La nunta ei s-a inteles cu cavalerii de onoare sa o fure exact la timp pentru masa de seara a micutei Teodora. Mirele nu a rascumparat-o pe o lada de whiskey si nici pe o suma de bani, cum se face pe la nunti, ci a primit-o inapoi cu conditia sa-i cante o melodie. Asa se face ca atunci cand a luat microfonul in mana si a inceput sa cante “de-as fi pasare…” nuntasii de la trei nunti (a lor si cei de la celelalte doua nunti ce se desfasurau in acelasi restaurant) au dat navala sa-l asculte. Pentru ca mirele era Mihai Georgescu de la Bere Gratis iar cea catre care isi dorea sa zboare era nimeni alta decat Liana Stanciu. Dar nu despre acea poveste de iubire vrem sa povestim ci despre dragostea care ii lumineaza Lianei chipul ori de cate ori vine vorba despre Teodora.
Si-a pus in minte treaba asta in decembrie si in martie am ramas insarcinata. Nu ma intreba cum, el stie. Nu avusesem nici o sarcina pana atunci, peste o femeie de peste treizeci de ani e aproape anormal sa nu fi avut nici o sarcina si mult timp am crezut ca e ceva in neregula. L-am sunat pe Cristi, prietenul nostru care e medic ginecolog si i-am zis: “Cred ca sunt insarcinata”. “Lasa-ma, ca mi-ai mai zis de cateva ori chestia asta. Cumpara-ti niste teste de sarcina si verifica”. Am verificat cu primul test, nu iesea nici alba nici neagra. L-am sunat pe Cristi si i-am zis: “Nu e nicicum, sunt doua liniute dar sunt in ceata asa, nu-s doua linii evidente”. Mi-a zis “Mai stai cateva zile si repeta testul”. Mi-aduc aminte ca era intr-o seara de luni cand Mihai s-a dus la fotbal, pe drumul spre casa s-a oprit, a luat un test, l-am incercat, era 11 fara ceva noaptea… Mihai si l-a pus dupa ureche asa ca pe o tigara si sarea prin casa de nebun: “Esteee…!”, asa tipa. I-am zis: “Lasa ca sunt si d-astea care dau rateuri”. Iar l-am sunat pe Cristi: “Mai exista teste de sarcina care sa dea rateuri?” “De ce?” m-a intrebat el. “Pai se vad doua dungi: una se vede bine iar cea de-a doua se contureaza, incepe sa iasa la evidenta”. “Bine, maine dimineata la opt ma gasesti la spital, vino sa stam de vorba”. M-am dus la spital, ne-am asezat la masa, a scos o reteta si a inceput sa scrie: “De astazi iei 1. Acid folic 2. Multivitamine 3. Iti faci urmatoarele analize, repede.” L-am intrebat daca a innebunit cumva. M-a privit fix in ochi si mi-a zis: “Teste d-astea care sa arate ca nu esti si sa fii se mai pot intampla, dar teste care sa arate ca esti insarcinata si sa nu fii, n-am mai intalnit. Am 20 de ani de ginecologie, du-te la farmacie.” Si m-am dus. Tot el m-a trimis la dr.Iosup, specialistul in imagistica. M-am dus, s-a uitat in burtica mea, n-a spus nimic timp de zece minute de-mi venea sa-l musc de carotida, dupa care si-a fixat ochelarii si mi-a spus: “De Craciun veti fi trei”. Mihai se inrosise, palise, era emotionat tot… Eu peste o saptamana am plecat la Budapesta la un concert, de fericirie. Apoi m-am linistit. La toate ecografiile am fost impreuna. Cristi ne arata cate un picior si zicea: “Asta e piciorul de fotbalist” – pentru ca Mihai isi dorea baietel. La plecare spunea: “Sau o fi ala de balerina…” Asa ne-a tinut pana la morfotetala. Pe Teodora trebuia sa o cheme Mihai Teodor. La 20 de saptamani si trei zile, acelasi dr Iosup a inceput cu glumele sale celebre: “Mai aveti cazuri de oameni cu 5 degete la o mana in famile?” “Ce gluma buna”, zic eu de colo… “Si cum o cheama pe domnisoara”? “Si mai buna gluma, domnu’ doctor!” A tras deasupra mea un display si mi-a aratat clar: “Mai aveti dubii?” Raspunsul meu a fost “nu”. Dar eram muti amandoi, pentru ca eram pregatiti pentru un baietel. Q: S-a schimbat ceva in asteptarile tale cand ai aflat ca totusi e fetita? A: La inceput am avut o forma de dezamagire. Habar nu am de ce. Probabil ca am fost cumva indusa pe pista ca voi fi mama de baiat. Dar jur cu mana pe inima ca daca ar veni o suta de Doamne-Doamne sa ma roage sa o schimb pe Teodora cu zece baieti i-as spune “Pardon, gresit, Teodora este exact ce mi-am dorit.” Q: Cum a fost nasterea? A: Mie medicul mi-a zis de la inceput: “Cu tine nu nasc decat prin cezariana”. Stia ca mi-am dorit foarte tare copilul asta si probabil ca i-a fost teama de un exces de zel din partea mea. Am stabilit cu el ziua, reiesise ca data probabila a nasterii era cel mai tarziu pe14 decembrie si m-a intrebat, “Intre 6 si 10 cand vrei?” Urma un week-end si nu era bine in spital in week-end. Am ales data de 7 din motive de cifra magica. El a fost de acord. Era miercuri dimineata, mi-a zis “Esti prima pe masa de operatie”. La sase fara zece el ajunsese eu nu, asa ca m-a sunat sa ma intrebe daca mai vin. Noi eram deja in parcare. Am urcat, la 7,50 s-a nascut. Nu stiu ce-a facut, stiu ca m-a intepat o doamna in spate si a zis “Dumnezeule, n-am mai vazut atata apa intr-un organism demult”, am zis “Nici eu.” Apoi mi-amintesc ca m-am trezit si l-am intrebat “Ce cauti tu aici?” Visam ca fac un scenariu de emisiune si ii dictam domnisoarei producatoare ceva, ea scria si brusc l-am vazut pe Radoi… Ce cauta Cristi Radoi in scenariul meu? El, foarte dragut, mi-a spus: “Am vazut si eu lumina si am vrut sa vad ce faci.” Cand am realizat ca sunt intr-un spital, cu Radoi de-asupra mea, mi-am amintit ca venisem sa nasc. “Cum e?” l-am intrebat. El mi-a raspuns: “Perfecta”! In mintea mea de femeie anesteziata nu intelegeam cum un copil poate sa fie “perfecta”. Nu se faceau niste sinapse. Pe urma mi-a zis: “Citeste-mi buzele: 3.200, 49, super bine. Ce mai vrei?”.
Q: Ce mai face acum Teodora? A: Teodorei ii ies niste masele si ma chinuie cumplit. E in perioada in care invata cuvinte. Am descoperit pe 3 si pe 5 si… se uita la ceas asa… “Cat e ceasul, Teodora?” “Tzintzi”… “Cate pisici sunt afara?” “Tei! Tzintzi! Tei…” si tot asa. Ii plac toate animalele de pe planeta, inevitabil chiar si leul de la Metro Goldwin Mayer face “mau”. Q: Cum a afectat venirea pe lume a Teodorei viata voastra de cuplu? A: Ne-am harait, am obosit, dar ne-am revenit pentru ca in preajma ei nu poti fi trist si abatut. S-a schimbat ceva, nu mai e la fel de liber si de cum voiam noi si cand voiam noi: vrem sa dormim, vrem sa vedem un film… nu se poate! Le vedem pe bucati. Acum ea coboara din propriul ei pat si se aseaza intre noi: “mami, tati…”, n-am ce sa-i fac. E mare deja. O duc in patul ei, iar vine: “mami!”. E la varsta la care ne cotropeste, dar ne place. Q: Ti-a influentat Teodora si felul in care iti faci meseria? A:
Cred ca-s mai buna si mai toleranta acum, eram ceva mai rea
pana la Teodora. Acum cred ca-s umpic mai toleranta. Toata lumea mi-a spus inainte sa nasc, inclusiv medicul meu, sa ma bucur, sa fac tot ce vreau, chiar daca eram grasa si multa si insarcinata. “Fa tot ce vrei tu”, imi spuneau, “pentru ca dupa aia n-ai sa mai poti face”. N-am vrut sa-i cred, ziceam “Aiurea, cand iti tii propriul copil in brate, poti sa pleci...” A trecut aproape un an si zece luni si nu am putut sa plec de langa Teodora nici macar o noapte. Nu am putut. Ea este dependenta de mama si de tata. Tata mai pleaca in week-end la concerte dar mama este o chestie fara de care nu mananca si nu doarme. Asa e ea. Nu stiu daca toti copiii sunt asa dar imi imaginez ca acel cordon ombilical nu este doar o chestie fizica pe care o taie doctorul ci e o legatura emotionala pe care n-ai sa o poti taia decat de la 20 de ani incolo... Iti multumim frumos pentru interviu, Liana si ii uram Teodorei o viata frumoasa si multa fericire. Felicitari si taticului pentru asa o frumusete de fetita! Interviu realizat
de Andreea Demirgian, in exclusivitate pentru Desprecopii.com
Legat de sarcina, mai cititi pe site-ul nostru: Odiseea sarcinii - de 40 de saptamani:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
Important:
pentru a intilni alte viitoare mamici
