Autismul pare sa fie prezent peste tot in jurul nostru pentru ca in sfarsit, a inceput sa i se dea atentia cuvenita. Specialistii spun ca interventia timpurie este critica pentru succesul… ... citeste mai departe
Scurt istoric al acceptarii Sindromului Asperger Definit in mod curent, sindromul Asperger este tulburarea din spectrul autismului (ASD) situata din punct de vedere medical in zona cu cele mai pregnante manifestari ale spectrului. Copiii si adultii afectati de acest sindrom au dificultati in interactiunea sociala, manifesta un interes restrans pentru diverse activitati si pot avea un comportament repetitiv. Dezvoltarea motorie a acestor persoane poate fi intarziata, ceea ce duce la aparitia miscarilor stangace si a lipsei de coordonare. Cu toate acestea, comparativ cu cele afectate de alte forme ASD, persoanele diagnosticate cu sindromul Asperger nu au intarzieri semnificative sau dificultati in limbaj sau in ceea ce priveste dezvoltarea cognitiva. Unele dintre ele au un vocabular extrem de bogat la o varsta precoce, manifestand adesea un interes neobisnuit fata de diverse domenii foarte specializate. Scurt istoric al acceptarii Sindromului AspergerIn 1944, Hans Asperger, un pediatru austriac, a descris patru pacienti de varsta frageda cu dificultati de integrare sociala similare. Cu toate ca inteligenta lor parea normala, copiii nu dispuneau de abilitati de comunicare non-verbale si nu au putut arata empatie fata de alte persoane. Modul de exprimare a fost excesiv de formal si toate punctele lor de interes se regaseau in subiecte de conversatii simple, aratand, de asemenea, o tendinta de exprimare greoaie. Observatiile doctorului Asperger, publicate in limba germana, au fost putin cunoscute pana in 1981, cand terapeutul englez Lorna Wing a publicat o serie de studii de caz despre copiii cu simptome similare. Studiile Lornei Wing despre Sindromul Asperger au fost larg popularizate, astfel incat in 1994, aceasta afectiune a fost mentionata in Editia a IV-a a Manualului de diagnoza si statistica a tulburarilor mentale (DSM-4), lucrare de referinta a Asociatiei Americane de Psihiatrie.
In istoria recenta, autori cunoscuti si conferentiari precum John Elder Robinson si zoologul Temple Grandin au povestit experientele lor de viata cu diagnosticul Asperger, ajutand astfel la cresterea constientizarii a ceea ce inseamna sindromul Asperger. Simptomele sindromului Asperger - o provocare pentru cei din jurSimptomele sindromului Asperger sunt confundate adesea cu simptomele altor forme de autism, mai ales in cazul copiilor sau adultilor cu o inteligenta normala si nicio forma de intarziere a limbajului. Exista mai multe tipuri de comportament asociate cu sindromul Asperger, insa trebuie retinut faptul ca ele sunt rareori prezente in totalitate la un singur individ, variind semnificativ de la o persoana la alta. Cele mai frecvent intalnite sunt: - interactiunea sociala limitata sau nepotrivita Sindromul Asperger ramane adesea nediagnosticat......pana cand copilul sau adultul incepe sa aiba dificultati la scoala, la locul de munca sau in viata personala. Foarte multi adulti cu sindromul Asperger ajung sa fie diagnosticati abia atunci cand cauta ajutor pentru stari de anxietate sau de depresie pe care nu si le explica. In general, diagnosticul de sindrom Asperger tinde sa fie concentrat pe dificultatea interactionarii sociale, acesta putand fi considerat un paradox al bolii, mai ales in cazul copiilor, doarece copiii cu sindromul Asperger prezinta o dezvoltare a limbajului tipica sau chiar exceptionala. Cu toate acestea, multi dintre ei au tendinta de a-si folosi abilitatile de comunicare intr-o forma nepotrivita, lipsindu-le increderea in ei insisi intr-o conversatie si refuzand orice forma de interactiune sociala. Un simptom des intalnit la persoanele cu sindrom Asperger este incapacitatea de a intelege intentia din spatele actiunilor altor persoane, exprimata prin vorbe sau fapte. Copiii sau adultii afectati de Asperger nu inteleg intotdeauna umorul sau alte implicatii ale unei comunicarii. De asemenea, nu raspund intotdeauna instinctual prin limbaj nonverbal (nu zambesc, nu se incrunta etc.).
Din aceste motive, interactiunile sociale pot parea confuze si coplesitoare pentru persoanele cu sindromul Asperger. Incapacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altei persoane poate face ca actiunile altora sa fie extrem de greu de prezis sau de inteles. Practic, o persoana care sufera de sindrom Asperger nu poate intelege ceea ce este sau nu potrivit intr-o situate particulara. De exemplu, cineva cu sindromul Asperger poate vorbi prea tare in momentul in care intra intr-o biserica sau intr-o camera unde doarme un copil si nu va intelege atunci cand i se va atrage atentia sa vorbeasca mai incet. Unele persoane cu sindrom Asperger au un mod ciudat de a vorbiAceasta poate include vorbitul prea tare, monoton si cu o intonatie neobisnuita. Este de asemenea comun, dar nu universal, pentru cei cu sindrom Asperger, sa nu-si poata stapani emotiile. Pot plange sau rade cu usurinta in situatii nepotrivite. Un alt lucru comun printre simptomele sindromului Asperger, dar nu general valabil, este semnul de nesiguranta sau intarziere in dezvoltarea capacitatilor de miscare. In special copiii pot avea dificultati la locurile de joaca pentru ca le este greu sa prinda mingea sau nu inteleg cum sa se joace in timp ce prietenii vor incerca in mod repetat sa le explice.
Trebuie retinut totusi ca nu toate persoanele cu sindrom Asperger prezinta acest tip de comportamente. In plus, fiecare dintre aceste simptome variaza de la o persoana la alta. Este foarte important de mentionat, de asemenea, ca toate manifestarile sindromului Asperger sunt deseori insotite de calitati unice, una dintre ele fiind abilitatea de a se concentra intens. De ce au nevoie persoanele afectate de Sindromul Asperger?Pentru sindromul Asperger nu exista tratament specific sau un tratament care sa poata fi considerat cel mai bun. In cazul adultilor diagnosticati cu sindromul Asperger terapia comportamental cognitiva da rezultate in procesul de invatare a deprinderilor sociale si al capatarii auto-controlului emotiilor, obsesiilor si comportamentului repetitiv. In ceea ce ii priveste pe copiii afectati de sindromul Asperger, un rol important in ameliorarea bolii il au ajutorul social si educational, care le dezvolta in special abilitatile de comunicare si de adaptare, pas cu pas, pe baza activitatilor structurate. In cadrul programelor special concepute pentru terapia adresata copiilor, unul dintre scopurile majore este cresterea gradului de incredere in sine si dezvoltarea comportamentului adaptiv. Multe dintre aceste programe ii implica pe parinti in procesul de predare, lectiile putand fi continuate si acasa. Ca si in cazul adultilor, terapia comportamental cognitiva poate fi de ajutor. Terapia de grup poate fi, in cazuri particulare, benefica pentru dezvoltarea abilitatilor sociale. Logopedia cu un specialist, in grup sau individuala, poate imbunatati, de asemenea, abilitatile de comunicare. Multi copii cu sindromul Asperger progreseaza cu ajutorul terapiei ocupationale si al activitatii fizice. Multi experti considera ca apelul timpuriu la aceste interventii duce la rezultate satisfacatoare. Pe de alta parte, mai ales in cazul adultilor, chiar daca diagnosticul este pus tarziu, se pot obtine rezultate uimitoare si cu ajutorul consilierii. Pe langa toate aceste interventii comportamentale, persoanelor care sufera de sindromul Asperger li se prescrie o medicatie speciala care include inhibitori selectivi ai receptarii serotoninei (SSRI), antipsihotice si stimulente pentru a trata problemele asociate cum ar fi anxietatea, depresia, hiperactivitatea si deficitul de atentie / tulburarea hiperkinetica.
Ceea ce trebuie retinut este ca daca exista o constientizare proprie si o terapie adecvata, multi copii si adulti invata sa faca fata provocarilor sindromului Asperger. Interactiunile sociale si relatiile interpersonale pot fi dificile, insa multi dintre adultii afectati de acest sindrom lucreaza cu succes in functii importante si aduc contributii semnificative societatii. Sindromul Asperger si auto-reprezentareaMulte persoane diagnosticate cu sindromul Asperger sunt mandre de abilitatile lor speciale, la fel cum multe dintre ele se simt ofensate la sugestia ca autismul lor are nevoie de ”tratament”. De altfel, numeroase persoane care au manifestarile sindromului Asperger sunt personalitati marcante in domenii care tin chiar de investigarea si tratamentul afectiunii in sine, cum este si John Elder Robinson, auto-intitulatul ”Aspergian”, celebru pentru lucrarile sale despre sindromul Asperger. Descrierea sa dintr-un articol publicat in “Psychology Today”, aduce cu sine o noua perspectiva asupra autismului in general: "Autismul este o tulburare de comunicare cu o larga gama de repercusiuni. Autismul le transforma pe persoanele care sunt afectate de el in oameni excentrici si ciudati. Unii nu pot vorbi deloc, ca rezultat al celei mai severe forme ale acestei dizabilitati. Prin urmare, in lumea autismului, o parte din populatie este capabila de ceea ce multi denumesc auto-reprezentare in timp ce alta nu. Nu ar trebui sa surprinda ca aceste grupuri diferite au nevoi si aspiratii diferite. Aceasta separare a nevoilor si scopurilor este o problema fundamentala ce trebuie luata in considerare. In esenta sa, auto-reprezentarea nu este nimic altceva decat a spune ceea ce doresti. Oricine comunica face aceasta, in fiecare moment. Ne auto-reprezentam cand aplicam pentru anumite materii in facultate. Ne auto-reprezentam cand, la serviciu, cerem un scaun ergonomic… Ai putea crede ca propriile probleme de comunicare pot fi reduse daca oamenii din jur ar dori sa-si schimbe nivelul de implicare pentru confortul tau sau ai putea sa le ceri sa iti scuze unele din expresiile tale, care pot fi considerante ofensatoare si inacceptabile. Toate aceste exemple reprezinta ceea ce numim auto-reprezentare, pentru ca cel ce vorbeste cere ceea ce are nevoie pentru a reusi." Mai multe informatii despre copiii cu nevoi speciale:
autor: redactor Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2013 | ||||||
 |
Forumuri specializate
Copii cu nevoi speciale
In floarea copilariei (4-12 ani)