Rolul parintilor in viata unei familiiNu prea inteleg cum reusiti sa va contraziceti si fiind in complet acord unul cu altul, dar e un skill pe care nu il stapanesc inca. Exista in continuare discriminare, impusa atat copiilor cat si parintilor. Ambele asociatii citate de Deceneus lupta impotriva acestor cutume atavice si gaunoase. Le urez mult succes si daca putem ajuta cumva, o vom face. Cunosc prea bine leit motivul "mama care spala vase, tata care umbla lela". Avantajul meu personal e ca sunt foarte capoasa si combativa. Lumea se invarte in jurul meu. Familia mea e cum vrem NOI sa fie, nu societatea . Sotul meu e un barbat adevarat chiar daca spala vase. Eu sunt o femeie adevarata chiar daca bat un cui. Copilul meu nu va fi un "fatalau" (citez din pledoaria unei cunostinte) daca pune mana pe un carucior de jucarie si impinge la el. Daca voi avea o fetita si nu va avea TOTUL de culoare roz si cu dantelute, nu-i vor creste oua.
Sunteti absolut siguri ca fiecare din fiicele voastre va nimeri un barbat sufiecient de bogat si de acord ca ele sa fie casnice? Sunteti absolut siguri ca v-ati dori ca fiu un tata absent, nemotivat si nemotivant, mai mult pe drumuri si mai mult la altii? Atunci hai sa schimbam. Repet, probabil nu putem schimba prezentul si destul de clar nu putem schimba trecutul. Dar hai sa nu ne mai uitam atat in fundul bunicii si in propria copilarie. Poate nu avem chiar cele mai bune exemple acolo. Avem in mana viitorul, sub forma propriilor copii. Ce fel de parinti oferim viitorului? Cat despre mine, eu l-am avut pe tatal meu prezent in viata mea intr-un mod corect, as zice. M-a tinut sa dorm pe pieptul lui cand eram mica. M-a invatat sa desenez, sa citesc. M-a tinut de manuta si m-a plimbat prin tot orasul dupa el. M-a dus la el la serviciu - la scoala. M-a imbracat, mi-a gatit, m-a pieptanat. Tatal sotului meu a avut grija de cei doi copii fix 50-50 , pentru ca ei doi lucrau in ture, mama dimineata, tatal dupa amiaza, tatal noaptea, mama dimineata si tot asa. Le reamintesc asta copiilor de cate ori au ocazia: "noi doi v-am crescut singuri, in ture, eu ti-am tinut laptele la piept sa il incalzesc, te-am invatat sa mergi aici etc" Sotul meu a fost schimbat (in bine) definitiv de experienta paternitatii , insa pot vedea in el valori desprinse din experienta unei familii normale si armonioase. Si el schimba, spala, plimba, se joaca, gateste, hraneste si nu, nu il vad emasculat de ajutorul pe care mi-l ofera. Dimpotriva. Asta e un barbat adevarat, nu un macho slinos si frustrat, plin de complexe oedipiene Asa ca da, trebuie sa promovam acest tip de barbat-parinte. Empatic, iubitor, prezent, care ajuta. Trebuie sa ne dezbaram de rolul punitiv al tatalui, de tatal bau-bau "las ca vine el tactu acasa". Autoritatea e gresit sa fie pusa in totalitate in mainile unui singur parinte. Si trebuie, mai presus de toate, sa ne reamintim constant ca razboaiele noastre trecute otravesc un viitor inocent. Asa ca da, sprijin orice initiativa ce asigura un copil ca e NORMAL ca ambii parinti sa il iubeasca si sa aiba grija de el. autor: ina.click membru desprecopii.com - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2012 Acest mesaj a fost desemnat Topicul lunii octombrie 2012 si a castigat ACEST premiu. Va recomandam sa cititi in totalitate subiectul de pe forumul desprecopii.com AICI Cititi care este Premiul pentru mesajul lunii noiembrie 2012 Topicul lunii pe forum
| ||