prezentata cu o sangerare si contracti,am avut parte de un avort spontan si de un chiuretaj dureros,am citi k multe femei au trecut prin asta si k durerea lor nu are cuvinte,sper ca eu sa ma vindec singura sa mai am curajul s amai incerc o data si sa cred in bunul; dumnezeu ca imi voi tine in brate copilul mult dorit,cat depre voi femeilor care ati suferit sper sa treceti peste durerea asta si sa capatai incredereain voi pentru k eua sta incerc sa fac

    Raspunde la acest comentariu
  39. Valentina
    Valentinatrimis la 5/10/2008

    MA bucur mult ca am gasit un articol despre ceea ce ma durea si pe mine si ca vad impartasite povestile atator mame.Daca ma credeti am tastat pe google intrebarea care ma chinuie d ecateva zile:

    Raspunde la acest comentariu
  40. daniela
    danielatrimis la 1/8/2008

    buna!de la inceput vreau sa va spun ca va inteleg pe toate ce simtiti pt ca eu nu am pierdut o singura sarcina ci doua!una foarte mare adica 6luni si a doua saptamana trecuta la 3 luni.vreaun sa spun ca au fost doriti amandoi si a fost f.greu deoarece pe cel deal doilea lam pierdut acasa dimineata pe la ora 6 practic dupa accea miam dat seama mai bine si a fost ingrozitor ce am vazut.acum sigur ma gandesc la alt copil dar imi este teama mai ales ca medicii nu stiu din ce cauza.specific ca din prima luna mai ales ca a fost si planificat nu am mai facut nici un fel de efort deci nici la servici nu am mai fost.imi este f.greu si sunt si acum socata...

    Raspunde la acest comentariu
  41. vali
    valitrimis la 22/4/2008

    buna!Imi pare rau si ma cutremur cand va citesc povestile!Asa cum va inchipuiti si eu am pierdut o sarcina gemelara la 30 de saptamani.Bebelusii mei erau fetita si baietel si n-am crezut nici un moment ca voi trai ziua cand voi pleca spre casa cu mainile goale, trista si pustiita!Au trecut de atunci 3 ani jumatate dar inima mea inca mai sangereaza si ochii mei inca mai plang.E o trauma peste care o mama nu poate trece, indiferent de timpul scurs.Nu ma consider vinovata pentru ce s-a intamplat si nu am cautat vinovati, doar ca in mine si cu mine s-au petrecut mari schimbari, nu mai sunt aceeasi.Multe din lucrurile care erau importante pentru mine, acum nu mai conteaza.Durerea e cumplita pentru toate mamele care raman cu bratele goale, brate in care ar fi trebuit sa se cuibareasca bebe. Cauzele nu sunt cunoscute de nimeni, placenta imbatranita,fara motiv,hipertensiune,edeme, eu nu am scapat de nici unele. Mi-am facut toate analizele posibile si sunt sanatoasa, nu am nimic.Aceste analize le-am facut si inaintea sarcinii pentru ca a fost o sarcina dorita pe care am prins-o cu tratament urmat timp de 4 ani.Acum dupa inca 4 ani de incercari sunt gravida, dar nu e momnet in care sa nu ma gandesc ca e posibil sa se repete acelasi lucru. Daca voi ramane fara bebe?Si fac tot posibilul sa fie bine, tot ce depinde de mine.Dar va fi de ajuns?Prin asta doar am mai trecut o data si la fel am facut, am stat acasa si am avut grija de mine, nu am iesit din vorba medicului si pana la 27 de saptamani a fost perfect.Cum pot scapa de incertitudini?As vrea sa pot adormi si sa ma trezesc peste trei luni si atunci sa-l am pe bebe in brate, nici sa nu existe pentru mine aceste ultmime trei luni care imi par atat de lungi.Mi-e greu, nu fizic, psihic ma simt obosita, am obosit sa tot sper si sa -mi doresc sa fiu mamica, sa am casa plina.Roxana. stiu ca ti-e greu pentru ca si mie imi este.Din pacate nu de noi depinde,noi doar putem astepta si atat.sa fii puternica, si asta pentru tine nu pentru cei din jur, si sa continui sa faci tot ce e posibil pentru a-ti realiza visul.Iti doresc numai bine!

    Raspunde la acest comentariu
  42. elena
    elenatrimis la 19/12/2011

    Buna. Ma numesc popa elena vream sa va spun ca si eu am trecut printr-o pierdere unei sarcini.In luna a treia am depistat la un control de rutina ca copilul era mort de o luna.In timpul sarcini am luat medicamente de mentinerea sarcini.Dar in luna adoua am avut un deces in familie! Sunt o fire foarte inimoasa.Care ar putea fi peirderea de sarcina.Si vreau un raspuns pentru acceasta intrebare.Multumesc.

    Raspunde la acest comentariu
  43. marasescu roxana
    marasescu roxanatrimis la 19/12/2011

    Si eu ma aflau in aceeiasi situatie de 5 zile miam pierdut copilasul mult dorit,sarcina mi sa oprit din evolutie la 11sapt,iar docorul mia facut chiuretaj,imaginativa ca este prima data in viata mea cand raman gravida is dupa asa o bucurie dupa 11sapt sa fac si un chiuretaj,dr meu a fost foarte atent si a lucrat cu grija ma anesteziatsi local si intravenos am fosr foarte speriata ca o sa ma doara dar nu a durut foarte tare.Dar acuma nu ma pot opri din plans iar durerea pe care o simt nu se mai opreste,dr mia spus ca nu mai peste 6luni am voie sa raman iarasi gravida am citit pe alte siteuri ca dupa 3luni poti sa incerca iarasi.Si asa mai avea o intrebare ce analize ati facut dupa o sarcina oprita din evolutie.Va multumesc sper ca dupa cateva luni sa va dau vesti mai bune un bebe melt visat.

    Raspunde la acest comentariu
  44. mihaela andrei
    mihaela andreitrimis la 16/12/2011

    Ma numesc Mihaela si am 26 de ani imi pare tare rau pt toate mamicile care trec prin asa o durere mare nu am trecut prin asa ceva si sper ca Dumnezeu sa ma fereasca imi doresc un copil de 3 ani de zile si nu vrea sa apara dar totusi traiesc cu speranta ca minunea o sa apara.Trebuie sa fim tari si sa mergem inainte imi pare rau si va inteleg durerea.

    Raspunde la acest comentariu
  45. roxana adriana
    roxana adrianatrimis la 14/2/2008

    buna imi pare f f rau de ce sa intimplat.nici nu stiu de unde sa incep.dar voi increca in 2006 am a avut o sar cina care sa oprit in evolutie la 9 sapt dupa am tot fost la doctor si am ramas din nou insarcinata in mai 2007 pe 30iunie am avut nunta toate super bine si cu mare grija la un control de ruina sa zicem intr o simbata la 19sapt sa depistat ca este colul deschis si ca si a modificat forma.de aici incepe o intreaba istorie cu fiecare si dar fetita mea la 20 sapt nu a mai traitin aceea simbata m au internat dar doctorita care ma luat in evidenta nu avea voie decit garzi si ma preluat medicul de garda care m a tinut internata 1 sapt fara sa mi se faca serclaj(se coase colul)tot felul de analize si secretii cert este ca ma programat pentru serclaj peste 1 sapttimp in care am stat in pat si cu tablete am cerut externarea joi pina luni si simbata dim cind am mers la baie am simtit ceva in vagin am mers de urgenta la spital iar doctorul de garda a vrut sa ma consulte cu valvele nu l am lasat deoarece pe f o scria consult fara valve at mi a spus sa merg acasa sa i au no spa si sa vin luni la serclaj.dupa 10 ore a inceput o singerare puternica si am plecat de urgenta la spital acelaci spital era in camera de garda doctorul care ma ingrijit la prima sarcina pierduta.nu stiam ce sa fac?sa intru sau sa plec dar imi era tare rau.la momentul cind ma vazut mi a spus ca 5 luni nu am stiut de el sia acum sa ma ajute ca singerez cert este ca ma internat direct la sa la de travaliu si nu a mai avut ce face pt ca era f tirziu si intrasem in avort spontan pt ca nu se facuse serclaj m am chinuit cumplt 5 ore pina la 4 dim cind am nascut singura deoarece 1 moasa dormea iar alta era in sala de nasteri intr un chin teribil cert este ca dupa aceea a fost chemat doctorul si sa constatat ca fetita murise dar tot in chinuri groaznice .eu a si dori sa continui cu povestea dar este f trista.nu stiu daca o sa mai am vreodata curajul de a mai avea o sarcina prin ce am trecut.

    Raspunde la acest comentariu
  46. nicoleta
    nicoletatrimis la 16/12/2011

    buna , e greu pentru majoritatea femeilor cand se intampla o tragedie de acest fel , si eu am avut 2 experiente neplacute , unul a fost avortul spontan la 11 saptamani , si pentru care nu am primit nici o explicatie , deci nu stiu de ca s-a provocat , un timp mi-am urat propriul corp pentru ca nu a vrut sa tina bebele si l-a scos afara , ca eu l-am pierdut jumate acasa si jumate la spital , apoi dupa un an am avut o extrauterina , si pentru ca mi-am urat corpul parca au stiut asta medicii si mi-au facut o operatie de la buric pana jos de toata frumusetea , adio strand cu costum de baie in 2 piese , asa ca au trecut de atunci 5 ani , ani in care am asteptat sa vad daca mai pot , dar nimik. Parca nici nu mai am incredere ....dupa cate aud in jurul meu ....am o prietena care maine naste prin cezariana , va fi fetita , dar si ea saraca a trecut prin multe , parca mi-e groaza sa povestesc , dar cu ajutorul unui doctor bun din timisoara a reusit , maine va tine fetita pentru prima oara in brate , ma bucur enorm pentru ea . Din pacate locuiesc in Resita si aici avem doctori de toata jena , macelari cu diploma , si majoritatea femeilor merg la timisoara sa nasca , si sunt monitorizate de doctori de acolo. Rusine sa le fie celor de aici ...As mai avea de povestit intamplari urate ale unor prietene dar poate alta data , parca m-au obosit amintirile ...

    Raspunde la acest comentariu
  47. cristina
    cristinatrimis la 16/12/2011

    nu cred ca pot sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie o asemenea pierdere.E mult prea greu!

    Raspunde la acest comentariu
  48. nicolae mioara
    nicolae mioaratrimis la 16/12/2011

    vreau sa va zic ca mam chinuit de 2 ani sa fac un copil si an sfarsit ramasesem ansarcinata am facut toate ecografile si mia zis ca e foarte sanatoasa iar la varsta sarcini la 6 luni am racit si miam sunat medicul si mia spus sa beau ceai ca nu o sa se antample nimika la 32 de saptamani mi sa rupt apa am mers la spital si mia spus ca nu sunt de nascut eu pierdeam sange si un medic rezident mia spus ca am probleme cu rinichii,erea an seara acea medicul meu de garda dar la trimes pe ecel medic care mi spus ca am probleme cu rinichii,eu iam spus la rezident ca vreau la alt spital sa fiu transefrata si ca nu o sa mai stau acolo mia chemat an sfarsit medicul meu si mia spus ca nu o sa ma mai vada am stat pana a doua zi s vina medicii la lucru si am vb cu un medic si mia spus ca nu pot sa nasc normal mama mea la rugat sa nasc normal si nu avrut ma lasat fara lichid o saptamana pana ia zis mama cat o costa sa ma bage sa nasc odata si ia spus mamei ca 300 de euro o costa ia dat mama bani si ma bagt am nascut o fetita de 1700 kg erea perfect sanatoasa la nastere asa nea spus docora de copii iar dupa trei zile mia murit fetita cauza nu se stie la autopsie mia spus ca am fost eu racita si sa transmis raceala la ea ce trebuie sa fac cine este de vina va rog ajutatima sami revin

    Raspunde la acest comentariu
  49. DANA
    DANAtrimis la 16/9/2007

    Am citit ceea ce ati scris,nu am cuvintele potrivite pentru a exprima aceeasta durere a noastra a femeilor eu cred ca nu exista inca cuvintele potrivite pentru a exprima aceasta durere a noastra care ne va insoti mereu oriunde am fi si orice am face.Important e sa luptam sa putem merge inainte si dragostea,afectul sa il oferim copilului care se va naste ca doi copilasi.va doresc doar bine si va salut.multumesc.

    Raspunde la acest comentariu
  50. GABRIELA
    GABRIELAtrimis la 10/4/2007

    DIN INTAMPLARE AM DESCOPERIT ACEST SITE,DAR CU TOATE ASTEA AM STAT SA CITESC TOATE POVESTIOARELE TRISE PRIN CARE TRECEM SUTE DE FEMEI.PE LANGA SUFERINTA PE CARE TI-O PROVOACA O ASEMENEA INTAMPLARE NEFERICITA ESTI NEVOITA SA SUFERI IN CONTINUARE PENTRU CA NU STI CAUZA PROVOCARII ACESTEI NENOROCIRI PENTRU A PUTEA SPERA CA INTR-O BUNA ZI VOM PUTEA FII MAMICI.SARCINA MEA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE LA 22 SAPTAMANI DIN CAUZA PLACENTEI CARE ERA MATURA(MULT MAI MATURA DECAT UNA LA TERMEN).AM DESCOPERIT ACEASTA TRISTA VESTE IN TIMPUL EFECTUARII UNEI ECOGRAFII NORMALE LA CEREREA MEA DE DRAGUL BAIETELULUI MEU PE CARE NU IL PREA. SIMTEAM SI DE ACEEA FACEAM ECO.MAI DES ,FARA A MA GANDI VREO CLIPA CA S-AR PUTEA INTAMPLA CEVA RAU,PTR CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI EFECTUASEM MORFOLOGIA FETALA DE CARE ERAM FOARTE INCANTATA,VAZANDU-L CUM ISI SUGEA DEGETELUL,CUM DUCEA MANUTELE LA OCHISORI,CUM SE HRANEA(PRECUM UN PESTISOR)...A TRECUT UN AN FIX DE CAND S-A INTAMPLAT ACEASTA MARE TRAGEDIE,INTAMPLANDU-SE EXACT IN JOIA MARE A PASTELUI TRECUT.EU NU MI-AM PIERDUT INCA SPERANTA CA VOI AVEA UN COPIL DAR MA SPERIE FAPTUL CA NU MI S-AU DAT DE FACUT DECAT ANALIZELE PE CARE LE FACUSEM INAINTEA SI IN TIMPUL; SARCINII DESPRE CARE AM VORBIT,FARA A-MI DA CEVA SPECIAL DE FACUT,CEVA CARE SA RELATEZE CAUZA PTR CARE PLACENTA MAE ARATA CA O

    Raspunde la acest comentariu
  51. IreneCAM
    IreneCAMtrimis la 12/3/2007

    Multumesc pt articol.Descrie tot ce am simtit eu in ultimele 4 saptamani, de cand am pierdut baietelul meu, la o zi de la nastere. E un calvar care nu stiu cand se va termina si ceea ce ma tine cat de cat intreaga e dorinta de a mai avea un copilas si gandul ca si alte mame au trecut prin aceeasi suferinta.

    Raspunde la acest comentariu
  52. Raluca Slaniceanu
    Raluca Slaniceanutrimis la 15/2/2007

    Am dat din intamplare peste acest site,am citit toate articolele care m-au interesat,insa in mod special le-am simtit aproape pe cele referitoare la pierderea unei sarcini deoarece asa dupa cum cred ca v-ati dat seama si eu am pierdut o sarcina.Prima mea sarcina,in timpul varstei de 26 de ani .Am aflat in urma efectuarii unei ecografii pe care decisesem singura sa o fac ,medicul cu care ma tratam spunandu-mi ca nu ma ajuta cu nimic ecografia,ca sarcina mea era oprita in evolutie la 12 saptamani desi eu ma aflam deja in a 18-a saptamana.In afara acestei vesti socante am trait si spaima si trauma unui chiuretaj si a tratamentului post-operator.Mai tarziu am aflat ca in timpul chiuretajului mi s-a facut o rana pe col pe care am cauterizat-o si am tratat-o pana cand mi s-a spus ca totul este ok si ca putem trece mai departe, ba chiar putem incerca sa avem un alt copil.Atunci cand am cerut detalii despre chiuretaj ,despre cauzele pierderii sarcinii ,despre cum arata copilul ,toti au ridicat din umeri.Cu sotul meu nu am vorbit prea mult despre acest incident, el punandu-si spernta mai mult intr-o sarcina viitoare insa eu am ramas in continuare cu tot felul de intrebari.Eu stiu f bine ca nu-mi este de folos sa stau si sa-mi plang de mila sau sa ma plafonez in aceeasi idee obsedanta ,insa au trecut 6 ani si am incercat ,fara tragere de inima din partea mea, sa mai avem un alt copil,iar acum aceste incercari s-au rarit din ce in ce mai mult.Si peste toate acestea timpul trece!

    Raspunde la acest comentariu
  53. Adela
    Adelatrimis la 4/9/2006

    Articolul acesta este extraordinar si tin sa va multumesc pentru el. Eu am pierdut 2 sarcini, ambele oprite in evolutie (18 respectiv 19 saptamani) si inca nu am reusit sa formulez ceea ce simt. Acest articol a reusit sa exprime in cuvinte toate, absolut toate sentimentele, emotiile, trairile mele, inclusiv reactiile celor din jur. Cu ajutorul lui am ajuns sa discut cu mamici aflate in situatii similare, cu care

    Raspunde la acest comentariu
  54. anca
    ancatrimis la 5/8/2006

    Buna, ma numesc Anca si vreau sa va felicit pentru ca mi-am dat seama ca ceea ce simt eu acum in urma pirderii sarcinii au simtit si ale femei, ma simteam atat de vinovata ca nu vreau sa o vad pe prietena mea care la 3 luni dupa ce am pirdut copilasul a ramas insarcinata iar acum sunt nevoita sa o vad cum ii creste burtica, sincer uneori chiar imi este necaz pe ea. Eu am pierdut sarcina la 35 saptamini, de necrezut in secolul nostru, dar dupa cum spuneati natura si dumnezeu hotarasec uneori pentru noi. Atunci cand sa intamplat am crezut ca totul sa prabusit si nu vroiam nimic decat sa fiu lasata sa plang intruna, nu am vrut nici macar sa incerc sa ma misc deoarece eu am cezariana in incercarea de a fi salvat baitelul meu, nu cred ca cineva poate intelege durera pe care o simti, o spun din experienta pentru ca atunci spuneam cu detasare ca mama mea a pierdut 4 sarcini toate intre 6 si 8 luni nu mi se parea o foarte mare pirdere sau nici macar nu ma gandeam la sentimentele pe care le-a avut, dar dupa cele intamplate si dupa ce am trait propria experienta am inteles ca durerea este imensa, ca legatura se formeaza din primele saptamani de viata nu dupa ce ai nascut, eu ii vorbeam in permanenta, ii cantam, il intrebam daca ii place ce am mancat, ii spuneam noapte buna sau buna dimineata, sau uneori cand ma sacaia il certam binenteles in gluma. Au trecut 9 luni de atunci chiar azi cand va spun povestea mea, pe data de 8 este ziua in care l-am inmormantat pentru ca sotul meu asa a dorit sa il inmormantam, eu nu l-am vazut pentru ca fusesem anesteziata total, am insa fotografii pe care insa nu le-am vazut inca, poate va intrebati de ce sincer imi este teama. Nu stiu cand voi scapa de durerea pe care o simt sau sa nu ma mai gandesc incepand cu momentul in care a inceput hemoragia si pana in momentul in care am adormit, nu pot sa il uit pe medicul meu curannt catodata simt nevoia sa il vad ma gandesc ca el la vazut ca a incercat sa il salveze ca la atins. Imi este dor de el si il intreb ce face si sper ca sa intalnit acolo sus cu tatal meu iar el are grija de el asa cum as fi avut eu, nu cred ca voi uita vreodata cu toate ca acum sunt din nou insarcinata in 10 saptamani, si sunt trista pentru ca eu tot la el ma gandesc mai mult decat la bebele din burtica si binteles ca imi este teama sa nu se repete motiv pentru care parca incerc sa neg sarcina acesta in loc sa fiu fericita, imi este necaz pe mine pentru ceea ce simt si sper ca cu timpul o sa ma comport ca si cu primul copilas, o sa incep sa ii vorbesc si sa il mangai. Acum o sa inchei felicitanduva inca odata pentru articol.

    Raspunde la acest comentariu
  55. Dana
    Danatrimis la 1/8/2006

    Am pierdut o sarcina dupa ce la 7 saptamani si 2 zile si-a incetat evolutia. Am suferit foarte mult. Am avut insa puterea de a trece peste si datorita fetitei mele, pe atunci de 3 ani si 8 luni, care avea multa nevoie de mine. In general acel an a fost unul de cosmar pentru noi. Regrat si acum acea pierdere, si, in general, cand merg la biserica aprind o lumanare si pentru sufletul acelui pui pierdut.Este foarte bun acest articol, pentru ca o femeie sa incerce sa-si revina dupa o asemenea pierdere. Imi doresc inca un copil, dar care intarzie sa apara. De cand am pierdut sarcina nu am mai ramas insarcinata, dar inca mai sper.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Subiecte tratate:
Tema:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 200.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Comentarii la articol.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.