Aceasta este versiunea pentru imprimanta a acestui articol.
Veti fi redirectat catre articolul original in 3 secunde. Daca nu, apasa pe sageata...


Cum apare rasfatul

Cum apare rasfatul

Parintii ocupati, care isi petrec mai putin timp cu copiii lor decat si-ar dori, au un sentiment de vinovatie destul de pronuntat fata de aceasta situatie , motiv pentru care incearca sa compenseze aceasta lipsa prin diferite forme. Rezultatul? Copii rasfatati. Contrar a ceea ce se crede, rasfatul nu are nicio legatura cu iubirea "exagerata" (de parca ai putea vreodata iubi prea mult), n-are legatura nici cu tinutul in brate, sarutatul copilului sau numele de alint des folosite sau cu oferirea de independenta sau posibilitatea de a decide copilului. Toate cele pe care le-am enumerate pana acum sunt comportamente dezirabile din partea oricarui parinte.

Dar ce inseamna rasfatul?

 De unde stim ca avem un copil rasfatat? Rasfatul apare atunci cand limitele/regulile stabilite sunt incalcate in mod frecvent (presupunand, desigur, ca au existat niste limite!) atunci cand copilul fie plange sau se tavaleste pe jos, fie te roaga in felul acela in care nu-i poti refuza nimic, fie e un copil care se imbolnaveste des si simti ca esti prea drastic cu el. Problema este urmatoarea: copiii au nevoie de limite. Le cauta si le provoaca, aceasta fiind cauza continuei lor tendinte catre negociere si convingere. Atata vreme cat noi le incalcam la presiunea lor, copiii invata ca acest lucru este posibil si chiar probabil daca...

Sa va dau un exemplu: regula intr-o familie ar putea sa fie ca nu mancam dulciuri inainte de masa. In schimb, tatal ajunge tarziu acasa, se simte vinovat pentru asta, copilul nu se mai desparte de el nici 5 minute, apoi cere, inainte de cina, un biscuit. Mama incerca sa-i reaminteasca copilului regula, spunandu-i, foarte corect:  Inteleg ca-ti doresti un biscuit, si-l vei primi, dar dupa ce mananci.

Tatal intervine:  Dar ce-are daca manaca copilul un biscuit? Da-i un biscuit, nu vezi ca incepe sa planga? Mama cedeaza si copilul primeste biscuitul. Ce tocmai s-a intamplat este ca pruncul a invatat, cu ajutorul nostru, cum se obtin lucrurile pe care le doresti: punand presiune si santajand emotional.

Noi invatam copiii sa se comporte asa

Noi invatam copiii sa se comporte asa, iar asta pe termen lung inseamna: din ce in ce mai multe cedari, din ce in ce mai multe negocieri, din ce in ce mai multi nervi de tinut in frau, din toate partile. De aceea, ce va incurajez sa faceti, sunt urmatoarele lucruri:

- Stabiliti impreuna reguli/limite si tineti-va de ele . Daca ati spus NU si sunteti convins de ceea ce spuneti, ramaneti calm, cald, dar ferm si nu cedati presiunilor de niciun fel. Oferiti in schimb alternative, de ex: inghetata n-o sa manaci acum, pentru ca...dar ce pot sa-ti ofer este un mar, sau facem inghetata acasa din iaurt si fructe.

- Atunci cand incalcati totusi o regula (ora de culcare, fiindca ati mers impreuna la un concert sau in vizita sau i-ati dat voie sa manance o prajitura pe care in mod normal n-ar manca-o, fiindca e la o petrecere de copii), spuneti-i copilului ca faceti o exceptie si de ce o faceti.

Un alt tip de comportament al parintelui care genereaza rasfat este incearcarea compensarii lipsei lui din viata copiilor cu diverse atentii, avand "grija" sa se intoarca aproape in fiecare zi cu cate o jucarioara, un ceva dulce, o hainuta. Mai mult, sunt multi parinti care, ca majoritatea adultilor de azi, neavand ce si-au dorit in copilarie, ofera copiilor lor tot ce-si doresc, cand isi doresc, chiar fara macar sa ceara. Doar ca frustrarea este buna. Este absolut normal ca un copil sa treaca prin frustrarea de a nu primi tot ceea ce-si doreste, daca intelege ca va primi mereu tot ceea ce are nevoie de la parintii lui.

Oamenii care au succes in cariera lor si in business-urile pe care le conduc au ajuns aici si pentru ca au fost motivati, intern, sa creasca, sa se dezvolte, sa obtina bunuri pentru ei si pentru familiile lor. Daca invatam copiii ca tot ceea ce-si doresc este dinainte pe tava, le ucidem exact motivatia de care vor avea nevoie pentru a se ridica pe propriile picioare si a obtine lucruri pentru ei si frustrarea face parte din procesul motivational. Va incurajez, de aceea, sa puneti frana numarului de jucarii si de hainute si de alte atentii, sa oferiti copiilor sansa sa se bucure si atunci cand primesc o simpla ghinda sau o frunza, sa poata renunta la o jucarie veche si s-o daruiasca cu manuta lui altui copil care are mai putine, pentru a putea primi o jucarie noua.

Mergeti cu copiii la centrele de copii si incurajati-i sa daruiasca hainutele mici si jucariile lor acestora, lasati-i sa se joace cu copii din alte clase sociale, ajutati-i sa inteleaga valoarea banilor si efortul din spatele obtinerii lor. Despre "educatia financiara" la copii, intr-o discutie urmatoare...

autor: Urania Cremene este singurul expert de Parenting din Romania al Parents Toolshop. Urania iIsi doreste sa schimbe ceva in mentalitatea parintilor de acum si sa ofere sanse in plus copiilor de astazi sa devina oameni MARI, centrati in ei insisi, fericiti, dotati cu toate cele necesare pentru a urca Everestul, daca asta si-ar dori sa faca.

Despre copilul rasfatat, merita citit si:

Copilul-rege (printisor): afla daca ai si tu unul acasa
De unde stim ca ne rasfatam copilul: 10 dovezi
Greselile parintilor de copii rasfatati
Motivam copilul prin recompensari?
Copiii au nevoie de disciplina
Cum abordam manifestarile de tip negativist 
Cum sa refuzati copilul fara a spune NU
Cum ii cumintim pe copiii neastamparati?

Forum de psihologia copilului  

Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta. 

Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2018