Iuliana spune însă că nu aceasta a fost ziua cea mai grea din viaţa ei de mămică. In exclusivitate pentru Deprecopii.com Iuliana Marciuc povesteşte despre anii de aspirantă, despre sarcina ei preţioasă şi despre bucuria de-al avea pe David.

Câţi ani ai încercat să rămâi însărcinată?
10!

Şi cum ai reuşit să-ţi menţii vie speranţa în ăştia 10 ani?

În primul rând cu foarte multă ambiţie, eram foarte perseverentă, mă ţineam de toate tratamentele, nu mergea unul încercam altul, am încercat cred că tot ce este posibil şi nu mi-am pierdut credinţa. De fiecare dată am ştiut că dacă e să fie, se va întâmpla, am sperat că cineva acolo sus mă iubeşte cu adevărat şi mă va ajuta pentru asta şi uite că speranţa nu fost zadarnică…

Dar ce ţi-au spus medicii, ce motivaţie ţi-au dat pentru faptul că nu poţi rămâne însărcinată? Îmi amintesc că prima dată, la singura operaţie de desfundare de trompe pe care am făcut-o în 1996, mi-au spus că după 6 luni voi rămâne însărcinată şi mi s-a părut foarte mult 6 luni… Când mi s-a spus 6 luni am spus vaaai ce mult mai am de aşteptat… Şi am mai avut de aşteptat încă nouă ani de atunci. Văzând că nu s-a rezolvat am încercat diverse tratamente…

Care tratament ţi s-a părut cel mai uman?

Eu de la început nu am avut nici o frică pentru doctori niciodată, nu am avut frică, anxietate în prezenţa lor şi mă împrietenisem cu toţi doctorii, transformam întâlnirile cu ei şi în psihoterapie şi nu pot să spun că ceva mi-a displăcut. Am făcut şi reflexoterapie, am făcut şi tratamente hormonale, cele mai stresante erau cele hormonale pentru că mă aşteptam la reacţii adverse, mi-era teamă de reacţii adverse… Până la urmă pot să spun că de fiecare dată când mi se propunea o nouă variantă de tratament, nu refuzam. Am încercat tot ce mi s-a propus.

Ai încercat şi tratamente naturiste?

Da, am încercat un tratament de la Fulga, cu ceaiurile lui miraculoase şi chiar e tratamentul pe care l-am făcut în noiembrie şi ţin minte că el mi-a spus că este vorba şi despre o dereglare energetică a organismului şi că el îmi garantează că după această curăţire cu ceaiurile lui eu voi rămâne însărcinată în două luni. Era în noiembrie şi eu am rămas însărcinată în februarie…

Ai avut o presimţire că eşti însărcinată? Nu am avut nici o presimţire, a fost momentul în care mi-am scos din cap complet lucrul ăsta, în ianuarie fusesem la specialişti evrei în fertilizare in vitro la centrul SABIC cu toată documentaţia mea şi mi s-a spus că nu prea am nici o şansă şi că ar fi mai bine să încerc cât mai repede să fac o fertilizare in vitro pentru că pe măsură ce trece timpul şi avansez în vârstă, eu având deja 38 de ani, sunt şanse şi mai mici să rămân însărcinată. După plânsul de rigoare mi-am scos complet din cap această idee…

De ce, nu îţi plăcea ideea de fertilizare in vitro?

Aş fi făcut şi asta, dar mi-am scos complet din cap să rămân însărcinată pe cale naturală, şi de unde în ultimul timp eram obsedată de a rămâne însărcinată, pur şi simplu nu am mai fost… Era şi unul din sfaturile doctorilor: să îmi scot din minte.. îmi explicau că există şi un stress din cauza asta. Sigur, e uşor de spus, greu de făcut.Am făcut-o în schimb involuntar şi chiar când am sărbătorit Ziua Îndrăgostiţilor am rămas şi însărcinată.

Cum a fost sarcina?

Foarte uşoară, mult mai uşor decât mă aşteptam. Bine, 3 luni de zile am făcut injecţii în fiecare zi, dacă asta se poate numi “uşor” dar pentru mine era bucuria mult prea mare ca să mai conteze injecţiile de susţinere a sarcinii, de fixare a placentei şi n-am avut coşmaruri, nu pot să spun că am avut greţuri, nimic, tot ce mi se întâmpla era atât de plăcut încât nu conta.

Ai născut în România?

Da, bineînţeles… în România am născut, cu dr Alexandru Filipescu de la spitalul Elias cu care am şi rămas foarte bună prietenă. Am născut în condiţii speciale, recomand oricui spitalul Elias… Prin cezariană, pentru că se numea sarcină preţioasă şi atunci a fost recomandată cezariana. Şi a treia zi am şi ieşit din spital. A fost totul în regulă. Nu am reuşit să alăptez decât două luni din păcate. Bune şi alea, la vârsta mea.

Care a fost cel mai greu moment din viaţa ta de mămică?

Prima noapte acasă. Îmi amintesc şi acum că noaptea stăteam cu o carte în mână, aprinsesem veioza, copilul urla în braţe, în cealaltă mână ţineam cartea Mama şi Copilul a lui Căpraru, pentru că nu reuşeam să-i dau să sugă… el nu ştia, deşi mă învăţaseră la spital dar una era în spital când ele mă ajutau şi alta era acum singură.

Ţin minte că mi-a fost pur şi simplu jenă să o trezesc pe mama care era cu mine în casă in ideea de a mă ajuta dar am considerat că e prea obosită ca să o mai trezesc şi atunci, singură stăteam cu cartea în mână, cu veioza aprinsă în ochii copilului care plângea şi din cauza asta… şi ţin minte că a fost un moment foarte greu şi de neputinţă. Până la urmă s-a rezolvat şi asta. Probabil Cineva îi învaţă să sugă, altcineva decât noi…

Ce-i aduce Moş Nicolae lui David?

Cred că o săniuţă. M-am gândit că vom merge la munte de sărbători şi este nevoie şi de o săniuţă. Nu ştiu exact dacă va sta în siguranţă în ea dar sper să găsesc una cu spătar şi mai sigură…

autor: Andreea Demirgian, Redactor Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate (c) decembrie 2006